Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Adrian Păunescu despre cai

Adrian Păunescu

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
și vor să încalece și vor să se ducă
și vor să-și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Adrian Păunescu

Peisaj înapoi

Zorii vin de bunăvoie.
Câinii latră-n sus și-n jos.
Soarele ia foc frumos,
Cal viclean în care Troie?

poezie celebră de din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Acatist pentru călăreț

Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoții de cârlani mai dau din gură.

Cine-a zis întotdeauna "da",
spune "nu" acum și naște ură,
Doamne, pe pământ nu ne uita,
într-un grajd uitat de aventură!

Vremea nu e bună sau ni-i rea,
cineva lucrează în natură
contra lui și-a ei și-a ta și-a mea,
cineva în univers murmură.

Doamne, să ne ai în grija ta
și să ne aduci la forma pură,
să cădem în rai, când vom pleca
din această dărăpănătură!

[...] Citește tot

poezie celebră de din Româniada, 1993-1994 / Trilogia căruntă I
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Rara fericire de primăvară

Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.

Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.

E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.

poezie celebră de din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adrian Păunescu

Drumul în sus

Și drumul se arată drept în sus,
Ca un perete care ține cerul
Să nu-și încurce oile oierul
Când nici lumini și nici alți oameni nu-s.

Rostogolite vietăți de foc
Aprind sub tălpi zgârieturi de piatră
Doar, la Albac, un câine rău mai latră
Și liniștea se-așează-ncet la loc.

Deasupra, dedesubt, nimic, nimic
E numai drum nesăturat de sine,
Și o căruță dinspre munte vine
Cu caii mari și căruțașul mic!

M-agăt de iarba care dă în spic
Și o furnică gleznele îmi ține.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ai să te-nzăpezești la mânăstire

Dar ia aminte, marea mea iubire,
că ninge-atâta de rudimentar,
c-ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire
decât prin fila unui calendar.

Eu am tocmit birjar, și cai, și sănii,
am luat cojoc să-l punem dedesubt,
tu, anii vechi, din amintiri, redă-ni-i,
să nu ne fie frică de dihănii,
dar, uite, drumul dintr-o dată-i rupt.

Concert de fulgi, de clopot și de toacă,
în locul unde ai fugit de noi,
dar, vai, această iarnă e buimacă,
zăpezile sporesc să nu mai treacă,
pe când se simte vreme de război.

Ninsoarea reîncepe să conspire
simțind că te găsești în loc stingher,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Nimeni nu e singur pe pământ

Nimeni nu e singur pe pământ,
Cineva în grija lui îl are,
Nici cei singuri - singuri nu mai sunt
Dacă are umbră fiecare.
Singur stai în casă și gândești
Că ești singur fără mântuire,
Dar în pragul casei părintești
Se aude-un greierat subțire.
O scrisoare-ți foșnește-n mâini,
Un poștaș la ușa ta mai bate,
Latră-n depărtare niște câini,
N-ai să mai cunoști singurătate.
Asta este boala cea mai grea,
Dar de ea instantaneu se scapă,
Când în plânsa sete, cineva
Îți aduce un pahar cu apă.
Umbre jos și norii sus pe cer,
Cai păscând și soarele în scapăt,
Om stingher în drum spre om stingher
Nimeni nu e singur pan' la capăt.

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Infernul trecand

Am auzit infernul
Ca o rupere a unui stejar,
Probabil ca mergea undeva, la o nunta,
Si a trecut pe langa noi,
Am auzit infernul.

Nu semana cu un tropait de herghelie,
Ca v-as spune,
Nu era zgomotos,
Nu era maiestuos,
Parca se rupea un stejar,
Si-n ruptura urma sa se duca
Toate.

Nu era urat, ca v-as spune,
Avea treaba, a trecut, nu mai e.

Am auzit infernul, fiti pregatiti,
La intoarcere
Se va mai auzi o data

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Umil pretext

Ea este și nu știu din ce pricină este,
sudoare cerească o hrănește mereu
ea este și nu știu din ce pricină este
și-atunci cred că pricina stelei sunt eu.

Ca un cal prima oară chemat pentru ham
mă învârt priponit de luminile sale,
mă învârt cu pământul în trândav nărav
și bice mă bat peste tâmplele goale.

Necunoscuta mea bolnavă energie
pârtii deschide spre cețosul țărm,
gândindu-mă la cer mă nasc. Gândindu-mă
la cer, mai am curajul să adorm.

El este aici deasupra;de câte ori se mișcă,
pripoane reci de os aud foșnind în carne
și fug atent pe axe de zgură încleiată-
măduva lui pe mine nu vreau să se răstoarne.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Fântâna somnambulă (1968)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Coperțile negre

Foaie neagră de coperți
Să mă bați și să mă ierți
Că te-am scris cu viața mea
Și-am pus lacrimii cișmea.

Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuțit.

Noaptea mea de la final
Șaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Niște degete mai scriu.

Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exercițiul meu de stil.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la cai, dar cu o relevanță mică.

Adrian Păunescu

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colț cu pașii mici
Aduc în casă lemne

Și e o liniște de rai
În gestul lor de-o viață
În care dau nutreț la cai
Și oile-și răsfață

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Și uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioșat un pic
Coboară din icoană

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adrian Păunescu

Singuri

Dar hai sa privim cum se cade
atat cat se poate vedea,
prapadul din frunzele toamnei,
prapadul din inima mea.

Caci noi, fara frunzele-acestea,
ce astazi din nou nu mai sunt,
ca pasarea fara de pene,
asa am ramas pe pamant.

La ora cortinelor rupte
si-a noptilor lungi de la nord,
prapadul, el singur, vorbeste,
si-apoi tot el nu e de-acord.

Samanta bolnava de sine
in brazda se-aseaza umil,
si vantul de toamna loveste
in firma acestui copil.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Sunt un om liber
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Imposibila nuntă

Munții mei duhovnici au intrat în ceață
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunțile îngheață
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ți se-nchine vânturi și dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Și ți-aș face-o nuntă cu un sat de sănii
Și cu felinare și cai înstelați

Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Așa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Și munții vor pune misterul la loc

Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Și va fi și-aceea tot un fel de nuntă
Și-mi vei duce grija și te voi iubi
Ți-am adus, mireasă, munții mei cu noapte
Nunți de animale se petrec în munți

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec și eu din gară și tristețea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt triști,
Toți privesc la mine ca la teroriști.
Unde-aș pune pasul liber și corect,
Fără îndoială, aș părea suspect.

Și pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aș vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aș da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Și cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toți ceilalți straniu mă privesc.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Descântec de viață și moarte

Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.

Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva și de noi amândoi,
Să fie de rău și să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.

Să fie de cer și să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceața ieșită din brazi.

Să fie de zi și să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să și mori,
Să fie de gustul cireșelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Iluzia unei insule

Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te așteaptă la scară,
ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
căci câini-polițiști s-ar putea să apară.

Nu-ți face probleme, birjarul e mort
și caii sânt morți și trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu știu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.

Acolo, vom crește copii monstruoși,
la chei de metal și de mâzgă vor râde,
cu vești ne-o ticsi de la moși și stramoși,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Patrascu IonutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "dacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "nu"
Hai să conjugăm ninsoarea și uitarea eu și tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "însă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "hai"
Vai, vom face repetiții pentru iad și pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plănsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "pleacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul"taci"
Prin albastrele troiene să fim liberi și săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuși", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veverițe fără nume ne predea curate legi,
Cănd se va răsti furtuna vorba mea s-o înțelegi
Cănd vor susura izvoare află c-a murit mînia.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Manifest pentru mileniul trei - Editura Eminescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea și uitarea eu și tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiții pentru iad și pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi și săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuși", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veverițe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înțelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Umbre la Iași

Aud pe-aici, pe lîngă mine pași
Vin voci străvechi să cînte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.

Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.

Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lîngă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.

Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.

[...] Citește tot

poezie celebră de din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Noaptea dinaintea primaverii

Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.

E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.

Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.

Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Sunt un om liber (martie 1988)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre cai, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info