Angelina Nădejde despre creştere

Purtătoare de viaţă

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,
Din pântec ce creşte iubirea în rod,
Ai pus nemurirea plămadă în tină
Şi fire de viaţă făcutu-le-ai nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,
Scânteia divină aprinsă-n zidire,
Bărbatul în mir îmbracă triada
Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi
Când taie în tine durerea ca lama,
Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,
Când puiul de om îşi caută mama!

Eşti totul în toate, aceasta-i menirea
Sădeşti bucurie aici pe pământ,
Prin jertfa adusă, primeşti mântuirea,
Mărită femeie, eşti lutul cel sfânt...

poezie de Angelina Nădejde (22 iunie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, file de carte

Plâng răsăriturile pe umerii tăi mamă;
sunt din ce în ce mai puţine...
Aplecată sub povara anilor grei, duci în spate crucea
precum Iisus... pentru alţii;
din ce în ce mai grea, făcută din esenţă de trăiri,
mustind în seva lacrimilor tale.
Amfora din lut sfânt ai purtat în tine firul vieţii
fără să te întrebe cineva dacă vrei.
Ţi s-a dat şi atât.
Casă ţi-au fost durerile de tot felul;
pe zidurile ei au crescut grijile ca o iederă
împânzind sufletul şi trupul.
Te-au încorsetat lăsând nevindecabile cicatrici.
Intactă e doar lumina sufletului tău
răsfrântă în ochi ca doi licurici;
infinită în timp şi spaţiu e pretutindeni cu noi.
Acum, pari o floare de câmp uscată
pusă în vasul ciobit din odaia cea mare.
Fragilizându-te, scuturi petalele
asteptând împăcată cu Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (26 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu te-ai născut să-mi fii mie iubire
Eu câmp de maci, tu ploaia mea cu soare
Un curcubeu aşezi pe-a mea înflorire
Eşti roua mea- eu macul tău în floare!

Tu te-ai născut să-mi fii ţărmul la care
Eu marea ta, mereu neliniştită
O îmbratişezi când vezi furtuni în zare
Iar eu imi aflu tihna fericită!

Tu te-ai născut să-mi fii mie lumină
Când mă trezesc cu năluciri în noapte
Mă înveleşti cu linişte deplină
Şi mă adormi în dezmierdări şi şoapte.

Tu te-ai născut să fii pământu-n care,
Eu am crescut şi mi-am lăsat mireasma
De iasomie dulce, ameţitoare,
Îndrăgostit de mine toată viaţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Doamne,
dacă aş mai trăi o viaţă,
n-aş pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aş adormi
fără îmbrărţişarea îngerului
cu chip de mamă şi a poveştii
de seară.
Aş creşte şi aş înflori
doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aş implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe sau chiar tăceri;
şi atunci rănită,
nu va mai avea putere
să iubească.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul lacrimei

Printre nămeţi murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colţ de stea, un mag tăcut, stingher.

Voi colinda cu lacrimi părinţii azi uitaţi
În case unde-n ziduri cresc griji şi suferinţe,
Întroieniţi de ani, de dor crucificaţi,
Aşteaptă-al lor sfârşit ca ultime dorinţe.

Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viaţă condamnaţi
Să-şi ducă viaţă singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezaţi.

Voi colinda cu gândul pe cei plecaţi departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete bolnave

Ne zâmbesc pe faţă de înduioşează,
În noian de vorbe ne tot dau târcoale
Şi teatral, cu tact, ne manipulează,
De părem a fi puncte cardinale.

Le deschidem uşa sufletelor noastre,
Îi lăsăm să intre... cum intră lumina,
Cuibăriţi ca şerpii fac prin noi dezastre
Răspândind otrava, provocând ruina.

Deghizaţi în flori chiar de-s mărăcini
Trag cu sete seva dragostei din noi,
O prefac în larve secerând tulpini
Şi ne pierdem crezul... şi ne lasă goi.

Etalând credinţa ca pe-o marfă-n piaţă,
Fac să-nduioşeze mii de muritori
Şi la fel ca Iuda, ne vor vinde-n viaţă
Pe arginţi murdari... triştii scamatori.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (21 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!