Ştefan Radu Muşat despre copaci

Omul fără speranţă este copac fără umbră.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra copacului înflorit se văd inimile florilor ca nişte păsări mici ale văzduhului care se hrănesc cu soare.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară epidemică

Pasărea se nalţă dintr-o umbră neagră,
Pomul înfloreşte să se poată dreagă.

Sec e anotimpul însorit de lacrimi,
Pasăre de sânge înotând în patimi.

Cui să mai surâzi pe un vechi peron?
Soarele-i agonic, nu e niciun om.

poezie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele autentice ale spectacolului au curs, oferind grandoare şi eleganţă întregului, însă momentul forte a fost duetul artistului cu regretatul Aurelian Andreescu, coborât din stelele reci pentru a-şi interpreta şlagărul de referinţă, Copacul, unde sincronizarea cu Fuego a fost perfectă; momentul a fost unul în care orice descriere este de prisos: Fuego şi-a demonstrat cu brio ''clasa artisticească'', aşa cum maestrul Geo Saizescu obişnuia să se exprime faţă de ceva ce însemnă artă lipită de suflet cu sufletul lipit de artă.

Ştefan Radu Muşat în Paul Surugiu – Fuego în Concertul Pop Simfonic de la Sala Palatului - 15 Mai 2022 (16 mai 2022)
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de verde, dor de mamă

Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Şi eu nu ţi-am adus măcar un colţ de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici eşti verde mâine.

E vremea şarpelui de oţel pe linii de marfare,
Şi tac şi taci, române, când trenul şuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, şi negreşit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au ruşinat şi au plecat din ţară.

Ruşine mi-e de moarte, de voievozi şi de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Florile din cer,
Cristale de ger;
Zăpezi de Colind,
Copaci înflorind.
Pururi să se piardă
Inimi de zăpadă;
S-aveţi dar Lumină,
Inima creştină.
Luceferii sus
Vestesc pe Isus.
Lui ne închinăm,
Binecuvântăm
Bucatele voastre.
Zăpezile albastre
Belşug să vă dea,
Sporească pâinea.
Bunăstare-n casă
Prunci sătui la masă;
Nuci şi cozonaci,
Mere şi colaci.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din cartea pentru copii: VIS DE COPIL (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă crivăţul de adormit nămeţii

E aşa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticleşte ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă îngheţată pe un soclu fin,
şi iată-mă suflet într-un cerc de gheaţă.
Dedesupt oamenii împart pâine şi vin.
Schimb moarte pe viaţă –
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceţii
scânteiază nimfele nopţii -
cântă crivăţul
de adormit nămeţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi Norul

Dormitând în lună plină
nori răzleţi la unison,
tremură din rădăcină
în oglinzi de lacuri negre.
Şi cum orizontul nopţii nu mai este uniform,
tresar glasuri ascuţite
în frunzişul unui pom.
Lunecă o rază moale
din pământuri adormite.
Răsar două... patru... nouă,
şi ţâşni un râu de soare;
cerul creşte mai cu seamă
urcând Luna printre stele
pe drumeaguri de aramă.
Apoi piere.
Sfârşesc umbrele bizare
în explozii
de culoare.
Soarele greoi şi rece largul cerului deschise.
Dimineaţa se revarsă

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelatii Diamantine nr.30-2013 (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna – flutur alb de vânt

Crivăţu‘ îşi făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheaţă
valvârtejuri şi ninsori.
Şi când şade să asculte
triste suflete de flori,
le aşterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă faţa lui diamantină.
Iată-l înghiţit de cer,
scuturându-şi pletele
într-o pată de lumină.

În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unsprezece elegii mai târziu

Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
şi ne-au unit două părţi asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în aşteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.

Fluxul toamnei goleşte aleea trecătorilor cu frunţile plecate
şi număr băncile pustii ale celor ce s-au despărţit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putinţă de îmbrăţişare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheaţă şi nu au nici măcar prezent.

Străbat un spaţiu îngrădit de artere necurgătoare de viaţă,
refuzând toamna care-şi caută orbita în respiraţia noastră ;
exist şi exişti atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ţi-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!