Geo Bogza despre munţi

Norii sunt plini de măreţie atunci, stau în loc, ca munţii.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Roşu

Lacul Roşu e bizar, e un munte răsturnat, un munte lichid cu vârful în jos.

definiţie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)se zăreşte, în zbuciumul oceanului de piatră, Ceahlăul — muntele venerat al Moldovei.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos era la Piatra Neamţ; aerul tare ca un poem de Geo Bogza şi munţii deranjaţi de ultima furtună...

Geo Bogza în Eseu (lui Ilarie Voronca)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii îşi ridicau crestele semeţe în înaltul cerului, sau îşi duceau prăpăstiile spre inima pămîntului.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moţii priveau munţii, lăsându-i să se strecoare înăuntru printre pleoape, în fâşii subţiri, precum se degustă îndelung o băutură rară.

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin aerul pur al nopţii de deasupra muntelui, strălucirea stelelor creşte, apar mai mari şi mai grele, pline de roua de diamant a eternităţii lor.

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Sud, unde minunea s-a topit, cîţiva nori albi şi spumoşi, închipuind nelămurite imagini, se destramă pe crestele munţilor, ca visul, de o clipă, al celor mai pure şi nostalgice piscuri.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricît ar fi de aprigi în faţa vieţii, şi munca oricît de grea le-ar fi, cei cărora le-a fost dat să trăiască la poalele Munţilor Făgăraş nu sînt părăsiţi, o singură clipă, de credinţa că nicăieri lumea n-ar putea fi ca aici.

Geo Bogza în Ţara Făgăraşului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragii

Pădurea uriaşă stinge lumina zilei.
Munţii de piatră ţin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Şi pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii spre care călătoresc atîtea nave ale trecutului se văd în depărtare: de la miazănoapte la miazăzi, dintr-o margine în alta a cerului, un şir de culmi, împădurite fabulos, statornicind acolo hotarul unui tărîm care, pe vremuri, a fost al zimbrilor.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamul de oameni sub ochii căruia curge acest învolburat şi tragic rîu l-a privit dintotdeauna, cum a privit şi munţii, mereu prezenţi în istoria lui, ca pe una dintre cele mai vii întruchipări ale pămîntului pe care s-a pomenit. Şi ca pe un foarte grav interlocutor.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcinări

Mâna robită de ascunzişuri sfredelind în ţâţele abrupte
încalecă pe elipsă pentru acest munte cu grădini
ca o moară de vânt piscul sfârcului macină lumini
şi degetele coboară ca măgarii cu samarele supte

poezie clasică de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii de granit ai Măcinului – martori ai unor vechi ere, singurii care aveau fiinţă aici, când restul nu era decât o înfricoşătoare întindere de ape – se învecinează cu Delta, mirificul teritoriu, patrie a pelicanilor şi a egretei, unde atâtea pământuri s-au ivit din ape doar în cursul câtorva generaţii.

Geo Bogza în Privelişti şi sentimente (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oră vine, a asfinţitului, cînd toate deodată — trireme, fregate, caravele — iau foc de la ultimele raze ale soarelui. Atunci, asupra pămcntului prind să se reverse nesfîrşite valuri de purpură şi aur. Nicicînd, ca în timpul acestor fastuoase apusuri, cîmpii, păduri, oraşe, fluvii şi munţi nu se dezvăluie lor înşile atît de bogat şi viu colorate.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maramureş

Atâtea frumuseţi mă dor,
Păduri şi munţi pe care căzu bruma
Pietrosul şi Ineul în răsărit
Şi drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porţi, bărbaţi solemni
Femeile din târgul de la Borşa
Atatea frumuseţi mă dor,
Că le-am văzut abia când e să mor.

poezie celebră de Geo Bogza din Statui în lună (1960)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maramureş

Atâtea frumuseţi mă dor,
Păduri şi munţi pe care căzu bruma
Pietrosul şi Ineul în răsărit
Şi drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porţi, bărbaţi solemni
Femeile din târgul de la Borşa
Atâtea frumuseţi mă dor
Că le-am văzut abia când e să mor.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) înainte de a cădea amurgul, cînd ultimele raze ale soarelui îl izbesc în plin, leagănul Oltului devine, pentru cei ce — cu uimire — îl descoperă în depărtare, un munte incendiat, un ciclopic rug mineral. Prăpăstii, culmi şi piscuri de calcar, stînd toate cu faţa spre apus, se aprind de la vîlvătaia asfinţitului, învăluindu-se într-o fantastică splendoare.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi dimineaţa, ieşind din ceţurile care-l invăluiseră toată noaptea, Ceahlăul pluti iarăşi în depărtarea lui răsăriteană. Oceanul de munţi era liniştit şi albastru. Sub razele soarelui, o nouă zi începea, glorioasă. De la o zare la alta, firea îşi scotea frumuseţea la iveală, trecînd-o ca pe sub bolta unui arc de triumf.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

de pe urma îndîrjitei lor strădanii, ţăranii de pe această nobilă fîşie de ţară pot privi munţii din zare cu un ochi sigur şi liniştit. Sub veghea protectoarelor cetăţi de piatră, trăiesc în gospodării temeinice, avînd în fiecare zi pe masă o pîine mare şi rotundă, o pîine solară, — senini, fericiţi, mîndri, ca într-un paradis de ei făurit.

Geo Bogza în Ţara Făgăraşului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!