Poveștile ochilor și păcatul lor!
Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Ochii)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pămîntului, ai Paradisului, umblau somnambuli,
ținîndu-se de mînă, (...)
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se simțeau amândoi la îndemână, așa rezemați într-un șold de perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pândă, având totdeauna multe a-și spune și râzând din nimicuri, pe înfundate.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere.
Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu ochii pentru a se feri sau apropia, după nevoie, de lucruri sau oameni.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La masă o nemulțumise căldura mîncărilor și fermentația lor. Nu-i fusese foame, ca și cum se temea chiar de combustiunea aji-mentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor pline ca să și-i răcorească și mîinile, pe cît era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare și viața lor internă. Dacă nu scriu încă de ei nimic, e fiindcă sunt la o epocă când sunt absorbită prea viu de mine. Cât va mai ține? Nu prea mult.
Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la pendulă, unde minutele treceau încet firește din cauză că pendula cea veche le suna mai rar, deprinsă cu timpuri mai dj-moale Mini își mută ochii pe pianul mare, negru, strălucitor. Un toute-queue care ar fi ocupat, întreagă, o cameră modernă, dar care, în colțul hall-ului vast, sta grav, ermetic, izolat sub șalul de Persia, în adevăr minunat, ce-1 acoperea.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite-i iar!... Uite-i subt geamul boierilor și subt ochii noștri!... Se pupă în stradă! Ptiiu! și, efectiv, doamna Vera, azvârlea pe scânduri, nu pe scoarță, dezgustul ei astfel coagulat într-o spută amăruie, care, desigur, îi ușura organismul de prisosurile unui dispreț care, neconcretizat, i-ar fi putut face, Doamne ferește, vreun rău. Totuși, disprețul doamnei Vera se refăcea tot mai veninos.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul de a fi "la treabă", cum zicea Mini. Dacă nu ar fi avut uneori aerul acela, doctorița Lina, în alte privinți, ar fi fost cu totul lipsită de orice prestigiu personal sau doftoricesc. Forma ei de pămătuf simpatic, gîtul scurt și gras, bustul scurt și gras, pîntecul rotunjior, fața urîtă, desigur: cu ochii mici și miopi, fără culoare, cu tenul stricat, nasul bun, turtit puțin la vîrf și gura lată pe dinți ce nu se arătau, deși țepeni la spart alune, acest tot, nu era defel impunător.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Hortensia Papadat-Bengescu despre ochi, adresa este: