Cuib înalt de nori -
numai îngerii zboară
de jur-împrejur.
haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândirea pozitivă este aceea care te face să crezi că, atunci când te prăbușești în prăpastie, zbori spre antipod. De fapt, așa și este!
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei din depărtare
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
2. Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar străluci mai tare luna:
ce trist ar părea
zborul licuriciului!
haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândește pozitiv! Nu te prăbușești în prăpastie, ci zbori spre antipod.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mergi elegant, ești admirat de multă lume. Dacă zbori, ești admirat numai de cei care privesc în sus.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La loc cu verdeață
[priceasnă]
Trec în zbor nori
spre alte zări
și anii-n șirag
duc cu ei ce e drag.
Geme pe pămant
prelung jalnic cânt
e-n zadar chemat
sufletul plecat.
E-n zadar chemat
omul răposat
ce-a fost pe pămant
acum e-n mormânt.
Cei rămași în urmă:
frate, soră, mumă,
vor veni la rând,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembriada 1989 (Tuturor martirilor Revoluției)
În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalbă cămașă, brodată cu nume:
Ștefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei,
Gheorghe, Radu, Constantin și alții ca ei.
Pe străzi, aripi tinerești se avântau în zbor,
spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.
Când Țara își alegea o spiță din an,
roua înroșită picura din ram.
Sudoarea ardea pe frunte, pleoape și buze,
pâinea noastră se cocea la flăcări de-obuze.
Se tulbura cerul și ningea aprins,
Țara adormea cu ochiul larg deschis.
Sfintele suflete, la capătul nopții,
în lumini străluceau, pe pajiștea morții.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântecul descrisului la stea
Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
fierbinți lăcrimări
din mii lumânări,
lăcrimări de ceară
la slujbă de seară,
când sunt pomeniți
cei nespovediți,
la priveghere,
ceas de tăcere,
când până la mine
s-aude cum vine
pasul greu din cer,
îngerul stingher
frângând câte-o viață
înspre dimineață.
În nisip de stele,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zbor, dar cu o relevanță mică.
Rostește Speranță...
Rostește Speranță când luna e nouă
și fir de păianjen în tremor sfințit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând ațipit.
Rostește Speranță când mărul dă-n roade
și gândul ți-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.
Rostește Speranață când frânt este zborul
și vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rostește Speranță și-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.
Rostește Speranță când pacea-i stăpână
și vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoțând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea veșnicie
Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte!
Să-l miluiască... n-are cine...
Vai, cât plânge și se zbate!
Irmosul, ecou îmi bate-n veac,
mi se vestește-n parastas
Un gol străin și fără leac
se adâncește ceas de ceas.
Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
făra straie, scumpe, moi,
și podoabe de-mprumut.
Dar eu știu că într-o zi sfințită
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiță împodobită,
ram de măslin pe ape.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre zbor, adresa este: