Nu-s vinovat față de țara mea
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodna
La logodna visului cu luna,
când sub pleoape candele se-aprind,
Stelele coboară una câte una
din mătăsuri palide foșnind.
Zălogiți nimicului, tăcerea,
Plopii ca din caiere și-o torc.
Vântul doare lin ca mângâierea
mâinilor ce nu se mai întorc.
Sieși neputând să-și mai încapă,
din adâncă zare a nimănui
Sufletul se varsă ca o apă
dincolo de limitele lui.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atac
Toamna descărnată scurmă-n pușcării.
Tulbure pe suflet burnița se cerne
pieptul își aprinde stinsele caverne.
Petele de sânge în infirmerii
parc-ar pune frunze ruginite-n perne,
parcă, pe cearșafuri, trandafiri târzii.
Poate chiar la noapte, frații mei pustii,
când afară vinul suferă-n taverne,
vom porni lunateci pe poteci eterne
să ciocnim cu sfinții cupe străvezii.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.
Așteptare
Iubito, astă seară te aștept
cu stelele pe cer îmbobocite
și ca să poți intra pe nesimțite,
deschid fereastra care dă în piept.
Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâșia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninați ai paznicului sur.
Așa cum știu că poți veni acum
Ești o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.
Am văruit pereții cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Și-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Andrei Ciurunga despre suflet, adresa este: