Citate despre alchimie, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la alchimie, dar cu o relevanță mică.
Filigran
În veacul meu de sărăcie
Cobor adâncurile de peșteri
Cu filigranul meu la meșteri
Ca-n propria biografie.
Pledează versuri în instanță
Între rigoare și asceză
Și-n fiecare paranteză
Veghează-acunsă o balanță.
Argint și aur în retortă,
Căruțe cu țigani, pe rând,
Prin noaptea lumii trec cântând
Cu Ursa mare în escortă.
Imperiul meu de alchimie
Supus la creșteri și descreșteri;
Un filigran cu care meșteri
Dau zor într-o tipografie.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dragostei
Când îmi vorbesti de dragoste, se știe
rămân făr' de cuvinte, caut dex.
Ce clar de lună,-apusuri, nostalgie?
azi, totul se rezumă doar la sex.
Textila jos! aceasta-i alchimie;
nu siropeli cu potriviri. Perplex,
când îmi vorbești de dragoste, se știe
rămân fără de replici, și-n reflex
te mai răstorn o dată. Teorie
te-aș învăta, că sunt expert - am lex,
o cameră, -ntuneric, isterie
și-ai devenit și tu deja o... ex;
Când îmi vorbești de dragoste. Se știe...
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometria surâsului
trec peste mine anii plini de vrajă
destrămând în suflet dureri patogene
aproape de arhanghelii care stau de strajă
minuni universale îmi intră pe sub gene.
geometria surâsului se învață de mic
alchimia cuvintelor în sânge se produce
cercuri de iubire la ceruri ridic
la astrul suprem care lumea seduce.
izvorul poetic printre stânci se scurge
ajunge la suflete cu vești optimiste
ninge cu lumină din sfere demiurge
fericiri se strecoară printre acatiste.
fluxul creației e consfințit de stele
zâmbetele luminii se-nmulțesc pe rețele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimist (!?)
nu știu dacă v-am spus:
sunt un alchimist al cuvintelor
umblu noaptea sperând
să sărut stelele
cu patima unui îndrăgostit
cobor din castel noaptea
spre ora doisprezece
când vampirii mușcă din lună
și iubitele îți dau mesaje pe messenger
scriu cu cerneală albastră
pe trotuarul din fața casei
e alchimie pură
e alchimie spirituală
scriu cu pasiune
scriu cu voluptate
gablonzul din mână s-a tocit
mâncat de noaptea transformată în lup
îmi sună telefonul
mă anunță dealerul
că nu mai vinde cretă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea spre sine
Clepsidra vieții
întoarce starea,
Urmează tăișul nisipului
pe retină...
Un fir roșu
însângerează irisul.
Derulare de timp,
calul înaripat al fericirii
galopează pustiul
iluziilor, depășind muntele
deșertăciunilor vieții.
Șansa la a-l prinde
minimă sau mare.
Numai urma labelor
cerberilor văzută
prin lupa minții
salvează întoarcerea.
Altă soluție, magia pură
contopită cu misterul.
Alchimia inimii însă
[...] Citește tot
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce fai maci?
Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov
Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
și plâng. Și tu nu vii să mă-mpaci...
Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deși așa, puțin câte puțin
Puteam să încropesc un ce, colaj
Pisica toarce și tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuși
Că vine iarna-acuși, acuși
Și ne umple viața de zăpezi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai zi ceva
Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov
Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
și plâng. Și tu nu vii să mă-mpaci...
Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deși așa, puțin câte puțin
Puteam să încropesc un ce, colaj
Pisica toarce și tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuși
Că vine iarna-acuși, acuși
Și ne umple viața de zăpezi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu suntem
În cercul meu strâmt din albastru
se varsă o imensitate
ce nu poate fi oprită să te aducă
din toate depărtările de vamă.
Alchimia țiuie-n aer,
sfărâmă nisipuri,
curge-n brațe într-o oază de lumină,
drege inima humei culcată pe oase.
Totul devine o scriere așezată
pe orice piatră întâlnită,
în alfabetul cunoscut al inimii
cu litere ce ies la iveală
deslușind straniu alfabet.
Noi nici nu suntem aici,
dar înverzim aerul,
împărțim fluturi în jur,
dezbrăcăm întunericul de haine,
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fiți atenți la noduri
câte viitoruri am în arbitrul meu liber
care-i gama
dar psi
în vocea mea din ce în ce pierzându-și sunet
nodurile din gânduri ce le numără sau cine
nu-i gând-șef și gând-slujbaș alta-i orânduirea aici
azi sunt legat la păr ca un țap docil căruia
îi este lehamite
nu-l deprimă așteptarea
nici mirosul ierbii noi oprite, ci alchimia
funiilor multiple. la capătul celălalt al lor stau
laboratoare unde tot țapi
fac pantomimă subiect balanța!
răspunsuri am renunțat să caut, de-aș vrea
le am în noduri
structura semnului întrebării ar mai ține
ceva ce ar putea urni cadranul liberului
pseudoliberului arbitru perspectivei sunetului recucerind
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea mea
Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi știut cândva
era o sfântă haină a tristeții
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc ușor peste toate
vârfurile amețitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munții cei sfinți,
ce fi-vor acoperiți cu zăpezile
albastre ale nemuririi
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Umbre albastre. O, voi negri ochi cu duioșie
Prelung mă privesc în treacăt de amiază
Sunet de chitară blând toamna acompaniază
În grădină, dizolvat în maro leșie.
A morții grave umbre se întind
Mâini de nimfe, la roșii sâni sug cu voioșie
Pierdute buze decăzute și-n neagra leșie
A tânărului insolite bucle se preling.
Comentarii
Există trei versiuni ale acestei poezii, care arată o evoluție remarcabilă a imaginilor naturii, mai presus de toate a plantelor, dintr-o lume picturală orientată spre lumea picturală a celei de-a treia versiuni, cu dominare a imaginii corpului uman. Prima versiune este intitulată "Tăcere", a doua "Melancolie". Noi ne ocupăm de varianta "Melancolie", cea din ediția definitivată de autor.
"Negri ochi", "mâini de nimfe", "roșii sâni", "buzele decăzute" și "bucle se preling", în cea de-a treia versiune prezentă și concep o imagine corporală erotică care nu este legată de un singur corp ci de o relație difuză de corpuri diferite.
Foarte iritantă pare "leșia" care apare de două ori, odată "maro" și odată "neagră". Importanța asocierilor asonante sunt la Trakl bine-cunoscute. Prin urmare, suntem autorizați să vedem cu certitudine "leșie" prin cuvântul "duioșie" și referința la "dizolvat".
Ca titlu Trakl folosește "Melancolie" care face referire la o tradiție cultural-istorică, în care melancolia a fost asociată cu teoria învățăturii medicale, astrologie și alchimie.
O referință despre "Melancolie" ar putea fi "Melancolia" lui Albrecht Dürer din 1514. În acest context, este de asemenea de înțeles că enigmaticele "leșii" din această poezie se referă la procesul de purificare alchimică. De asemenea, "leșia" era o parte esențială a băii de vindecare medievală și de curățare/spălare.
Când la Trakl leșia este maro sau neagră el creează o imagine opusă ce corespunde imaginii "bilei negre a ficatului", care a fost atribuită melancoliei în medicina antică.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentul când macii surprind prin tăcere
de parcă eliberarea ar emite un sunet
străin nouă,
celor cu mai puține șanse decât lumea
de sulf,
o mână plină de vene decupa din coaja copacilor
soarele stors de căldură.
nopțile înseamnau tăceri prelungite,
boncănind precum cerbii la verdele primăvăratec,
în mintea mea focul trebuia să alunge
un demon.
mă ghemuiam între sânii tăi și cana de ceai,
în loc de medicament,
prin aburul violet simțeam forma de lapte a unui sărut
ce nu se îndura să respire.
prin noi curentul electric își desăvârșea alchimia,
celulele stem se împerecheau într-o joacă
de-a mama și tata.
pornind de la naștere,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ură
Înverșunare-n circumstanțe motivată,
Ce se prelinge-n spre străfunduri de abis,
Purtată-n hău ascuns, o Iuda, de nezis
În machiavelică justificare; lumea-i vinovată.
Nemotivat, se tot proclamă "sentiment",
Lipsită-n fond de orice simț, de suflet;
Din om, e-un individ, dușman, într-un răsuflet!...
Iubirii-ntre prieteni, păcii, e-un impediment.
Credința milenară o repudiază
În timp ce-ai noștrii zilei o practică ades
-Gratuit, sau când banu-i interes-
Ne face viața chin, umanu-l explodează.
Nu-și are merit feminin de-apelativ,
E doar un subterfugiu de nereușită...
E-o gelozie hâdă la dorința-ți izbândită;
Draconic exemplar, de anti-creativ.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimie
Spune că sunt prelungirea lui Dumnezeu pe pământ.
Probabil, de aceea mă soarbe din priviri cu scotocirile timpului,
cu emoție și cutremur,
să îi rămân pe vecie lângă tâmplă,
punând degetul pe marginea orelor,
transformându-le miraculos în bucuria împărtășirii.
Nu fac nimic special, doar țin în echilibru atârnările gândului,
urmărind neobosit pacea, cumpăna drumului.
Izvorăsc roadele din ochiul simțirii...
Au fost zile când sorbeam din căpruiul fierbinte cafeaua zilelor,
suficiente pentru umbletul pe vârful picioarelor în templul viselor.
Au fost zile când în templul soarelui,
puneam degetul pe ceașca din care îmi beam bucuria
și mă umpleam de lumină. Deplină magie!
Probabil, de atunci, am deprins gustul pentru alchimie.
M-a atins setea cu prelungirile brațelor
ce țin cu înțelepciune pulberea clipelor
și de atunci mă tot descopăr...
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thot
Magii scribi cunosc secretul zeului ce născocise
Întru slava veșniciei știința lucrurilor scrise,
Dătătorul de cuvinte și întâiul sacerdot,
Zeul lunii și-al magiei, zeul alchimiei, Thot,
Cel ce semne hieroglife dăltuise-n chip măiastru,
Luându-și ca model chiar luna, înțeleptul nopții astru,
Căci așa cum este luna o oglindă pentru soare,
Duhul nevăzut vestindu-i în adânca înnoptare,
E și scrisul o oglindă fastuos alcătuită
Pe potriva strălucirii ce se lasă-n ea privită,
O oglindă ce rămâne chiar de soarele-i s-a stins,
Lună veșnic păstrătoare în noaptea de neînvins.
Și cine-ar putea citire să dea magicelor forme
Și cu aburul rostirii viu conturele enorme
Să le umple, să le smulgă din tăcerea lor măreață,
Prin puterea hieroglifei, strălucirii i-ar da viață,
Luna ar părea că-i soare și argintul aur greu,
Alchimist ar fi acela, slujitor marelui zeu,
Poarta-n lături s-ar deschide către lumile trecute,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esențializare
Maître, am amorțit nemișcată în atelier,
dar nu mai suport să-mi sfarmi, furios,
trupul croit în lut de atâtea ori...
Moidemoiselle, mă-nțelege, eu nu te
copiez, te creez, încerc să-ți dau energie
și expresie, înghețând irisul privirii,
de asta zdrobesc ca nebunul toate
reprezentările-mi eșuate, încă
nu reușesc să te pătrund...
Femeia model devenise și mai goală,
după ce meșterul care o plătea cu ora
îi explicase alchimia savantă a sculpturii,
dar nu se simțea mai luminată, ci
mai degrabă stană de piatră uitată,
de când lumea o femeie despuiată
e sortită zvârcolirii spasmodice, nu
amorțirii până la mortificare,
chinuitor exercițiu până când amurgul
aruncase peste ea, peste ei, peste Paris,
pledul, mai întâi bătând în albastru, apoi
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Godwin James
Harry Wilmans! Tu, care ai căzut în mlaștină
Lângă Manila urmând drapelul,
Nu ai fost schilodit de măreția unui vis
Sau distrus de o munca lipsită de roade,
Sau adus în pragul nebuniei de ispitile lui Satan;
Nu ai fost tormentat de aprinse iritări nervoase
Și nici nu a trebuit să-ți înduri rănile până la bătrânețe.
Nu ai răbdat de foame, pentru că guvernul a avut grijă să te hrănească.
Tu nu ai suferit și în același timp continuat să îndemni "înainte"
Armata pe care o conduceai
Împotriva unui adversar ale cărui zâmbete batjocoritoare
Erau mai ascuțite decât baionetele.
Tu nu ai fost sfârtecat
De bombe invizibile.
Tu nu ai fost respins
Tocmai de către cei pe care îi apărai.
Nu ai mâncat pâinea fără gust
Plămădită din proasta alchimie a idealurilor măcinate.
Tu te-ai dus la Manila, Harry Wilmans,
În timp ce eu m-am înrolat în oastea zdrențuită
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)Vertebrate
Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime își hrănesc
Infatuarea ce afumă.
Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuți ai arcei goale,
Și-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.
Bătaia cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureșul lumii,
Lingușitoare, după caz!
Perpetuează-n viața lină,
Fără opreliști sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetați în mofturi.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)Vertebrate
Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime își hrănesc
Infatuarea ce afumă.
Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuți ai arcei goale,
Și-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.
Potopul cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureșul lumii,
Lingușitoare, după caz!
Perpetuează-n viața lină,
Fără opreliști sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetați în mofturi.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (20 septembrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de grație din tandrul "Te iubesc!"
... în fagurele minții descriu boema cerului cu mierea pasiunii din mirul auriu...
Revin să-mi potolesc în Tine setea minții
pe lipsele de sens vrea dorul dezvelit
vectorul să-l descrie apostolii și sfinții
pe capătul scânteii din darul zămislit.
Ajunși la poarta cerului au aripi radicalii,
valențele pe plan se-afirmă de actori,
izvorul l-au secat în nopți de chin vasalii,
progenitura-i geme născută-n sărbători...
Conține oare lacrima atomi din zorii morții?
Și cum un echilibru se naște-n rana ciută?
Surăsul copt din patimi și ars în soba sorții
răbdarea-l plămădește din suferința mută.
Lipsește matematica-n cărările durerii
și nici figuri de stil nu are drumul zilei...
De ce atunci în cuget valențile puterii
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alchimie, adresa este: