Bună dimineața!... Mă simt foarte bine.
Emil Botta în dimineața morții sale (24 iulie 1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă ultimă
Dimineața
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.
Spumă verde se ivise în colțul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu știe să facă pașii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
și a murit.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă ultimă ...
Dimineața
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.
Spumă verde se ivise în colțul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu știe să facă pașii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
și a murit.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul, Tremurătorul
Aerul, tremurătorul, copilul, clarul,
în azurii pînze ne înfășoară...
În caleașca trasă de fluturii săi
a venit de cu seară.
Noaptea întreagă a lunecat,
pe vioara divină, arcușul divin.
Oprește-te! Stai! Asupră-ne stai iară și iar,
cer adamantin!
Dimineața e ceva, nu știu ce, fragil,
o amiază faunescă, aceasta e darul.
În mii de magii, de culori, se-ntrecea
aerul, tremurătorul, copilul, clarul...
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Saltă și cîntă, inimă nebună,
rupe-te, inimă,-n mii!
Voi, ciocîrlii,
cu gura mai dulce ca mierea,
cîntați-mi pindarice cînturi,
ca și eu să mă-nalț
la ceruri, în volburi de aur.
O, auzi-l, Silvanul
îți zice din frunză, Driadă,
cîntări fermecate,
doar te-o răpi, Frumusețe;
dar nimica pe lume nu bate,
în lumina clarei diminețe,
cîntecul ciocârliei din cer.
O, fericire nebună,
frînge-te-n chiote, Suflete, Ler!
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Botta despre dimineață, adresa este: