broaşte ţestoase

Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfinţit. Se sculă binişor, fără să-i pese de ceva, şi se duse acasă. A doua zi iarăşi aşa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva, şi fără să-şi mai aducă aminte că plecase în peţit. A treia zi, cum se sculă, plecă iarăşi la marginea eleşteului. Pasămite îl trăgea aţa la ursita lui. Şi cum sta el acolo şi se juca cu nuiaua în apă, iară broasca ţestoasă îi tot sărea pe dinainte şi se uita la dânsul cu dor, îşi aduse aminte, la urma urmelor, că el era plecat în peţit, şi că fraţii lui erau a se întoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai când voi să se scoale şi să plece spre a merge să-şi încerce şi el norocul, iată că broasca mai ţâşni o dată, iar el îşi aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaştei, şi simţi un nu ştiu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. Şezu iarăşi jos. Ar fi voit să plece, dară parcă îl pironise cineva locului. Mai voi el să facă ceva cumva, aşa ca să se depărteze, dară în deşert. Picioarele nu se mai mişcară, ca şi când ar fi fost butucite. Se miră de astă lâncezeală. Şi, mai aruncându-şi căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că strălucea de un foc ce simţea că îl atinge.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajungând pe marginea eleşteului, se aşeză şi el acolo jos, şi, privind cu nedomirire, ia aşa numai ca să zică şi el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă, şi făcea haz cum sare stropii de apă, când o lovea. Apoi începu a cugeta. El vedea că fiecare strop de apă, când pică înapoi la matcă, se face câte un armean (cerc) împregiurul lui, şi de ce merge se măreşte, până ce intră iarăşi în sânul matcei de unde a ieşit, fără mai pe urmă să se cunoască nici locul unde a picat stropul, nici întinderea armeanului din giurul lui, ci totul rămânea ca mai-nainte, adică faţa apei lucie ca o oglindă. El era dus cu gândurile. Se uita şi nu mai vedea, tot da cu nuiaua în apă, şi nu ştia ce făcea. Nu mai simţea dacă este, ori nu mai este. Când, iată că o broască ţestoasă ieşise pe luciul apei, şi se uita galeş la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua, şi unde se deschidea talazurile care înconjura vârful nuielei, acolo, ţâşt! şi dânsa, şi ochii de la dânsul nu şi-i mai lua. Se uita la dânsul parcă să-l soarbă cu privirea. Dară el nu vedea, nu auzea. Atâta era de dus cu minţile. În cele din urmă, cum, cum, băgă de seamă că o broască ţestoasă se ţine după vârful nuielei lui. Se uită şi el la dânsa, şi parcă îi zicea inima ceva, dară nu pricepu nimic.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur semn

Aceste dealuri sunt imense ţestoase
ce odihnesc laolaltă
într-un somn greu, revoltător.

Doar un singur semn le-ar trebui
firesc, să se desprindă,
migrând triumfal către sud.

Ne-am face că aţipim...
doar puţin, atât cât ochii
pădurile şi cărările toate
s-ar opri cu mirare
strigând-ne asurzitor
pe nume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadrilul homarului

"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin şi mă calcă pe coadă, frăţioare.
Ia, priveşte cât de iute trec homarii şi ţestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiş – nu vrei să vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

N-ai idee ce plăcere vom simţi, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luaţi şi aruncaţi în mare!
"E departe, e prea departe! Şi-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulţumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.

"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un ţărm, ştii, de cealaltă parte-a mării, tot aşa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franţa pentru cadril şi vals –
Nu te lăsa, iubite melc, vino şi tu cu noi la dans.
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Ţara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl Gibbs: Apoi, în a patra zi, a legat între ele câteva ţestoase şi şi-a făcut o plută.
William Turner: A legat ţestoase...
Dl Gibbs: Da. Ţestoase.
William Turner: Şi ce a folosit pe post de frânghie?
Jack Sparrow (de lângă ei): Păr de om. (Pauză.) De pe spatele meu.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu dorea să-l părăsească pe Clifford pentru a se duce să trăiască alături de celălalt bărbat. Dacă am fi goi, doar un bărbat gol şi o femeie goală, poate că aş dori să fac. Dar amândoi suntem înfăşuraţi în atâtea straturi de veşminte şi atât de diferite între ele! E ca şi cum ai cere unei broaşte ţestoase să rişte să-şi sfărâme carapacea pentru a-şi găsi o formă nouă.

citat din D.H. Lawrence
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet IV

Dimineaţa îmbrac cămaşa morţii
Meditez o clipă cu Maria
Simt cum creşte iarba, via
Şi-apoi mă las în voia sorţii

Plec la plimbare, ah, ce plimbare
Cu Pedigree în scutece de mătase
Fecioare despletite trec peste ţestoase
Ce se arată ca din întâmplare

Viaţa mea e o taină
Chiar şi ingerul meu păzitor
E cuprins de un fior

Sunt nebun de frumoasă
Grămăjoară de secrete
Sublime subrete

sonet de Gabriela Gârlonţa din Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind privirea mea

Cusu gura cu muţenia primită
de la altii....
Şi fiecare cuvânt durea crunt
rostit cu neîncrederea neîncrederii
de-a şi crede...
Cum iarba in primăvara se teme
pentru al său verde..
In zloatele de umbre a iernii.
Şi o priveam de pe o bancă
din mijloc de mlaştină
Cum doinea cu ochii dintr-un singur
diez de privire
Mai multe cuvinte spuse în multe zile...
Nebun am sărit prin al meu smârc
Numai eram broască ţestoasă
Ea imi spunea cu clipire de gene
Că sunt cocostârc
Şi am plecat cu ea
In cuibul cuvintelor pentru voi
Fără tâlc

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea pământului

Pe marginea mării, suspină în tăcere
O gâscă
Cu coadă şi coamă de cal,
Şi-o muscă ce-ar vrea să se ducă la bal.
Dar n-are picere.
Alături, suspină o raţă bătrână,
Ce poartă-n mână
Mănuşe de lână.
Ar vrea să arunce, să rumege stele
Dar n-are măsele.
Pe Ocean, pluteşte-n tăcere,
O sticlă cu bere.
Iar Africa! Africa se arată mândră la mal
Călare pe cal.
Pământul tresare, se zguduie, se ridică-n picioare,
Dar cade şi moare.
El moare, şi-l plânge duioase
Trei broaşte ţestoase,
Şi-l plânge şi peştii cu hohot,
În ceruri s-aude un sunet de clopot.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Antologia literaturii române de avangardă (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian păşi printre rândurile de acvarii, admirând vietăţile din interior. Unele acvarii, de fapt foarte multe, erau pline de peştişori exotici multicolori, de diferite dimensiuni şi implicit specii, care înotau liniştiţi printre plantele acvatice ce împodobeau bazinele lor de sticlă. În alte acvarii, Lucian recunoscu diverse şopârle, şerpi, iguane, păianjeni de genul tarantulelor, scorpioni, ţestoase de apă şi de uscat, hamsteri, şinşile, cobai, porcuşori de Guineea, alte specii de rozătoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizie

Ornitologii caută carii
Spre-a le marca.
Vor să cunoască adevărul
Despre mirajul acestei lumi.
În adâncuri, o altă lume explodează
De misterele ascunse.
În zona tidală, izopode îşi continuă rostul.
În adâncuri, păduri de alge brune
Ascund homari şi broaşte ţestoase,
Larve şi... rechinul pisică.
Planctonul păstrează larve ce mâine
Vor deveni suflete luptând
Pentru ca lanţul trofic
Să se păstreze întocmai moleculei de A. D. N.
Lumi subterane ni se deschid
În al pământului vid.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junk love

când oamenii au nevoie rapid de iubire
ca de o masă la mcdonald's
între ei apar acele pânze subţiri
se ascund în valize moderne pietroaiele
un zâmbet casual leagă prietenii just for fun
mici musculiţe bâzâie pe ecran
pătează un trecut prea lacom să răpească
dimineţi pline de linişte din viitor
un meci care nu se mai încheie
o ţestoasă care nu iese din carapace
tineri amestecaţi în infuzii de iasomie
respiră de două ori mai mult oxigen
aleargă cu sufletul pereche spre un drum fără E-uri

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apollinaire

Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viaţa de apoi?
Ţi-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoşteai legile nobleţii, precum Orfeu,
Tu ai iubit ţestoasa, calul, capra, şarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, şoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufniţa,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Aşa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de iarbă, nimic nu creşte

În afară de iarbă, nimic nu creşte.
Nimic nu atrage privirea, cu excepţia unei pietre funerare
şi a ceea ce aceasta conţine şi protejează.
Aici, departe de ţărm,
departe de locul unde apa
restituie adesea
metale ruginite, lemne mucegăite,
leşul unui delfin sau al unei ţestoase.
Vântul nu suflă cu putere
pentru a ne duce departe, aşa cum a promis atunci.

Minutele care trec devin ore,
însă niciodată zile, devin nopţi
care niciodată nu acceptă să fie ani,
veacuri în care cineva moare,
iar altcineva, care nu ştie asta, scoate-un căscat.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit pe plajă

Stăm întinşi pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin şi răcoros.
Sunt cuprins de vrajă
Ale tale pleoape
Tremură uşor şi graţios.

Marea se frământă
Valuri vin grăbite
Undeva se vede un vapor.
Totul mă încântă:
Scoicile strivite,
Pescăruşii care ţipă-n zbor...

E o zi frumoasă
Soarele zâmbeşte
Cerul de deasupra e senin.
O broască ţestoasă
Leneş se târăşte
Pe nisipul albicios şi fin.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

The turtle [Broasca ţestoasă]

You cannot see its head or legs too well
It's like a stone... But if you let it be,
Puts out its snout from under the big shell
And slowly starts to walk towards the sea...
How many clothes, some short and others long,
Opaque or gauzy, hideous or fair,
Did Nature have to put on with much care
In its unending journey, all along!
For groping to discover the best frame
From an amoeba to a bug, I claim,
Got lost in speculation and debate.
And what a winding road took to get here,
Until has been so ready to create
This gentle form and image of my dear!

poezie de George Topîrceanu, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi am ajuns să ne imaginăm tot felul de lucruri infinit mai minunate decât cele imaginate de poeţii şi visătorii din trecut. Asta ne arată că imaginaţia naturii est cu mult mai mare decât imaginaţia omului. De exemplu, cu cât de mult mai remarcabil este pentru noi toţi faptul că jumătate dintre noi suntem blocaţi cu susul în jos de o atracţie misterioasă, pe suprafaţa unei mingi rotitoare, care continuă să se mişte pe o traiectorie circulară prin spaţiu, timp de miliarde de ani, ca apoi să fie cărată pe spatele unui elefant care stă pe o ţestoasă care înoată într-o mare fără fund.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi mulţumesc hârtiei

pentru gravitaţia pe care o are
Şi pentru care
nu se desprind
şi nu cad
cuvintele.
Nici literele nu se împrăştie
pe jos, să le călcăm în picioare.

Îi mulţumesc veiozei
care luminează ca un soare
şi încălzeşte consoanele
să încolţească
în vocale.

Le mulţumesc acestor taste.
Sunt cele mai rapide ţestoase.

Îi mulţumesc nesomnului
care îmi adună puterile
pentru a doua zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărmul oceanului

Iubitul meu locuieşte
Pe ţărmul oceanului, în ţinutul de la miazăzi
Ce i-aş putea trimite ca dovadă a iubirii mele?
Două perle
Şi-un pieptene din carapace de broască ţestoasă.
I le voi trimite într-o cutie de jad.

Mesagerii spun că el nu-mi este credincios:
Spun că a aruncat cutia,
A aruncat-o ţărână şi-a ars-o,
Iar cenuşa a scuturat-o-n vânt.

Din această zi şi până la sfârşitul lumii
Nu mă voi mai gândi la el niciodată.

Cocoşii cântă
Şi câinii latră –
Fratele meu şi soţia lui vor afla toate acestea curând.
Vânturile toamnei sunt deja aici;
Briza zorilor oftează.

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, sec. I î.e.n - China, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu

Abia cînd întunericul muşca din zi
am început să împachetez gândurile fără tristeţi
şi am plecat cu ele să le împrumut.

Noaptea se dădea peste cap, nu voia nimic,
aştepta să-i fugă stelele din buzunare,
luna îşi scuipa în sân să nu dea de vreun pocinog
şi se ascundea sub norii lăptoşi.

Venea dimineaţa
vedeam cum se deschid toate visele şi dispar în uitare
cu tăceri coborâte pe scări de bumbac,
oamenii se grăbeau să intre în malaxorul activităţii
odihniţi şi atenţi la detalii.

Într-un târziu
mâinile mele prelungite în lucruri
mă priveau cu ochi de broască ţestoasă
ori de pasăre mută, fără aripi
cum mă zidesc într-o coloană fără sfârşit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!