A căuta un sens vreunui lucru ține nu atât de naivitate, cât de masochism.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu toți oamenii au pierdut naivitatea; de aceea nu toți oamenii sunt nefericiți.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cel ce a pierdut bucuria naivă a banalității nu mai are nimic de gustat în viață.
Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nietzsche, care a vrut să zdruncine atâtea lucruri, nu e în fond decât un naiv. Târa după el prea multe candori.
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierderea naivității naște o conștiință ironică, pe care n-o poți înăbuși nici în preajma lui Dumnezeu. Te tăvălești într-o isterie duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihanaliza va fi cândva total discreditată, nu încape vreo îndoială. Nu-i mai puțin adevărat că ne-a distrus ultimele rămășițe de naivitate. Nicicând, după ea, nu vom putea să mai fim inocenți.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată n-am avut încredere în cei care-mi seamănă. Iubesc naivitatea, forța, nerozia, amabilitatea; și detest înfrigurarea, duplicitatea, versatilitatea etc, defecte pe care le înțeleg dinlăuntru.
Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul: un șiret care-și îngăduie să lâncezească după pofta inimii, care se încrâncenează în perplexitate, străduindu-se s-o obțină prin toate mijloacele. Apoi, naivă, posteritatea se înduioșează și-l compătimește.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce mă împiedică să cobor în arenă e faptul că văd acolo prea mulți inși pe care-i admir dar pe care nu-i pot stima, într-atât îmi par de naivi. De ce i-aș provoca, de ce m-aș măsura cu ei pe-aceeași pistă? Lehametea mea îmi dă asemenea superioritate, că nu-i văd ajungându-mă din urmă vreodată.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În toate formele bucuriei, participi naiv la ritmul total al vieții, iei un contact inconștient și experimental cu dinamismul concret al firii și te simți legat prin toate fibrele cu pulsațiile iraționale ale lumii. Și aceasta nu numai în bucuria spirituală, ci și în diversitatea formelor de plăcere organică, în multiplele voluptăți ale simțurilor.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragul meu prieten, îți mulțumesc că mi-ai trimis piesa ta pe care am citit-o de îndată ce am primit-o... În privința limbajului însuși, reproșul pe care ți l-aș face este că folosești prea multe "franțuzisme", care au prin forța lucrurilor o valoare abstractă, chiar filosofică sau chiar tehnică, ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte orice dialog.
Emil Cioran în scrisoare către Petru Manoliu (16 august 1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre naivitate, adresa este: