Ion Băieşu despre poezie

Ideea că preacurvia e un gest poetic îmi place, în fond, orice act uman are poezia lui dacă e făcut cu sinceritate şi dezinteres.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nela: Eu nu sunt mistică, nu mi-am făcut în viaţa mea o cruce, nu cred m Dumnezeu şi în lumea cealaltă, dar fenomenul religios mă interesează şi mă impresionează.
Preotul: După părerea mea intimă, dragă domnişoară, religia e o poezie.
Nela: Interesant. Asta n-am mai auzit.
Preotul: Da, religia e una dintre cele mai sublime poezii pe care le-a cunoscut umanitatea. Poezia Necunoscutului, a Incertitudinii, a Speranţei.

replici celebre de Ion Băieşu, după filmul: Balanţa (1992)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia să scriu eu încă o poezie,... poate scot banii de tren.

citat celebru din Ion Băieşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curvele nu sunt decât nişte poete care-şi scriu opera cu trupul, până îşi termină rezervele. Pe urmă devin sfinte.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de Dumnezeu şi de pedepsele lui îi poate opri pe mulţi să facă rău. [...] Da, religia e una dintre cele mai sublime poezii pe care le-a cunoscut umanitatea.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinte, urlă primarul, dacă nu ne ţii ceva, să fiu al dracului dacă nu-ţi închid biserica! Declar molimă şi epidemie locală, îţi închid biserica şi te las şomer, te trimit la muncile agricole! Preotul bău încă un pahar de vin până la fund, apoi pe-al doilea şi se îmbată şi el.
— Ce să cânt, comandante? Întrebă, ridicâdu-se şi luând o poziţie corespunzătoare, de solist aflat pe scenă, în faţa publicului, cu pieptul bombat.
— Repertoriul dinainte stabilit, comandă primarul, începe cu o "Magdalenă". Îţi dau prima strofă: "Magdaleno, de ce minţi, Că albina n-are dinţi. N-are dinţi, n-are măsele, Ca să te muşte cu ele. Cât am fost eu militar Te-ai servit particular La, la, la, la, la,...
— Să închidem mai întâi ferestrele, propuse preotul, că mă aud enoriaşii.
Primarul se ridică brusc, răsturnând scaunul şi vărsând un pahar cu vin.
— Îi bag în paştele mă-sii de enoriaşi! Îi arestez pe toţi! După care se repezi la fereastră şi urlă, ieşit din minţi:
— Mă, enoriaşilor! Tu-vă pastele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! La muncă, ortodocşilor!

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!