Fănuş Neagu despre cai

Toţi caii mei, care sunt albi, au rupt căpestrele şi au pornit spre voi, Se prefac nărăvaşi şi răi, dar să ştiţi, cred că nici nu sunt cai de-adevăratelea.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei cai murgi, cu frâul lat, Doamne, că nu i-am furat...

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Douăşpe pogoane, Neculai Ia gândeşte-te, sleieşti o pereche de cai buni numai sătragi o brazdă de plug de jur-împrejuru lor.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua mea carte - prima care se adresează exclusiv copiilor - se cheamă "Caii albi din oraşul Bucureşti" şi va apare, aşa cum mi-am dorit, în zilele cu felii de lună, cum îmi place mie să zic, se rup şi se fărâmă şi se aştern pe geamuri, pe arbori şi pe munţi, şi când Dunărea îngheaţă, şi sănii, ca vestitori din altă lume, îşi sună clopoţeii prin nemărginirea câmpiei.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în ea gânduri şi întâmplări ale copilăriei mele, multe şi ale copilului din mine care se trezeşte în mine peste ani, mai ales seara, şi mai ales în preajma iernii, şi sunt nişte năzdrăvănii, cu toate că nu-mi place cuvântul, ale unui băiat care mi-e foarte drag şi are vârsta voastră, şi care acum e la şcoală şi se teme de tabla înmulţirii, şi e prieten cu un pisoi, cu un cal şi cu o luntre legată sub o casă atârnănd pe malul Dunării dinspre Bărăgan.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Vino să smulgi un smoc de păr de urs, Neculai, să-ţi descânţi de sperieturăla Dobrogea. Ştii tu ce-i Dobrogea? Dobrogea e o muiere cheală. Peste tot. În Dobrogea, soarele arde atât de rău, că grâu ia foc singur şi se mistuie-n cenuşă, în Dobrogea numai tătarii rezistă, Mohreanule. Îşi fac casele sub pământ şi de sărbătorile lor necreştineşti mănâncă tizic şi beau pişălău de mânz. Dacă vrei să pleci undeva, atunci pleacă la Gura Humorului, în Bucovina, să-ţi iei nevastă.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul meu ar fi cam aşa: foarte ciolănos; cu nişte copite d-alea de cal de regiment, să plesnească pe rumân, să-i sară băiatului nasturii. Bătăios. Cu coarne ca de bivol pus pe fapte mari. Cam scârbos. Deschizând întotdeauna uşa cu umărul, nu cu mâna. Sau cu genunchiul. Dând din coate când trece pe lângă ţipi simandicoşi, dar dând din coate în aşa fel încât să le rupă nasul. Fumând mult şi în scârbă. Mergând spre cârciumă la braţ cu dracul lui Nichita şi cu dracul lui Tomozei. Foarte amic cu stewardesele, plimbându-se pe lângă aeroport. Din când în când, coborând spre Rucăr ajungând până la Braşov. Mai mult n-ar urca, pentru că e o oboseală să urci pe munţi, iar în oraş e răcoare. Ar mirosi foarte mult a cramă. I-ar plăcea să se culce toamna pe frunze şi nu ar intra în oraş decât cu pălăria trasă pe ochi şi foarte rar, numai pe ploaie. Ar sta foarte mult pe Dunăre, creanga. Un tip necuviincios prin însăşi existenţa lui.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!