Doar Dumnezeu ne unge fruntea cu dreptate în loc de mir, doar morții ne pot apăra împotriva celor vii, cu spiritul lor.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ce înseamnă a exista
Un om care nu luptă
Este deja mort,
Căci în zadar secundele se risipesc pentru el.
Nu prinde lumina alunecând pe sub streașina gândului,
Nici nu vede fluturii timpului
Pendulându-și aripile
Între tăceri și cuvinte.
Pentru el,
Noaptea s-a instalat izbitor de devreme,
Purtând pelerina depresiei.
A exista înseamnă să rămâi vulcan și furtună,
Far și țărm,
Îngemănat într-o îmbrîțișare eternă,
Dându-ți consimțământul credinței eterne,
Până la moarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie...
Femeie, când te-am cunoscut,
Erai un înger... ca o artă.
Acum ești demon ce-a crescut.
Tot în pat te vreau... dar moartă.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De bine... de mine
Nu vreau să mor de foame peste ani,
Foamea e-n glandă, dar de-o fi să mor,
Dacă de colivă nu am bani,
Vă voi lăsa un bun conducător.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdere
Se-ntoarce în furtună de-atâta suferință,
O inimă rănită. Și mor în noi tăcut
Cei ce le-am dat iubire, lumină și credință.
Eu, coardă de vioară, eu, am tăcut demult.
Mă-ntreb a câta oară-s născută din furtună...
De ce un Sfinx mai plânge însingurarea mea...
Mă-ntreb de ce în valuri, ținându-se de mână
Se naște și se pierde un vis ultima stea.
Mi-e lacrima oceanul. Mireasă-n valuri albe...
Fără de sens vă caut, prieteni și copii.
Sub coardele viorii, mi-e moartea mai aproape
Și pier ca o nalucă, în unde viorii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns la poemul "Eu voi muri definitiv odată"
Tu ai murit definitiv odată
Și ai lăsat în urmă rugi și plâns...
Au plâns de tine neamuri, lumea toată,
Dar în tăcerea morții te-ai ascuns.
Ți-e trupul, azi, ca o lumină-n noapte...
Turnat în bronz, mereu să strălucești,
Căci ne veghezi și ne rămâi aproape
Din orice colț de lume ne privești.
Strivit de-acum între coloși de ere,
Ca un opaiț, cu trupul sfărâmat,
Ești stea de dor ascunsă printre stele...
Prin tine alte ere-au evadat!
E locul tău de veci o amintire...
Memoria celor ce te-au iubit
Și te-au numit pe veci nemărginire,
De-acum prin tine, a înmugurit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglindă
Se oglindește timpul în istorii,
Nămeți de stele veșnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriții moartea o invocă.
Se nasc morminte-nfiorându-și tihna -
O cumpănă de vise și de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Și-și strigă ne-mplinirea inorogi.
O altă eră-și cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecțiunea au atins.
Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eșuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă rugă către Dumnezeu
Doamne, Tu, Atotputernic,
Tu, cel Sfânt, cel Iertător,
Prin slujbașul ecumenic
Curățește-al tău popor.
Fă-n religie lumină!
La altar aduc ofrandă,
Pronia să-mi lase tihnă
Inima de altădată.
Doamne, Tu, Atotputernic
Și Atoateștiutor,
Peste un popor netrebnic,
Varsă-un strop de vitriol
Și-ntărește în credință
Pe cei drepți și pe cei buni,
În furtuni le dă căință
Și-i salvează din genuni.
Tu cel Sfânt, cel Iertător,
Dă-ne pace și lumină.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impodii
Impodii adulmecă gustul iubirii
Dar albia morții le ascunde lumina.
Săgetează din adâncuri
Colții de fiară...
Setea lor de sânge-i amară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am constatat: pe facebook, dragii mei,
Azi mor mai mulți bărbați decât femei...
Corona-i drept, la ei va atenta
Și virtual îi va dezactiva.
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărârea
Azi e setat mortul a se-ngropa
În timpul standard, după legi. Așa
Priviți realitatea, dragi confrați,
Când voi cu mortu-n casă încă stați?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Permiteți-mi să fac o constatare:
Când mă voi duce, nu va fi de foame,
Ori mi se trage-o țeapă și-am picat,
Ori mor de râs că nu m-au atacat.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte virtuală
Îngerii citesc pe faceboock
Doamne, sau e doar vrăjală?!
Sună-n ceruri trâmbiți stranii
Dintr-o lume virtuală?!
Vezi plutind spre transcendență
Candele nutrind ca-n zare,
Într-o lume decadentă
Să găsească împăcare?!
Vezi în chipurile cele
Statice și fără rid,
O speranță pentru mâine?!
Vezi vreodată vreun motiv?
Pentru care-această luptă,
Bloguri, pagini, chat, ori temeri
E reală?! Tu, ascultă
Om! Cu omul vrei să semeni?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație oilor lui Iisus
Te-am stropit cu mir de nard
Și pe brațe de finic ți-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Și ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Și a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conștiința
Nu ne-am cunoaște morți.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaște plânsul din suflet
Și ne șterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îți va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranța și învierea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet alergând
Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea ființei tale,
Dumnezeu a ta menire.
Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ți loc, dar jale,
Lași în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.
Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ți cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...
Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Groapa
Cui am săpat o groapă, nu mai știu.
Cu siguranță lucrul s-a-ntâmplat,
Dar am căzut în ea într-un târziu,
Când mă-ntorceam acasă... mort de beat!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și de-aș muri...
Și de-aș muri în noaptea asta
Și-n orice noapte de-aș muri,
Chiar și de dincolo de lume
Îmi va fi gândul la copii.
De-aș adormi ca o lucire
Pe-aripi de îngeri, printre sfinți,
Mie-n a morții adormire
Îmi va fi dor de-ai mei părinți.
Chiar dacă vamele-s închise
În zborul către libertate,
Nu-mi veți ciunti a mele vise
Cât fi-va dragostea de frate.
Cu aripa însângerată
A unui vis care s-a frânt,
Voi plânge încă din iubire
Când reveni-voi pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt suflet și om
Sunt încrustat în litera scripturii...
Putreziciunea-acestei lumi mă doare...
Sunt plâns vulgar în rănile furtunii
Și vis tăcut în imn de resemnare.
M-au forfecat speranțe și iluzii...
Din fulger m-am născut secundă cavă
Și-am prin în suflet fluturări de îngeri
Și însetat de-a plângerii otravă,
Mor repetat, însă nimic nu doare,
Deși de moarte, de mienii fug,
Căci sunt apus și răsărit de soare
Și ani-lumină nu mă mai ajung.
De-aceea sunt, în roua de sub geană
Prolifică secundă... Sunt vlăstar,
Crescând tăcut sub streașina privirii...
Sunt duhul ce-ngenunche la altar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În penitenciarul devenirii
În penitenciarul devenirii
S-a-nchis tăcut ființa mea abstractă
Și convergentă, mi-a căzut privirea
Pe nesfârșita-ntindere de piatră.
Ecoul, ca un albatros rănit, în spații,
Pornit să-nfrunte moartea ființei mele
Se înălța pe plaja de lumină,
Iar marea,-n ceruri, picura sub stele...
Era durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri false-mi biciuiau tăcerea?!
În moarte, ca un clopot evadase,
Flămând și grav, înflămânzindu-mi vrerea.
Și s-au ascuns și zări și nemurire...
Un arhitect le-a risipit pe cer...
În penitenciarul devenirii,
Tăcut și grav, ca pasărea-am să pier...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre moarte, adresa este: