Ai fost
Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele sărută sânii,
Ispititori și-atât de vii.
Ai fost așa, ca iarba verde
Plină de rouă și argint,
În care bucuros aș pierde
Păcatele, ca un alint.
Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.
Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranță sau deșertăciune,
Muza... eternului poet.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi
Un nor de-aș fi, venind cu ploaia
Dornic în noapte-a te iubi,
Luceafăr luminând odaia,
Te-aștept... cu zorile de zi.
Izvor de-aș fi, s-aduc sărutul
Sfințit pe buzele de foc,
Șoapta fierbinte și cuvântul,
Te-aștept... la margini de soroc.
Vultur de-aș fi, plutind pe vise
În zbor înalt... misterios,
Când orizonturi sunt deschise,
Te-aștept... cu tot ce-i mai frumos.
Soare de-aș fi sau codru verde,
Polen de floare... și parfum
Care în vânt nebun se pierde,
Te-aștept... hai să pornim la drum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma mea
Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.
Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.
Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.
Și o fac... fără rușine,
Nu au liniște, nici pace,
Nebunia o-ntreține
Ritmul inimii buimace.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și primăvara vine
Ni se topesc zăpezile din suflet
Și tandri ghiocei... ne ispitesc,
Înspre cărările, fără de umblet,
Când bate ceasu-acela nebunesc.
Vor înverzi poienile... și dealul,
Înmuguresc copacii, ca un gând,
Speranțele-mi sfidează... irealul
Și primăvara vine fremătând.
Pierdută-i neaua ultimei clipite,
Au înflorit... nostalgici vestitori,
Tăcerile-s prin crânguri rătăcite
Și-n dulcea simfonie de culori.
E soarele-mpărat peste destine,
Zăpezile se duc... înspre soroc
Se pare că nimic nu le reține
Și primăvara vine... ca un foc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când zâmbești
Când zâmbești, mă pierd adâncuri
Și plutiri mă-nvârtoșează
Cu fiori, sclipiri și sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.
Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice și-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.
Când zâmbești, a câta oară
Așteptând iertări sfințite,
Așternuturile... zboară,
Albe... și neprihănite.
Și mă ceartă și mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Și târziul... ce apune.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la verde, dar cu o relevanță mică.
Șnur de mărțișor
Ce ai putea spune, gânduri înfloriră,
Primăvara-n curte șade dezbrăcată
Și-n lumina caldă... fluturii se miră,
De culoarea vieții în destin brodată.
Te-nfășoară vântul, iarba-i înverzită,
Roiuri de albine... visele-ți trezesc,
Norii se destramă-n clipa risipită
Și-n răcoarea dulce... aburii plutesc
Soarele aruncă raze-nspre dorintă,
Dându-ne de veste că e plin de dor,
Timpul împletește c-o anume știință
Magica iubire-n șnur... de mărțișor
Se apleacă cerul dincolo de zare,
Aripi de mătase, dezgolesc plăceri,
Buzele-s topite.... într-o sărutare
Tălmăcind fierbinte clipa de tăceri
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde trup
Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate n-ai știut, dar mâine
Se vor rătăci... risipe,
Va lătra flămând un câine
Spre amintirea unei clipe,
Ca un abur cald, de pâine,
Ce zbura făr-de aripe.
Poate ai uitat... uitarea
Curge din privirea-ți verde,
Ce sfâșie depărtarea
Și-n adâncul ei se pierde,
Ca o umbră, în culoarea
Ce tăceri vrea să dezmierde.
Poate ai găsit... sărutul
Ars, pe buze reci de rouă
Și alungând târziu, urâtul,
Trupurilor noastre... două,
Renăscute-n așternutul
Dimineților când plouă
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipele trecute plâng
Privesc magic în cuvinte,
Clipele trecute... plâng
Și alunecă fierbinte
Spre aducerile-aminte
Ale timpului... natâng.
E târziu și-afară plouă,
Ceasul bate-ncet... tic-tac,
Risipind boabe de rouă
Și-nceput de lună nouă,
Într-un trup de om... sărac.
Vine vântu-n goana mare,
Ca un zvon... de risipire,
Dintr-un corn de vânătoare
Care-și caută... culoare
În iertare... și-n iubire.
De-o veni cu mâna goală
Și pustiuri... de uitare,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost
Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele, sărută sânii
Ispititori și-atât de vii.
Ai fost așa, ca iarba verde
Plină de rouă și argint,
În care bucuros aș pierde
Păcatele, ca un alint.
Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.
Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranță sau deșertăciune,
Muza... eternului poet.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc frumosul dezgolit
Înfrunt pudicitatea nudă
A celor ce se mint... urât,
Că dragostea e o zăludă
Și goliciunea le stă -n gât.
De prefăcuți și prefăcute
E raiul plin și iadul geme,
Cu ață albă sunt cusute
Nevinovatele... probleme.
Când firul la final, se rupe,
Și măștile se pun pe foc,
Ipocrizia gri... se-ascunde,
Plângându-se de nenoroc.
Eu... te prefer... sinceritate,
Iubesc frumosul dezgolit,
Ce a sedus păcatul... poate,
Și mi-a dat verde... la iubit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Așteptărilor optuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele îmbietoare,
Surâzândă, le deschizi,
Adâncimile să-ți vinzi
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Și așteptările obtuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele năucitoare,
Surâzândă, le deschizi
Și adâncimile... le vinzi,
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faceți loc
Voi topi, primăverilor, gândul,
Indemnat de nebune chemări,
Ce ascund felinarelor, rândul,
Într-un verde alergic... la mări.
Voi trasa pentru viață, repere,
Firul roșu întins, ca un semn,
Pentru negre și stranii himere,
Ce încalcă momentul solemn.
Voi striga ne-ncetat, adevărul,
Cu iubirea nu pot face, negoț,
Sinonim cu trădarea, e mărul,
Iar întâiul, Adam, n-a fost hoț.
Voi pătrunde abisul, se poate,
Am nevoie de timp, de noroc,
Știu a da oltenește... din coate,
Am venit, sunt aici, faceți loc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ai cum să uiți
N-ai cum să uiți minciunile șoptite,
Nici ploile... cu fulgere-n destin,
Privirile-n tăceri încremenite
Și timpul, incredibil de puțin.
Vei încerca zadarnic a mă scoate
Din inimă, din suflet și din gând,
Însă vei ști că am avut dreptate,
Că trupul niciodată nu mi-l vând.
A ignora... este cu neputință,
Deși, te tot încearcă spaime reci
Și-ai aruncat a patimei velință
Grăbindu-te, grăbindu-te să pleci.
N-ai cum să uiți încinsele cuvinte,
Nici verdele... de-atâtea ori parșiv,
Nu poți ucide-aducerile-aminte,
Deși, poți inventa, orice motiv.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia serilor de iarnă
Ce magice sunt serile de iarnă
Și ce pufos... sărutul de alint,
Când pasiunile, încep să cearnă
Aluzii... pentru visele ce mint.
Se risipesc tăceri înspre uitare,
Privirea verde, caută spre vest,
Iar clopotele bat... a provocare,
Încinsă... ca o formă de protest.
Azi, ninge impecabil, în poeme,
Cuvintele par gri, ca un blestem,
Ieșit din ipoteze... și din scheme,
Din rame... secundare... și sistem.
Încă mai viscolesc, plăceri rebele,
Se scutură pe tâmple... și se-ntind
Pe trupul... ca o pulbere de stele,
La vremea neștiutului... colind.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi... în fiecare seară,
De cad zăpezi pe cetina de brad
Și pasiuni de vor rămâne afară,
Iubirilor... tot căutând răsad.
Te voi iubi... în fiecare noapte,
În așternutul verde de tăceri
Și mângâindu-te numai cu șoapte,
Te-nvăț să uiți... durerile de ieri.
Te voi iubi... în blânda dimineață,
Când răsăritul... te va săruta
Și când topi-voi, florile de gheață,
Alunecând... in trupul tău de stea.
Te voi iubi... în ziua asta mare,
Încolăcindu-te cu dragoste și dor
Și de la creștet... până la picioare,
Te va cuprinde-al dragostei... fior
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s
Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.
Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.
Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.
Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și merg iar la femei
Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.
Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereți
Și îi rog... să mă ierte!
Pe distinșii asceți.
Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Știu exact cine minte
Când e vorba de ploi.
Nu mai caut, norocul,
Nici virtuți... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieșirea din post.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te regăsesc
Te regăsesc printre cuvinte,
Mereu te duci... și iarăși vii,
În noaptea patimilor sfinte
Ca un izvor... de nebunii.
Strâng depărtările năuce
Și le așez ca-ntr-un festin
Oricât ar fi, de zăbăuce,
La un rever... și așa puțin.
Vei înțelege... și vei crede
Tăcerile când desfrunzești,
Delimitându-te... de verde
În dimineți... nepământești.
Spre înălțimi, seducătoare
Mă-ndemni, a ridica priviri,
Spre albul trupului de floare
Scăldat în rouă... și-n zefiri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre verde, adresa este: