Ioan Ciprian Moroşanu despre picioare

O furnică

O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.

Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar eşti atât de mare
Şi de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!

Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orişicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecţi, ia şi ridică!

poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capăt de drum

Ajungem, iubito, la capăt de drum
- L-am mers ostenind împreună -
E ziua-n amiază şi n-ar fi acum
Momentul eclipsei de lună.

Am mers zâmbitori, lăcrimând în ascuns,
Fumând amândoi o ţigară,
Durerea infamă în noi a pătruns,
Dar asta e ultima oară...

O teamă ingrată că drumul e greu
Te-a prins prea ades de picioare ;
Zâmbirea amară din strigătul meu
Te-a dus înc-o vreme spre soare.

N-ai vrut să mă crezi că sunt duhul cel bun
Din lampa secret-a iubirii ;
Cu inima stinsă mai pot să îţi spun
Că plec pe alt drum al 'plinirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre noi

Scânteia iubirii din ochi ţi s-a stins,
Acum eşti o simplă femeie
Cu lacrima ştearsă şi sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.

Tristeţea răsună-n timpane de sfinţi
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ţi-s complice şi plângem cuminţi
Un dor ce-a murit fără vină.

În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.

N-ai zice că viaţa-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămaşă de zale.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce staţi singuri?

Oameni dragi, de ce staţi singuri
Şi tristeţile vă-mpung?
V-aţi împrejmuit cu diguri,
Cum, la voi, să mai ajung?

V-aţi decis la-ntemniţare,
La-ngropările de vii,
V-aţi turnat plumbi în picioare
Implorând la Cer pronii.

Totul pare că v-apasă
Sufletul zgârcit de frig...
De ce teama nu vă lasă
S-auziţi când eu vă strig?

Nu vă puneţi sub zăvoare
Al dorinţelor tărâm,
Că şi galaxia moare
De-aş vrea dorul să-l dărâm!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (11 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinonimul libertăţii

Eu spun să fiţi puţin mai moderaţi,
De ce vă tot schimbaţi mereu natura?
Nici fiii dintr-o mamă nu sunt fraţi
Că-n porii dilataţi se-mbibă ura.

De ce-i atât de cronic şi acut
Sindromul ce loveşte-n omenie?
De ce îţi sunt mereu necunoscut
Când inima mi-o dau bine să-ţi fie?

Eram cândva mai simpli, mai curaţi,
Ce clar vedeam în noi asemănare!
Iar azi au unii moft de împăraţi
Şi calcă sictiriţi totu-n picioare.

De ce nu renunţaţi voi la prostii?
Pământul nu-i pupitru cu butoane
Nici dragostea se-mparte în etnii,
Nici doamnele-n banale şi cucoane!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepăda-m-aş!

Lepăda-m-aş eu de mine
Şi m-aş lepăda de toate!
Să iubesc nu îmi mai vine,
Nici de-a-ntregul, nici în rate.

Ce-i cu mine nu mai ştie
Nici muşcata din fereastră,
Nici răvaşul din cutie
Ce-ncepu iubirea noastră.

Să pun focul cel mai mare
Dorurilor mele toate
Şi să calc totu-n picioare
Că mi-s buzele sărate!

Să mă lepăd eu de mine,
Asta zic şi eu dreptate!
Nu mă pot deloc abţine
Să duc vise roz în spate.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ea

Nici un cer deasupra lunii,
După nori nici un izvor;
Strig în liniştea furtunii
Al meu dor apăsător.

Poarta lumii - ferecată,
Bat în ea cu un topor;
Să învârt pământul roată,
Poate intru mai uşor!

Noaptea mi-e întunecată -
Mă culege un fior ;
Nici un licăr nu se-arată,
De iubire în decor!

Nu mai ştiu cum rabdă unii
Odihnind într-un picior
Făr' a-şi întreba străbunii
Ce rost au în viaţa lor...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă apasă

Când multe mă apasă mai strâns ca într-un cleşte
Mai am neruşinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejeşte
Tăiatu-mi-aţi aripa să nu mai pot să zbor.

Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!

Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferinţă călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Şi viaţa mi-au topit-o necugetând să mor.

E tristă seara iară şi-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de şoapte
Şi toate-s de iubire şi doruri ce mă dor.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul de năluci

Din lacrimă eu m-am născut
Într-o tăcere surdă;
Iubirea îmi e cântec mut,
Ce-mi ţine geana udă.

Sunt limpede ca un cristal
Din care curge viaţa;
Al sentimentelor vasal,
Eu rabd mereu distanţa.

Sunt vânătorul de năluci
Ziua-n amiaza mare;
Caut iubire-n cuib de cuci...
De unde alinare?!?

Pe drumul povârnit mereu
Mi-a stat fără-ncetare
Alături doar sufletul meu,
Dar nu i-am dat o floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 martie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă nescrisă

Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ţi murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeţi pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!

Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furişe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai uşor.

Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" şi "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinţ-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,

Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna şi stelele toate
Că-s gata, la tine în braţe să zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume-a iubirii

Mai lasă tristeţea-ntr-o parte şi vină
Când toată iubirea mea ţie se-nchină,
Aleargă la mine să-ţi tremure nurii
Pierzându-ţi din tălpile goale condurii!

Învârţi tacticoasă pe deget o aţă,
În minte buluc ţi-e de gânduri în ceaţă
Şi plouă şi-i soare, şi-i zi şi e noapte
Şi-n tine e raiul şi-n rai sunt de toate

Şi ţârâie greieri şi cântă cinteze
Iar cei ce iubesc se aştern să viseze...
Şi luna bătrâna stâncoasă crăiasă
Mai speră şi azi la un soare de casă.

O mie de drumuri la sfat în răscruce
De paşii nostalgici ar vrea să apuce ;
Tu calcă-le, oarbă pe toate-n picioare
Că-n inima mea ţi-am pus flori pe cărare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neastâmpăr

Obraji-ţi ard ca focul şi ochii ţi-s văpaie,
Te-nvârţi pe lângă mine, dar nu eşti în odaie
Şi plină eşti de râvnă ( ce-o fi cu tine oare? ),
Frămânţi de neastâmpăr jeratic sub picioare.

Alergi în şapte locuri închipuindu-ţi treabă
Şi ca din întâmplare o uiţi, apoi, degrabă.
Priveşti ades la ceruri, gândind la vreo pricină
Când spinteci pentru supă o burtă de găină

Şi zumzăi a cântare ( cu câtă veselie! )
Gătită în catrinţă cu puişori şi ie...
E, Doamne, vreo năpastă pe uliţă, agale?
'Nu caute la poartă că drumu-i duce-n vale!

Simbria de la târguri ai dat-o înapoi
Pe-o biată băsmăluţă şi pe ghetuţe noi;
Ce oare te furnică din creştet în călcâi?
Când o mai fi de ducă, merg eu şi tu rămâi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Şezu toamna costelivă
Şi pe câmpuri şi prin sat;
Acum s-a cam despuiat
De veşminte ca o divă.

Nepişcată de pudoare,
Cu un rânjet ruginiu,
Cască ochii a pustiu
Sus la cerul fără soare

Ce a început a cerne
Cu fulgi mari, cărare albă
Babei iarna, mică, slabă,
Care-ameninţ-a troiene.

Gâfâind suflarea-i rece,
Îngheţată la picioare,
Umblă-ncet pe ulicioare
Tuşind de să se înece.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încropescu

Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o ţâţână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!

Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.

Hotărât de-a-ncălecatul,
Şuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porţii îi dădea târcoale.

- Aburca-m-aş eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!