Citate despre botanică și lumină
citate despre botanică și lumină (inclusiv în versuri).
Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivnițe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, și totuși planta nu simte și nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu crește și nu se întinde și el spre-o lumină pe care n-o simțim și n-o vedem?
Lucian Blaga în Pietre pentru templul meu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele vorbește... El vorbește, și cuvântul său este viața, el vorbește și cuvântul său e lumina care cade aici pe pământ, pe plante, animale și oameni.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina mea e luminată de plantele pe care mi le-ai dăruit. Prietenia ta e o floare.
citat din Helen Exley
Adăugat de Arucsandei Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumea munților trebuie iubită ca un întreg, cu ochii deschiși și cu sufletul sensibil, să înțelegem animale și plante, stânca și albastrul cerului, lumina și culoarea, într-un cuvânt natura.
citat din Karl Blodig
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închideți o plantă la întuneric și veți vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumină. Oare viața omenească nu produce și ea astfel de monstruozități în tendința sa spre lumină?
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La plante și la înțelepți, lumina dă putere, iar la unii oameni, întunericul și forța dau putere.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Putere (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Bucuria și fericirea le sunt necesare copiilor nu mai puțin decât le sunt necesare plantelor aerul și lumina soarelui.
citat din Alexandra Feodorovna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul la puterea infinit
Mă acoperă
cerul
uneori
ca o aripă
pliată pe inimă
când răspândesc
tăcerea magică
peste plante
adorm în fiecare
spațiu gol de cuvinte
și mă las alungat
în ploile revărsate
cu lumina
poemului
ridicând timpul
la puterea infinit.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cât de mult aș dori să cutreier acest pământ întristat și, cu voce tare, să propovăduiesc numele Tău; în întunericul păgânilor să luminez cu lumina credinței. Pe pământul acela plin de scaieți aș planta pomul gloriei, Crucea Ta sfântă, o Răstignitul meu Logodnic...
citat din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață de la plantă că trebuie să stai numai cu fața spre lumină, chiar dacă ești în umbră.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Plantă (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi trebuie, de asemenea, să opriți intelectul vostru să aibă preocupări care nu vă aduc nici viziuni celeste, nici beatitudine și să vă avântați, grație unei aure puternice, luminoase, spre regiuni sublime unde veți învăța cum a creat Dumnezeu lumea și ce a scris prin intermediul stelelor, munților, lacurilor, păsărilor, animalelor, plantelor.
Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct
o prăbușire de sare
ia locul zidului
lumina rămâne
un punct
îngheț
culeg plante siberiene
peretele din stânga
mă scoate din minți
piatră albă peste
piatră neagră
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirale de lumină
Livezi, păduri înflorite la Naidăș, pe pământ fertil
Pomi cu ale lor surprize, păsări cântătoare
Se mișcă lumina și visul meu se recompune
Culorile: galben-aurii, verde închis sau verde deschis mă absorb
Pentru a crea vibrația luminii din ochiul cunoașterii
Razele lui ne absorb curiozitățile până ce ating nervul.
Mă aplec spre tine, cu gândul creat în lumina culorilor naturale
Cu plante luminate ating vibrația vindecării
Cuprind ochii tăi în palmele mele,
Desenez cercuri, mici, în cercuri mai mari, tangente,
Unindu-se uimitor, în spirale de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
XVII ( Nu te iubesc...)
Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc așa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră și suflet.
Te iubesc ca pe o plantă care nu-înflorește niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalță din pământ și, noptatic, trăiește-n trupul meu.
Te iubesc fără să știu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe și fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:
undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiați
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiați încât ochii tăi se-închid când eu adorm.
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumneata zici "un om cu tact". Fie. Nu vei răcni niciodată, nu vei sparge niciodată nimic, nu vei îmbrânci pe nimeni. Politețea este metafizica dumitale. Te supraveghezi ca pe un edificiu public. Poliția este vocația dumitale. Ai etaje și apartamente interioare pentru fiecare sentiment sau gând, ai scări și ascensoare care te duc precis de la o gândire la alta. Ești portarul acestei clădiri: controlezi cine intră și cine pleacă, închizi ușile, stingi lumina, faci ordine. Îți crești cu atenție plantele de apartament, le tai ramurile care îndrăznesc să crească neregulat, proptești tulpinile care se îndoaie, retezi coroanele ce se ridică prea înalt. Nu suporți pădurile, te simți bine numai în parcuri. Iar dumneata ești propriul dumitale parc. Aș vrea să știu dacă n-ai întrezărit niciodată umbra morții dincolo de micile certitudini pe care le cultivi...
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XVII
Nu te iubesc ca pe un trandafir japonez, un topaz,
ori o săgeată de garoafe sărită din foc:
te iubesc cum sunt iubite doar ființele sumbre,
pe ascuns, undeva între umbră și suflet.
Te iubesc cum iubește planta care nu-nflorește și
păstreaz,-ascunsă-n ea, lumina corolei ne-nflorite
și, grație iubirii tale, este ascunsă-n trupu-mi
acea puternică mireasmă emanată de pământ.
Te iubesc fără să știu cum, nici când și nici de unde,
te iubesc sincer, fără confuzii și fără trufie:
și te iubesc așa pentru că nu știu să iubesc altfel,
doar în acest chip în care eu nu sunt și nici tu nu ești,
așa de-aproape că mâna ta pe pieptu-mi e mâna mea,
așa de-aproape că se-nchid ochii tăi când adorm eu.
sonet de Pablo Neruda din O sută de sonete de amor (1959), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Iubirea
Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.
Și-apoi, cățelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!
Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.
Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparține în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creației. Ea cunoaște secretul apelor, al pietrelor, al plantelor și al animalelor. Ea se uită fix la soare și vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătății, ale relaxării, ale armoniilor materiei. Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari și umede, cu ochii transparenți, cea care așteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru.
Louis Pauwels în Conferință imaginară: "Femeia este rară"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de poem
acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă cățărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarța acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea adusă de vânt
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânță.
Am și glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai așezat pe frunte
Și-ai început să-ncolțești
Am înțeles că ești o sămânță.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Ești o sămânță.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naști
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre botanică și lumină, adresa este: