În scorbura de copac
Cucul pare-un vârcolac
Pe marginea pustietății.
E țipătul singurătății!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața, în zori
Găsim copacii tot mai goi
Simțim cum uneori
Timpul se prăvale peste noi.
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un corb din vremea Babei Dochii
Se întreba semeț din pom:
Oare vom fi vreodată Om?
Adică să ne scoatem ochii?
catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita Stănescu a fost supranumit Îngerul blond. Supranumele este rodul tinereții sale, când înfațișa la vedere un trup serafic și doi ochi albaștri, încununați de părul bălai răsfirat în vânt precum coama unui cal furat. Acum când Nichita a trecut în Nemurire senzația de Înger o ai citindu-i scrierile. Dar scrierile lui Nichita nu sunt cuvinte și nici numere nu sunt, nu sunt un gen literar sau o artă sau o știință. Sunt ceva încă Inventat-Neinventat; citindu-l pe Nichita citești Inventatul-Neinventatul rostit de însuși Nichita cu vorbe adunate de pe buza Timpului. Iar Inventatul-Neinventatul Lui creează fiori, naște anxietate. Scrierile lui Nichita provoacă teama de necunoscut... Niciodată nu ești sigur cât cer se ascunde în cuvântul pamânt și câte cuvinte verzi ascund frunzele din copacii Îngerului. Cine sau ce se află în spatele înșelătoarelor cuvinte...
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copaci, dar cu o relevanță mică.
O să vă spui oameni buni o poveste cu mine, cu Gheorghe șî cu Georgel. Georgel ie băiatu lu Violeta ș-a lu Costel E școlar în prima clasă... Mă, oameni buni, nebuniră cu toț! Șî Violeta șî Costel să dedeau de ceasu morțî că Georgel trăbă să planteze un pom... Că cică iera ordin de la ministru să planteze un pom... că le zâse ministru că azi școala trebuie nu doar să instruiască, dacă zâsăi io bine cum să zâce, da școala le zâse ministru, trăbă și să educe... Gheorghe nu pricepu... Io știu, zâsă iel, că la școală tră să te duci ca să nu rămâi prost... Da, mă taticule, îi splică Violeta, ca să nu rămâi prost... înseamnă că te instruiește... și ca să nu-l faci pă altu prost în față când stai de vorbă cu iel, înseamnă că te educă... Asta-l cam convinsă pă Gheorghe că-i bine să planteze șî Georgel un pom. Șî tot Gheorghe fu cu gându, ca să planteze un prun... Că lui tare-i plăcu prunu, șî c-ar fi tare mândru dacă nepotu lui ar planta un prun...
citat din filmul serial Varvara, "Gheorghe, Georgel și prunul!" de Corneliu Sofronie (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Sofronie despre copaci, adresa este: