Ioan Hapca despre moarte

Vulcan sufletesc

Vulcan sufletesc

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca frunzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii că Hristos Domnul S-a născut odată în lume, A trăit şi-a pătimit ca să mântuiască lumea şi în inima ta nu S-a născut niciodată, ceea ce ştii este deajuns ca să te condamne la moarte veşnică în ziua Judecăţii!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu las în "voia sorţii"

Nimic nu las în "voia sorţii"
Căci sunt nemuritor
Şi-n mine ia mereu proporţii
Un Chip divin, de Creator...
Sfidez întunecimea morţii,
Lumin spre veci biruitor
Şi Domnul îmi întinde sorţii
Ca unui fiu moştenitor

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Văi adânci şi căi deşarte
Se interpun ades' în cale;
Să poţi trece mai departe
Îţi pui crucea peste vale...
Dar de tai din cruce, frate
Să-i faci "dusul" mai uşor,
Cazi în valea ce desparte
Pe cei vii de cei ce mor.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai strigat... şi Ţi-a răspuns

Ai strigat în toiul nopţii
Când inima-ţi era plină
De adânca beznă-a morţii
Şi-ai primit pe loc lumină;
Domnul ţi-a îndreptat iar sorţii
Pe cărarea Sa divină...

De vrăjmaş întemniţat
Şi legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ţi-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...

Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Şi ţi-a dat o pace dulce...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analiză explorativă activă

Explorarea cerului
din spiritul muritorului:
Prin apele-adâncului
de pe arcadele psihicului,
cascadele adevărului
insuflă intelectului
din afluxul biruitului
puterea efectului
de drept, al statutului
de divin al neprihănitului.
Pe bolta orgoliului
sortită războiului,
sintagma argintului
destăinuie solului
menirea sfârşitului.
În ceaţa răsăritului
din galaxia eu-lui,
pe-o sinergie-a visului
de jar al ochiului
şi flacără a duhului

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (9 martie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimi s-a înfipt săgeata

Afară plouă cu găleata,
În casă, frigul a răzbit;
În inimi s-a înfipt săgeata
Ce-a dus un suflet mult iubit
Şi lumea-i zice - "bieata...
Ce tânără-a murit... "

E frig în jur ca şi afară
Dar al meu suflet e fierbinte
Şi nu-ncetează să mă doară
Căci s-au unit două morminte
În care inima-mi coboară
Nemângâiată de cuvinte...

Doi preoţi plictisiţi "slujesc"
Poporului nerăbdător,
Decorul liniştii-l mânjesc
Cu vorbe goale de-ale lor
Şi-o tot lungesc, şi-o tot lungesc,
Cu flerul grav, nepăsător...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii (18 noiembrie 2017)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm!

Să dăm cu-adevărul piept
Şi cu piciorul în minciună
Să ne "nălţăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,

Să frângem tot ce trebuie frânt
Şi să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare

Şi fericirea noastră fie,
Făcând pe alţii fericiţi,
Un rod sădit pentru vecie
Şi-udat cu lacrime fierbinţi.

Să fim ce Domnul vrea să fim
Şi strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În subteranul vieţii

În subteranul vieţii

Mai scurtă este ziua, lumina-i tot mai mică
Şi stinsă-i este flacăra-n uitare,
Trăirea-i mai cu ţepi şi inamică
Iar viaţa e o luptă tot mai mare,
Murind în robi ce nu-ndrăgesc nimică.

În subteranul vieţii mor ortaci
Urmând pe calea lor cea oarbă
Şi-"oşteni" cu mâna pe trăgaci
Aşteaptă noaptea să le-o soarbă,
În umbra "stelelor", buimaci.

Se pare că-ar mai creşte "iarbă"
La "umbra marilor copaci"
Şi inima-ar dori să fiarbă
În duhul celor mai "săraci"
Dar Flacăra-i nimică, în ochi de lume oarbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt eu oare pentru voi?

Ori sunt arcuşul pe vioară,
Ori mână pentru amândouă,
Ori numai cântecul ce zboară...
Sau doar urechea veşnic nouă
Ce se smereşte şi coboară
Să-asculte "cântecul" din "rouă",
În zorii tainici ce tot zboară...

Ori-un chimval dăruit vouă
Să-i stoarceţi lacrimi ce învioară
Sau mângâieri ce împresoară...
Sau poate-s "abur" ce înfioară
Într-o răscruce-a dimineţii
Apusul ce ne înfăşoară
Încă din zorii tinereţii...

Poate-s "pribeagul fără ţară",
Poate-s o epopee nouă,
Un dor neştiut, născut să piară,
Ori fir de iarbă ivit când plouă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Diverse
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Isus Hristos a avut cele mai multe păcate din lume, deşi El n-a săvârşit nici un păcat, fiindcă că a luat asupra Lui păcatele întregii omeniri pentru a transfera tuturor oamenilor neprihănirea Sa şi a suferit cea mai îngrozitoare şi cumplită moarte pentru a face parte tuturor oamenilor de VIAŢA LUI.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic...

Mulţi zic "viaţa e amară"
Dar nici ei nu ştiu de ce,
Unii zic că-ar vrea să moară
Numai nu ştiu pentruce,
Alţii-n disperări coboară
Că-ar urca dar n-au pe ce,
Unii însă, bună oară,
Speră, dar nu ştiu în ce!
Ce - e oare ce-nconjoară
Mintea noastră cu - ori-ce?!
Că mulţi, crezând oarece,
Cred doar, şi se înfioară...
Doar atât! Deoarece...???

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul dorului din duh

Fă-mi Doamne bucuria-n suflet
Mai mare ca lumina zilei
Şi îngenunchează al meu umblet
Mai consecvent la Tronul milei,

Dă-mi bucuria biruinţei
Şi mai măreşte-mi Doamne-un pic
Puterea şi darul credinţei
Să cresc făcându-mă mai mic...

Aşa de mic încât oricine
Privindu-mă să poată spune
Că Te-a văzut numai pe Tine.

Şi starea mea mulţimi să-adune
Din umbra morţii şi suspine
La Soarele ce-n nu apune.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Tamara Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte şi pace

Linişte şi pace, totu-i ca la carte;
Predică păstorul hotărât să poarte
Cuvântul în lume şi lumea de toarte
Spre o lume nouă, necuprinsă-n soarte
Dar enoriaşii dorm un somn de moarte.
Oare nu-i el bun sau nu e dreptate?!

- Un bun cantitativ fără calitate
Şi-o ţintă greşită în totalitate
Provoacă-adormirea în realitate -
Dar, trezind păstorul, ai făcut dreptate!
Dreptatea-i divină şi-o necesitate
Iar trezirea-i viaţă din Divinitate.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (12 iunie 2021)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela să mă judece

Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-şi legăna arcuşul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-şi tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine şi mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse şi aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut şi mi-a măsurat atent dimineţile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret şi-n surdină nopţile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conştiinţa,
Cine-mi limpezea în foc şi în dragoste cunoştinţa
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit şi m-a ferit de prăpăstiile morţii
care-mi pândeau cu lăcomie paşii pe cărările vieţii,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saţ paşii inimii în viaţă,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se răsfaţă dimineaţa

(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)

Se răsfaţă dimineaţa
Peste fruntea unui cleric
Care-şi iroseşte viaţa
De sub soare, în întuneric
Şi nimic nu-i sparge gheaţa
Sufletului ezoteric.

Conştient că nemurirea
Poposeşte-n pieptul său
El trăieşte fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.

Şi rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngroziţi de mistic

Îngroziţi de mistic
Se-ascund sub eres,
Pun voal euristic
Pe propriu interes,
Vorbind imagistic,
De-ezoteric des
În calcul lingvistic,
Să producă stres,
Stresul antihristic,
Sporind cu succes
Spre-un apocaliptic
Şi groaznic proces
De tip enigmistic
Cu subînţeles,
Acut, paroxistic...
Ce curge-n exces
Pe fluxul logistic
În curs de deces.

În context neologistic

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte când iubirea...

Într-o noapte când iubirea era stea îndepărtată
Şi lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Iată, din văzduh răsună cânt de-o Veste Minunată
Şi-o Stea nouă înghite noaptea, când pe boltă se arată.

Iosif şi Maria bat, ca străini, din poartă-n poartă
Însă rece-i orice casă şi-omenia-i îngheţată;
Bunătatea-i vestejită, mila-i parcă sufocată,
Îndurare nu-i nici unde şi iubirea parcă-i moartă.

Dar Lumina Se coboară în sublimele-i cântări
Care umplu tot văzduhul din Înalt şi până-n zări
Şi păstorii vin la Taina Minunate-i îndurări
Care vine de Tatăl cu-ale Lui binecuvântări.

Vin şi Magii, de departe, plini de daruri, să se închine
Celui care-A fost şi Este; A venit şi iarăşi vine...
Proorociţa Îl preamăreşte glăsuind Taine divine...
Simeon, mânat de Duhul, Pruncul Sfânt în braţe-L ţine

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sanda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare...

Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Şi grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!

Când din Slava Minunată,
Cel ce veşnic E lumină
Şi Viaţă adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A şters lumii orice vină
Şi-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întinde o vale...

Se întinde-o vale de ispite
Şi-un prag înalt de poticnire
În calea inimii împietrite
Şi-a "orbilor", cu rea voire,
Ce au "vederi" închipuite,
Purtând în loc de "înnoire"
Doar "calităţi" nepotrivite...

Şi cei mai mulţi cad zmei robiţi
Să poarte osânda după Lege!
Deşi-au fost smulşi şi dezrobiţi
Din mâna celui fărdelege,
Răscumpăraţi şi preţuiţi
La preţul Celui mai Sfânt Rege,
Din nou se lasă înlănţuiţi...

Dar zeci de mii de orbi să fie
Înşiraţi pe drumul morţii,
Unul numai să-şi revie
Şi vor fi salvaţi cu toţii!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har, Trezire şi veghere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!