Stelele lumești
Cine dintre toate acele
vedete strălucitoare
de pe bolta minții mele
a înțeles ce trecătoare
este vremea unei stele
și cât e de pieritoare
lumina ce luce-n ele?!
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i trecătoare
Unii zboară către stele
chiar când nici nu se gândesc,
ceilalți se mulțumesc
fără a se gândi, cu cele
care cad sau rătăcesc.
epigramă de Ioan Hapca din Gânduri și reflecțiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare, cu renume
Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-și asume
cel mai mare Nume!
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucifer
Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-și asume
cel mai mare Nume!
epigramă de Ioan Hapca din Gânduri și reflecțiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii "zboară către stele"
chiar când nici nu se gândesc,
ceilalți se mulțumesc,
fără a se gândi, cu cele
care "cad" și "rătăcesc".
Ioan Hapca în Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu m-ași bucura de stele
Nu m-aș bucura de stele
dacă acestea n-ar avea
o așa lumină în ele,
nici nu aș putea vedea
frumusețea lor divină
dacă noaptea n-ar ședea
ca un sfeșnic să le țină
vie splendida lumină.
epigramă de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a culcat și-a stins lumina
S-a culcat și-a stins lumina
minții pline de belele
ca să-și piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Vine-o vreme ce alungă
șederea cocorilor
și așterne o noapte lungă
înaintea zorilor
făcând loc să mai ajungă
din penumbra stelelor
raze să străpungă
noaptea înfrigurărilor
de iarnă îndelungă.
poligramă de Ioan Hapca din Reflecțiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o zi-au putut să-i vadă
Încă o zi-au putut să-i vadă
ochii truda-i în zadar
și să uite de amar
toarce-un vis dorind să-i facă
nopții vesele un dar,
lăsând inima să-i cadă
într-o nouă ambuscadă
dintr-un labirint stelar
de pe-a ochilor arcadă.
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii "zboară către stele"
chiar când nici nu se gândesc,
ceilalți se mulțumesc,
fără a se gândi, cu cele
care "cad" și "rătăcesc".
Ioan Hapca în Licurici în noapte
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărțuit de toate cele
Hărțuit de toate cele
S-a culcat cu o lacună
pe o mare de belele.
S-a trezit urlând la lună
îngrozit de-atâtea stele
ce-i sclipeau o "noapte bună"
de uitare printre ele.
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stele, dar cu o relevanță mică.
În subteranul vieții
În subteranul vieții
Mai scurtă este ziua, lumina-i tot mai mică
Și stinsă-i este flacăra-n uitare,
Trăirea-i mai cu țepi și inamică
Iar viața e o luptă tot mai mare,
Murind în robi ce nu-ndrăgesc nimică.
În subteranul vieții mor ortaci
Urmând pe calea lor cea oarbă
Și-"oșteni" cu mâna pe trăgaci
Așteaptă noaptea să le-o soarbă,
În umbra "stelelor", buimaci.
Se pare că-ar mai crește "iarbă"
La "umbra marilor copaci"
Și inima-ar dori să fiarbă
În duhul celor mai "săraci"
Dar Flacăra-i nimică, în ochi de lume oarbă.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu brațele durerii mele
Cu brațele durerii mele
Cuprind frenetic Universul
Și le deschid lăsând din ele,
Să se prelingă liber versul...
Tăcerea în adânc dezgroapă
Cu zor relicva amintirii,
Torcând în liniște sub pleoapă
Un cristalin fir al zdrobirii...
Trăiesc un ceas al prăbușirii
Cu întregul univers al meu
Dar nu mă las în voia firii,
O caut pe a lui Dumnezeu...
De-a fi mai bine sau mai greu,
Nu știu, dar nu voi da 'napoi,
Fiindcă Stăpânu-I Dumnezeu
Și peste Ziua de apoi...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare...
Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!
Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Betleem în miez de noapte
La Betleem în miez de noapte
Iată s-a făcut lumină;
A sosit pe neașteptate
Însăși Gloria divină
Ce din vremi îndepărtate
Așteptată era să vină.
Îngerii străbat Cetatea
La păstorii din câmpie
Și la cei care "Dreptatea"
Așteptau din cer să vie
Pentru-a ne preface "noaptea"
Într-o "zi de bucurie".
Tot văzduhu-a îmbrăcat haina
Sărbătorii minunate
"Untdelemnul" și "făina"
Sunt din Ceruri revărsate
Căci a răsărit Lumina
Să Domnească peste noapte.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Nașterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Hapca despre stele, adresa este: