Ochii tăi ca doi sihaștri
Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.
Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.
Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.
Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru sfântul grai românesc
Lăsați cuvintelor
Zborul de mătase al fluturilor
Albastru cerului
Și macii lacrimilor de rouă
Dați buzelor
Veșnicia dorului și surâsul
Zbuciumul izvoarelor
Și răcoarea pădurilor de fag
Puneți pe limbă
Mierea cuvintelor nerostite
Aroma întrebărilor
Și exuberanța florilor de câmp
Ridicați paharul
A închinare pentru sfântul
Grai românesc
Când sună buciumul a toamnă
Și a nemurire
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani
La mulți ani, mulți ani cu bine,
Bani, noroc și sănătate
Clipelor și așa puține
Dați-le... eternitate
Pune-ți vinul în pahare,
Cântecul vă-nveselească,
Face-ți viața sărbătoare,
Inima să-ntinerească.
Veți primi iubiri nebune,
Ninse-n păr de albastrul cer
Și la nimeni nu veți spune
Unde visele ne pier.
La mulți ani români, prieteni,
Raiul nostru-i pe pământ
Pe sub neștiute cetini
Și la margini de cuvânt
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost
Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele sărută sânii,
Ispititori și-atât de vii.
Ai fost așa, ca iarba verde
Plină de rouă și argint,
În care bucuros aș pierde
Păcatele, ca un alint.
Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.
Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranță sau deșertăciune,
Muza... eternului poet.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am un petec de cer
Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă și-o stare firească
Când albastrul sărută și-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.
Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri și atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... și-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.
Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.
Si e alb și e magic destinul,
În omătul de-afară-s povești,
Sufletul se-aburește ca vinul
Și în brațele mele... tu ești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la albastru, dar cu o relevanță mică.
Ai fost
Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele, sărută sânii
Ispititori și-atât de vii.
Ai fost așa, ca iarba verde
Plină de rouă și argint,
În care bucuros aș pierde
Păcatele, ca un alint.
Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.
Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranță sau deșertăciune,
Muza... eternului poet.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e focul stins
Mi-e focul stins între minuni,
De floarea macilor nebuni
Purtată-nspre albastre zări,
De liniștea din călimări.
M-așteaptă-nghețul sidefiu
Al gândului, mereu, târziu,
Tot risipit... și-nlăcrimat
De șoapta primului păcat.
Plânge cu pulbere și scrum,
Fire de dor, dâre de fum
Ce curg năuce-n setea mea,
Din a tăcerilor perdea.
Mi-e sufletul, bucăți de rai,
Flămând de-al clipelor alai
Și de neliniști ce mă vând,
Oare de ce? și până când?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veni-vor orgasme nebune
Veni-vor... orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung
Pe coapse ce știu... să adune,
Cristale din ochii ce plâng.
Va arde adâncul... tăcerea.
Iubirea-i un rău... necesar,
Se-arată durerilor, mierea,
Norocul se joacă... la zar.
Retoric, substanțele cântă
Ispitei... nuanțe de-amor,
Iar fulgere... binecuvântă
Albastrul culorii de dor.
Cuvintele, pot indispune
Nimicul... sfios și nătâng,
Veni-vor orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă cu păcate și tristețe
Plouă cu blesteme și prigoană,
Fulgeră și tună dinspre munți,
Sufletul... îmi este ca o rană
Ne-nțeleas-a pașilor mărunți.
Clipa-i risipită... în dezastre,
Aripile-s frânte de destin,
Departările-s tot mai albastre
Și norocu-atâta de puțin.
Este-o noapte-adâncă și nebună,
Vântul bântuie printre năluci,
Mlădioasă... luna-i o stăpână
Care stie... unde-o să te duci.
Plouă cu păcate și tristețe,
Îmi tresar în inimă... dureri,
Timpul însă, vrea să mă invețe,
A uita de tot ce a fost ieri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunsă-ntre perdele
Și vine vremea ploilor încinse
De fulgere albastre și scântei,
Turnând în vise, pasiuni atinse
De veșnicii și sărutări pretinse
Când bate orologiul înspre trei.
Izbesc în geam cristalele rebele
Nerăbdătoare-a se iubi... nebun,
Arzând pe rugul tristelor nuiele
Trupul trecut... prin magice inele
Și foșnitoarea frunză... de alun.
Ascunsă-ntre perdele e dorința
Alunecând pe coapse și pe sâni,
Reînflorind iertarea și credința
Ispitelor ce plâng... cu ușurința
Speranțelor ucise... de păgâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunsă-ntre perdele
Și vine vremea ploilor încinse
Cu fulgere albastre și scântei,
Turnând în vise pasiuni atinse
De veșnicii și nostalgii ajunse
In secundarul... ultimei idei.
Izbesc fereastra picături rebele,
Nerăbdătoare-a se iubi... nebun,
Arzând pe rugul tristelor nuiele
Trupul trecut... prin magice inele
Și foșnitoare ramuri... de alun.
Ascunsă-ntre perdele e dorința,
Alunecând pe coapse și pe sâni,
Reînflorind iertarea... și credința
Ispitelor ce plâng... cu ușurința
Speranțelor ucise... de păgâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre albastru picură a ploaie
Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Și curcubeie care-mi descifrează
Pinul ascuns... din risipite conturi.
Excentric alb, prin visele rebele
Parfumul răsăritului... persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Și c-o ispită veșnic... fantezistă.
Provocator... te-nvață menuete
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă... în părul unei fete
Și-n așternutul ca un madrigal.
Dinspre albastru... picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Și așteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă și fierbinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat minimal
De vrei a fi în viață bine,
Uită-ți trecutul... insipid,
Și-n dimineți diamantine
Șterge ușor... ultimul rid,
Fă sanctuar recunoștinței,
Pune-ți parolă la minuni,
Închide poarta neputinței,
Scapă de hoți și de nebuni.
Delimitează clipa-n care
Cumperi motive și tăceri,
De undeva, dintr-o parcare
Necunoscută... până ieri.
Vinde miracolelor... sfinții,
Dă-le puteri și sensuri noi
Privirilor, din ochii minții
Albaștri de lumini și ploi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mare
Iubito!... am ajuns la mare,
Suntem aproape și imuni,
Amestecând cu-ndemânare
Melancolii... ca doi nebuni.
Mi te doresc, tulburătoare,
Dinspre amiezile arzând,
Ascunsă... ca o întrebare
Topită-n scoica unui gând
Iubito! plaja este-a noastră,
Arunc și ultimul... veșmânt,
Pe-această-ntindere albastră
Care nu spune un cuvânt.
Dechide-te și mă cuprinde,
Mă scaldă-n dor și-n amăgire,
Tocmește-te... și mi-te vinde,
Apoi...... iubește-mă-neștire.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pat
În pat e raiul, se-nțelege,
Furtuni, metafore, risipe,
Pe care nu le poți culege
Fără acordul unei clipe.
În pat, fiorul este zâmbet,
Dezmăț febril și desfătare,
Vinul tăcerilor din umblet
Și ochii... ca o provocare.
În pat, pui visele pe pernă
Și trupuri ce empatizează
Cu viața, care nu-i eternă,
Ca și amanta ce trădează.
În pat se împlinesc destine,
Dispar regate, se-ntregesc
Și-un foc albastru, întreține
Plăceri... ce nu se definesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am pus în tine
Am pus în tine-atâta dor
Și-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi ușor
Arzândă-n răsărit de soare.
Am pus în tine... nemurire,
Sfințindu-te cu-a mea putere
Și-nfășurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.
Am pus în tine... efemerul,
Dorințe, patimi, rugăminți,
Dulceața buzelor... misterul
Și vraja clipelor... fierbinți.
Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Și floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineți albastre.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântură tăcerile
Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Și-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.
Pașii rătăcirilor, m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgolește... și seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.
Fulgeră amiaza curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Și pictează goală... o femeie
Ce incită... fără remușcări.
Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri și cireșe ce mustesc
De fiorii roșului tăciune
Și de un păcat nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântură tăcerile
Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Și-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.
Pașii rătăcirilor m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgolește... și seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.
Fulgeră amiaza... curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Și pictează goală o femeie
Ce incită... fără remușcări.
Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri și cireșe ce mustesc,
De fiorii roșului tăciune
Și de un păcat nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul din tine
Iubirea mea în suflet îți curge,
Ca o furtună de ploaie și vânt,
Potopul întreg nebunește te strânge
Și-nvață sărutul... din orice cuvânt.
Dorința îmi crește pe buzele tale,
Mereu pofticioase... și-atât de fierbinți,
Demult aruncat-am cămașa de zale
In ape albastre și-atât de cuminți
Voi curge în tine cu foc și izvoare
Și visele toate... le urc pe picior,
Adânc pătrunzând în trupul de floare,
Topindu-mă dulce... nebun de ușor.
Și plouă, și tună, și fulgeră încă,
Vulcanul din tine... mă-nalță la zei
Și marea te uită... cum bate în stâncă,
Din seva iubirii... timidă... când bei.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre albastru, adresa este: