Să fii fericit
A fost superb, nu inventez,
A fost așa... ca un botez
Al unui prunc fără de preț
Dintr-un oraș de pe Olteț.
Venit-au ca din întâmplare
Un spiriduș... o vrăjitoare,
Trei zâne cu aripi pe umăr
Și invitați... fără de număr
Ce au mâncat și au băut
De s-a dus vestea în ținut
Că ai fost creștinat... Costine!
Deci mult noroc... și numai bine.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Las iertările
Las iertările creștine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.
Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfințit... altar,
Ochii patimi și tăciune,
Aripa de înger... har
Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieții-i descuiată
Și destinul... giuvaer.
Las căința pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Și amorul... viu... izvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Doamne, dacă ești român
Fă-mă-n țara mea, stăpân,
Rugă sfântă, dor... iertare,
Și-nspre răsărit... chemare.
Dă-mi puteri și chibzuință,
Dragoste, tumult, credință,
Toarnă-mi în pahar... noroc,
Vin de Drăgășani... și foc.
Pune-mi în priviri scântei
Și... m-aruncă-ntre femei,
Mă strunește și mă-nvață
A lua... totul... de la viață.
Urcă-mă pe munți de dor,
Prinde-mi aripi... de cocor
Și când cerul plânge, încă,
Dăltuiește-mă... în stâncă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sună-mă
Sună-mă doar un minut,
Glasul tău îmi dă putere,
Un curaj... necunoscut.
Liniște... și mângâiere.
Sună-mă în noapte, dacă
Îti e dor... a mă iubi,
Șoapte învățând să tacă,
Clipe... de-or înebuni.
Sună-mă și mă întreabă,
Aripi de mai am spre tine,
Pendulând fără de grabă,
În ceasornic și-n destine.
Sună-mă, de mă mai suni,
Dezlegând mereu cuvinte,
Cât mai suntem doi nebuni
Și-avem inima... fierbinte.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la aripi, dar cu o relevanță mică.
Șnur de mărțișor
Ce ai putea spune, gânduri înfloriră,
Primăvara-n curte șade dezbrăcată
Și-n lumina caldă... fluturii se miră,
De culoarea vieții în destin brodată.
Te-nfășoară vântul, iarba-i înverzită,
Roiuri de albine... visele-ți trezesc,
Norii se destramă-n clipa risipită
Și-n răcoarea dulce... aburii plutesc
Soarele aruncă raze-nspre dorintă,
Dându-ne de veste că e plin de dor,
Timpul împletește c-o anume știință
Magica iubire-n șnur... de mărțișor
Se apleacă cerul dincolo de zare,
Aripi de mătase, dezgolesc plăceri,
Buzele-s topite.... într-o sărutare
Tălmăcind fierbinte clipa de tăceri
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
Curge dimineața spre izvoare,
Ghiocei și tămâioară... strâng,
Vântul cântă într-o legănare
Și în iarbă, tălpile îmi plâng.
Pe sub piele, primăvara-i dor,
Blând lumina s-a topit în palmă,
Prinsă pe un șnur de mărțișor
Și-ntr-o rază infinit de calmă.
Dragostea-i în boabele de rouă,
Fascinantă, tandră și fierbinte,
Cerul peste noi cu stele plouă,
Dezvelind... aducerile-aminte.
Dinspre munte... norii emigrează,
Soarele îmbrățișează clipa,
Când doar sărutările contează
Și parfum de floare mi-e aripa.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul ca o rugă
Lasă-mă înspre risipă,
Vălurind amor pe ape,
Visele să mi le-adape
Depărtări... ce incă țipă.
Lasă-mă aici, aproape,
Lâng-o visătoare clipă
Ce ascunde sub aripă
Erezii... ce vor să scape.
Lasă-mă înspre tăcere,
Răscolind încet trecutul
Zorilor, când așternutul
Arde dulce... de plăcere.
Lasă-mă și nu mai cere
A fi cerul... și pământul.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul viselor
Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre șoapte
Sânii-ți mângâiam... cu dorul.
Și-am tot pus în pat petale,
Trandafiri și crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.
Și râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în brațe te-am luat.
Sărutări pe buze, iată,
Apăsat și-ncet îți pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub descântecul tău
Nu ar trebui...
Să mă faci să sufăr
Atunci când vezi
Că alerg către tine
Eu vin cu grăbire
Nu de la răsărit
Nici de la apus
Și ar fi trebuit
A ști asta.
Vinovățiile mele
Sunt mici
Încrustate adânc
Cu numele tău
Risipit a uitare
Ca un dor
Aruncat ireal
Spre iubire
Epitetele bleau
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Așteptărilor optuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele îmbietoare,
Surâzândă, le deschizi,
Adâncimile să-ți vinzi
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet și aduceri aminte
Aduceri aminte în gând se-nfiripă,
Ca-ntr-o oglindă... de dor rătăcit,
Nisip în furtună și-un trup regăsit,
Pe-a nopții nebună și rece aripă.
Poteci neumblate, amurg părăsit,
Dezmiardă ispita tăcerii de-o clipă
Și nimeni nu vede, amar de risipă
Adusă de vântul... pios și smerit.
Cuprind orizontu-n privire și tac,
Mă fulgeră, încă, amarul destin,
Ce tristă e casa... la omul sărac
Și timpul se știe... atât de puțin.
Aduceri aminte, esențe de mac
Ascunse-n paharul eretic și plin
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Și așteptările obtuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele năucitoare,
Surâzândă, le deschizi
Și adâncimile... le vinzi,
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te dăruiesc
Te dăruiesc speranțelor pierdute
Și vântului hoinar, rătăcitor,
Greșelilor cu greu recunoscute,
De aripile ultimului zbor.
Te dăruiesc plăcerilor grăbite,
În vinul roșu, binecuvântat,
Sedus abil... de tinere ispite,
În nesfârșita noapte de păcat.
Te dăruiesc corăbiilor pline
Ce dijmuiesc sosirile în port,
Pentru fecioare mici și cabotine
Tentate de iubire... și confort.
Te dăruiesc nespuselor cuvinte,
Șoptite în vârtejul unui dans
Și de ce nu, la tânăra cuminte,
Ce pune inocența în balans.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vei fugi
Mă amăgești c-o veșnică poveste,
Șoptită-n dimineți... protocolare,
Când curcubeul fulgeră pe creste
Și buzele te sorb dintr-o suflare.
E starea ta de fapt, magie pură,
Reîntrupată-n taine și-n cuvânt,
Mereu uitată dup-o curmătură,
Când norii-s ca o aripă de vânt.
Mă dăruiește dragostei... iubire
Și fă-mă ne-mplinirilor... ispită,
Tot alergând către nemărginire,
Rebelă, visătoare... și grăbită.
Te înțeleg... și mi-te iert... femeie,
De vei fugi călcând ultimul crez,
Voi îngropa... și ultima scânteie
În scăldătoarea primului botez.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De azi te las
De azi te las cu macii în grădină,
Din cupa lor s-aduni iubiri trecute
Și să te joci c-o rază de lumină,
Găsită-n dimineți necunoscute.
De azi te las la poartă de destin,
O vei deschide doar cu o privire,
Va plânge timpul c-a rămas puțin
Și poate absenta... la întâlnire.
De azi te las să îți întinzi aripa,
Să poți zbura spre orizonturi noi,
Să poți pluti și să-nțelegi risipa
De soare alunecând pe sânii goi.
De azi te las, ești liberă și pură
De lacrimă tu vei uita curând
Și-atunci când sărutările se fură,
Luceferi albi... în suflete pătrund
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă, nu pierde clipa
Sărută-mă!... nu pierde clipa
Cuprinsă-n palme de păcat
Și-ncearcă a-nteți risipa
Veșmintelor... până la pat.
Aruncă-le!... i-așa de bine
Să simt pe piele buze moi,
Ce-mi sorb adâncurile pline
Și mierea fluturilor... goi.
Sărută-mă!... nu pierde clipa
De îndrăzneli care mă ung
Ca un fior, născut din pripa
Ispitelor, ce nu-mi ajung.
Stârnește-mă!... și mă aprinde!
Descătușând trăiri rebele
În trupul care mă cuprinde
Cu fulgere de dor... și stele.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp prefăcut
Tristețea-i adusă de vântul de baltă,
Din liniștea seri, ascunsă, pe prund,
Adâncă și neagră... prin trestia-naltă
Când luna vâslește pe ape... rotund.
Îmi poartă cocorii... pe aripi menirea
Și vântură norii de-argint înspre lac,
Venit-a și clipa strigând..... risipirea,
Bolnavă și plânsă... ca omul sărac.
E-nfiptă tăcerea... în porții de uitare
Și visele-așteptă pe coapse și sâni,
Mi-e inima plânsă de dor și mirare,
Iar ceața pătrunde rapid... în fântâni.
În cetini cad stele și umbre cernute,
Fierbinte-i iubirea și-amurgul tăcut,
Cărări de neliniști... și taine pierdute
Aleargă spre timpul, mereu, prefăcut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu mai bine ca oricine
Este vremea de iubire,
Luna vrea să fac-amor,
Stele cad înspre uimire
Fără niciun viitor.
Ești regină-n astă noapte
Când bat clopote de-argint,
Cerul când va cerne soapte,
Vin luceferi... care mint.
Noaptea-s sărutări furate
Și sunt buze ce-nfloresc,
Eu... privirile curate
De-ai tăi sâni mi le lipesc.
Te cuprind c-o-mbrățișare
Tandră și-apoi ne iubim.
Plâng cireșii plini de floare,
Hai iubito!... să-i privim,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul din noi
Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite și-amor,
Din fire de iarbă-mpletește inele
Ce leagă speranțe, risipe și dor.
Îți vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze firești,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii și aripi cerești.
Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieții... uitarea sfâșie
Cu magice șoapte și tainici zefiri.
Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Și picură-n suflet... încinșii fiori.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre aripi, adresa este: