Citate despre botanică și lumină, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la botanică și lumină, dar cu o relevanță mică.
Cântul XXXIII
"Deus, venerunt gentes", alternând
ori trei, ori patru dulce-o psalmodie
cântar-acele doamne,-acum plângând,
și le-asculta și-ofta-n cucernicie
stăpâna mea, și-așa schimbată cum
nu mult mai mult sub cruce-ai fost, Mărie.
Iar, când fecioarele-i făcură drum
și ei ca să vorbească, ea,-n picioare
stând dreaptă-n sus, răspuns-a lor acum
și-n faț-avea a focului coloare.
"Puțin și nu mă veți vedea", vorbi,
"și iar mă veți vedea, dragi surioare!"
Pe toate șapte-n față-i le pofti,
și-n urma ei, prin semn numai, m-aduse,
pe doamna și pe Stațiu, ce s-opri.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul cel alb
Sunt în orașul cel alb.
O ceață deasă îmi
Străpunge speranțele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientați,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind și se sting haotic
În orașul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Și în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Și monoton.
Sunt victime în orașul cel alb,
Care încă nu ințeleg că sunt victime,
Dar sunt și flori,
Sunt și chioșcuri cu fast food,
Sunt și grădini botanice
Cu arbori exotici
Și mai sunt și cinematografe cu filme horror.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana îl privi cum pornește alături de mărunțica domnișoară blondă, încă îmbrăcată în uniforma ei albastră, cea cu trei bulinuțe aurii, spre camera aceea misterioasă, în care ea, Diana, n-ar fi intrat sub nici o formă. Nero se ridică și-și urmă stăpânul; doamna Eleonora Stoica, medic veterinar, nu-l mai examina. Lucian intrase deja, împreună cu Maria, într-una dintre cele patru camere destinate exclusiv plantelor și animalelor. Întreaga încăpere era dominată de numeroase acvarii mari, așezate pe rafturi suprapuse, până în tavan, iluminate de tuburi fluorescente. Acvariile se aflau nu doar pe pereți, în loc de mobilier, gen șifoniere, dulapuri, vitrine, sau altceva asemănător, ci și în mijlocul încăperii, rânduite paralel.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXII
Atât de-atent și fix priveam acu
s-adăp a mea cea de-un deceniu sete,
încât oricare-alt simț ca mort îmi fu,
părând că am și-aici, și-aici părete
spre-a nu vedea, așa de mult m-aduse
în vechiul laț surâsul sfintei fete,
când fața mea cu sila-ntoarsă fuse,
spre brațul stâng, de-acele trei fecioare,
căci: "Prea țintit!" din ele una-mi spuse.
Și-acea orbie, care-o simte-n soare
al nostru văz, prea brusc de el atins,
pe-o clipă-n ochi îmi fu-ntunecătoare.
Cu-acel puțin, când văzu-mi s-a deprins
eu zic aici puțin, alăturându-l
cu multu-acel de care fui desprins,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea omului
Să-ți faci puțini prieteni. Din tine nu ieși.
Căci prea des falsitatea credința ne-o înfrânge.
Când ți se-ntinde-o mână, nainte de-a o strânge,
Gândește-te că poate te va lovi-ntr-o zi.
Să nu-ți dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, ascunse să-ți stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toți semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.
O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feștile!
Puținul să-ți ajungă, și zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.
Pe cei curați la suflet și luminați la minte
Neîncetat să-i cauți. Și fugi de tonți și răi.
Dacă-ți va da otravă un înțelept, s-o bei -
Și-aruncă antidotul, un prost de ți-l întinde.
[...] Citește tot
poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zgomot de fond
După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit
În care s-au chircit câteva nopți de dragoste
Fragile, neputincioase, ca niște pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ți imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru că ele se răcesc spre dimineață
După fiecare iubire rămâne o pagină albă
O pagină albă în care simt nevoia să îndes
Ca într-o valiză tot fel de povești alandala
Ca și cum m-aș muta în alt oraș necunoscut
Și îndes tot felul de vise usturătoare
Și e ca și cum aș trece cu degetele prin
Plante urzicătoare și nu prin amintiri
Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofia iubirii
Un nor s-a-ntâlnit cu o rază de soare:
- Frumoasă și mândră și dragă ne ești!
Când râzi, ești o floare din cele povești.
Când ziua începe, te pierzi în visare...
Dar vino cu mine, în albe veșminte,
Frumoasă mireasă, în codrii crăiești!
Aduci bucurie, lumină tu ești.
Ți-oi spune pe cale duioase cuvinte...
- Tu, norul pribeag, ce aduci bucurie!
Când ploaie resfiri, toate plantele cresc,
Păduri de smarald, din pământu' lumesc.
Pe cer de azur, strălucind poezie...
Cosițele blonde, când las despletite
Și soarele parcă-mi zâmbește-n alint.
Dar știu: dezmierdările sale că mint
Și tot îl urmez, pe cărări îndrăgite!
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog cu salcâmii tineri
Sătul de atâta goană a vieții
Mai fac un copleșit popas
Salcâmii tineri mă veghează
Și stau cu dânșii la taifas
În umbra lor mă văd puiet
Desculț, firavă rădăcină
Și-n loc de rădăcini doar muguri
Mustesc în zborul spre lumină
Și m-aș planta în locul lor
S-o pot lua de la început
Ca lumii ăsteia nedrepte
Să-i mai plătesc încă-un tribut
Primiți-vă în rândul vostru
Să încerc și regnul vegetal
Și să contemplu trist cum cade
Cortina ultimului val
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penitență
o vreme ne vom mulțumi fără glorie
ne vom înfrânge complexele
sentimentul nonsensului
vom fi eroii anonimi
incognito vom planta
hectare de bulbi până vom ajunge
la floarea virtuții
îi vom distribui razele
fără să cerem ceva în schimb
vom intra în acest voluntariat
cu acea cămașă de unică folosință
cândva urâta cămașă de forță
nu vom pretinde compătimire
despuiate trupurile noastre vor scrijeli
ingratitudinea rece a terrei
nu vom lăsa pe nimeni să ne identifice
vom da asigurări temeinice de confuzie
acoperindu-ne cu o frunză
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scaieți
Am căutat câmpia
cu iarbă fragedă
și flori de mac,
dar am ajuns
într-un desiș
plin de scaieți;
florile lor m-au ademenit
și m-au prins în capcană.
Acum s-au agățat de mine;
le simt colții
cum îmi sfâșie hainele
și-mi zgârie pielea,
iar când îi apuc
cu mâinile să-i alung departe
își fac culcuș în palmele mele.
Încerc să fug
și ei îmi zgârie picioarele,
îmi înțeapă tălpile
[...] Citește tot
poezie de Ana-Cristina Popescu
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre celălalt mal
Înotam amândoi în mijlocul fluviului,
de parc-am fi vrut să fugim dintr-un tărâm fără nume,
spre un alt tărâm fără nume, al libertății.
O noapte de smoală, fără lună...
Gândul acelui spațiu imens de apă,
gândul că sub noi se întind atâtea adâncimi tainice,
înfricoșătoare ne dădea fiori și ne mâna, fără odihnă, către înainte.
Înotam spre bezna unui mal pe care ni-l indica doar pâlpâirea
unor lumini galbene, probabil niște case, în care putea să nu mai
locuiască nimeni; case abandonate sau case cu stăpâni defuncți,
în care lumina mergea chiar și după moarte,
în care becurile gălbui ardeau nestinse de nimeni, ca niște
ochiuri de far, până când, exilați din propriile răni, ar fi ajuns
secătuiți de puteri, cu mâinile întinse la ele și s-ar fi salvat
cu un codru de pâine tare ca lemnul în odăile acelea simple
și pustii, din bârne.
Se mai apropia de noi câte unul ce părea grănicer,
îmbrăcat însă civil, stând oficial, în picioare, într-o barcă
prăpădită, care lua apă: "Ați depășit de mult geamandurile de siguranță,
sunteți pe cale de a depăși apele teritoriale ale propriei dumneavoastră
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu poeme din eternitate
Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.
Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.
Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.
În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Charles Bliss
Reverendul Wiley m-a sfătuit să nu divorțez
De dragul copiilor,
Judecătorul Somers l-a sfătuit pe el la fel
Așa că am rămas împreună până la capătul drumului.
Dar doi copii erau convinși că el are dreptate,
Ceilalți doi credeau că eu am dreptate.
Doi țineau partea lui și mă blamau pe mine
Și doi erau de partea mea și-l ocărau pe el,
Și fiecare era amărât pentru cel la care ținea.
Toți erau sfâșiați din vina de a judeca
Și torturați în suflet pentru că nu puteau să ne admire
Egal, pe mine și pe el.
Acum, fiecare grădinar știe că plantele crescute în beciuri
Sau sub pietre sunt schimonosite și palide și plăpânde.
Nici o mamă nu i-ar da fătului să sugă
Lapte nesănătos de la sânul ei.
Și totuși preoții și judecătorii recomandă creșterea sufletelor
Acolo unde nu este lumină, ci doar crepuscul,
Nu este caldură, ci numai umezeală și frig
Predicatorii și judecătorii!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria mântuirii
Cumpără-se Doamne sfinte
Totul, totul pentru bani:
Cimitire, oseminte
Și prieteni și dușmani
Cumpără-se viață, moarte
Și înfrângeri și victorii
Că sminteala se împarte
În delicte provizorii
Noi trăim adâncă noapte
Că nu ne-a plăcut lumina
Fructele mâniei coapte
Ne-au înscris în ceruri vina
Copleșiți suntem de rele
Ce ne-mprejmuie cetatea
Dacă ne-am făcut din ele
Scutul, platoșa, dreptatea
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre abstinență
Însetat, Pământul stropii Ploii dă pe gât
Și bea, și cască gura să mai bea pe-atât.
Plantele pentru a fi proaspete și verzi
Sug sevă din Pământ și beau cât nu-ți imaginezi!
Chiar Marea, despre care fiece cap de sub cozoroc
Crede că n-ar avea nevoie să Bea absolut deloc,
Soarbe din zece mii de Râuri tot lichidul,
Râuri pline ochi cu elementul vieții, translucidul!
Însuși Soarele (dacă sunteți atenți și luați aminte)
Nu-i mulțumit doar cu lava lui fierbinte,
El bea-îndelung din ale Oceanelor și Mărilor ulcele
Și-apoi, sătul fiind, e-înghițit de Lună și de Stele.
Ele beau și dansează-n propria lumină,
Ele beau și veselia nu li-i deloc străină.
În Natură nimeni nu-i lipsă de la chef și zaiafet
Și toți sunt Sănătoși și n-au niciun regret.
[...] Citește tot
poezie de Abraham Cowley,1618 1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginile imaginației
Suspendată la marginile imaginației
în Venezia de altădată mă oprii.
Printre străzi strâmte și podețe
un Casanova fetișcane urmărea
și aventuri galante plămădea,
din speranțe sorbea cu blândețe.
Somtuoase palate cu ample intrări,
zburătoare femei cu rochii fastuoase,
piața San Marco fără suflare mă lăsa,
afundându-mă în vise frumoase.
Ambulanții ale lor șarete trăgeau
în strigăte cântate mărfurile lăudau,
prăvălii iluminate cu candelabre de-argint,
plante aromatice, afrodisiace,
venite din lumi îndepărtate cu-o aripă de-alint,
târgul de ștofe unde mâini feminine dibace
atigeau foșnitoare mătăsuri cu miros de peppermint...
Încântătoare siluete,
sub clarul lunii invitau la balul mascat,
domnișoare venite di timpuri desuete,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XV
Ne duce-acum un țărm al ăstui scoc,
iar fumul din pârâu deasupra-i zace
scutind și maluri și-apa jos de foc.
Precum de teama undelor fugace
spre ei, între Cassand și Brugg flamanii
fac stavilă ce mării-oprire-i face,
sau cum de-a lungul Brentei paduanii
le fac ferind și vile și castele,
când intră-n martie-omătul Chiarentanii,
astfel erau făcute-aici și-acele,
dar nici înalte-atât, nici groase nu,
oricine-a fost cel ce-a clădit la ele.
Era departe-n urmă crângu-acu,
încât de m-aș fi-ntors, dorindu-l iară,
eu n-aș mai văzut nici unde fu,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul
Spitalul!
Spitalul pe malul șenalului,
Spitalul și luna iulie!
Se-aprinde-un foc în salon,
În vreme ce vapoarele Atlanticului fluieră pe șenal!
( Nu te apropia de ferestre! )
Aici sunt imigranții dând târcoale castelului,
Iar eu văd un iaht în furtună!
Și turme de vite pe toate navele!
( Este mai bine să ții ferestrele închise,
Numai atunci suntem cu toții apărați de lumea din afară! )
Cineva se gândește la o seră plasată pe zăpadă
Sau la o femeie sărbătorită-n biserică în ziua tunetului;
Cineva prinde imaginea frunzelor scuturate pe-o cuvertură
Și-a unei conflagrații într-o zi cu soare,
Și eu trec printr-o pădure plină de oameni răniți...
O, iată, în sfârșit, lumina lunii!
[...] Citește tot
poezie de Maeterlinck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de vară
Îmbracată sunt într-o rochie
De mătase verde vaporoasă,
Pun ochelari de soare pe față,
Pe cap o pălărie de pai
Și pășesc sfioasă- într-un lan
De plante cu flori aurii
Cu petale mii și mii
Ce câmpul larg cât se vede-n zare
De-ndată l-a împodobit
Și-ntr-un tablou natural
L-a transformat și pictat,
In culoriei ei, ale Mamei Naturi.
Sărutul soarelui de la răsărit
Îl primesc, când, tu floarea soarelui
Din visul ce-l din noapte te trezești,
Semeț te-ndrepți apoi spre miazăzi
Și un salut de binețe eu primesc,
La ora prânzului când la umbra ta
Ora exactă încerc a o da.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (30 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre botanică și lumină, adresa este: