Ion Untaru despre picioare

Mai rău decât atâta

Mai rău decât atâta nu se poate!
Ba se poate dragul meu, să ştii
Păsările emigrează toate
Şi rămân pădurile pustii

Cei care-nvârteau odată lumea
Au căzut şi azi tot în picioare
Banul sau norocul după cum i-a
Pus la adăpost pe fiecare

Fac averi în umbra legii
Şi ne râd la o adică
Ei ca regii, noi ca blegii
Şi tot noi murim de frică!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-ai venit!

Bine-ai venit în toamna mea de aur
Iubito cu o lume la picioare
Cocori schilozi ce nu mai pot să zboare
Şi pus sub embargou bătrânul graur

Orgolii calpe subţiind odoare
Averea risipită pe coclaur
Din tot pustiul, singur un balaur
Şi doar misterul ce ni se năzare

Renaşterea cu şansa sau norocul
Subit căderea dintr-o altă lume
Un ţărm de năzuinţi ascuns de brume
Şi mâna sorţii care face jocul;
Decorul fast şi plin de măreţie
În drum spre un izvor de apă vie

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intră juraţii

Sala se ridică
eu am picioare de plumb
cineva mă ridică de guler
timpul s-a oprit în loc
o muscă bâzâie pe tavan
se rosteşte sentinţa
eu nu aud nimic

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intră juraţii

sala se ridică
eu am picioare de plumb
cineva mă ridică de guler
timpul s-a oprit în loc
o muscă bâzâie pe tavan
se rosteşte sentinţa
eu nu aud nimic

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa uşii

pe aici nu trece picior de om
la această uşă nu mai bătuse nimeni
de multă vreme;

mă reculeg şi mă condamn
să străbat drumul în sens invers
şi la întorcere să mă regăsesc

poezie de Ion Untaru din manuscris (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa

neputinţa fiecărei zile
m-a legat de mâini şi de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor

seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând

copilul ingenuu urcă în viaţă
pierzându-şi puritatea,

omul matur coboară treptele
încercând să-şi recâştige imperiile

oamenii pleacă dimineaţa de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
şi se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş de var

Oraş de var cu uliţi strâmte
Oraş cu suliţele frânte
Oraş în care-ndoi spinarea
Şi-n care urlă disperarea

Această cântăreaţă care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile oraşe
Şi peste tot lăsa răvaşe;

În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare şi elogiu,

Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Şi cronicari fără dovezi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa amiezelor

aripa amiezelor tăcută
se mişca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
şi lasă pe faţa luminii o cută

rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste gheţurile sloi
n-aş mai veni înapoi

de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
şi seara lua primăria acasă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa amiezelor

aripa amiezelor tăcută
se mişca la un semn de seraf
ceasornicul curgea de pe glaf
şi lasă pe faţa luminii o cută

rana mea de la picior
dacă m-ar lăsa să zbor
peste gheţurile sloi
n-aş mai veni (sigur) înapoi

de când ajunsese primar
gospodarul nu se mai ducea la coasă
şi seara lua primăria acasă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă, pic de somn
Şi veştile mă întristează
Că vine iar acelaşi domn
Şi-mi bate-n uşă la amiază
Lăsaţi-mi draperia trasă
Şi storurile fără fantă
Că vin tristeţi care m-apasă
Cu energie radiantă;
Şi nu-nţeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat şi buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Şi-am să m-ascund ca arlechinul
În nu ştiu care colţ de zarcă;

Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Şi m-au pisat atâtea tare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol fără impresar

Stau la geam şi vând tutun
Asortat cu o vodcă proastă
Un nebun, când eu compun
Poezie, şi cu-o babă

Ceartă-se că ar vrea să bea
Pe creiţari sau datorie
De-ar avea de un' să-i ia
O poşircă străvezie;

Îmi pierd timp, îmi pierd şi nervi
Dacă trece-un zurbagiu
Pentru care ceilalţi, servi
sunt. Ca şi eu tarabagiu.

Trudă lungă, lungă, lungă
Precum sclavii pe plantaţii
Doar rachiu, tutun şi ciungă
Pe cari dau bani de-generaţii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Alunecaseşi dintr-un pardesiu
trotuarul îţi fugea de sub picioare
şi între tată şi fiu
dintr-odată s-a făcut târziu
ca-ntr-o vâltoare

Această pâine
care ne-a fost promisă azi,
care ne va fi promisă şi mâine,
ne va fi refuzată poimâine
şi pentru om şi pentru câine

Tot ce auzim împrejur
despre un erou sau un fur
se lipeşte sau se agaţă
ca un plasture sau ca o aţă
de aer, de noi, de voi, de copaci
învaţă şi taci
peste tot e o scară
înăuntru, în afară

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărmanii suferinzi

moto:
Chiar de nu te înfioară
O să-i simţi în preajma ta
Când începe să te doară,
Aerul din a putea
------------------------------

Suntem sătui de-atâta boală
Că putem să dăm şi împrumut
De pe-o pernă capul ni se scoală
Şi-şi caută o alta aşternut

Ni se surpă zidurile bolnave
Mucegaiul le-a cuprins spre nord
Şi se-nchid cetăţile bolnave
Ca un flux de sânge dinspre cord

Şi orice boală naşte altă boală
Şi nici una nu ne e străină
Că învăţăm întruna ca la şcoală

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la nivel... înalt

moto: Eu mă grăbeam dar dumnealui
Mă ţinea de haină să nu plec
Că are treabă vizavi la cec
Să dea un telefon şi n-are cui
-------------

- Bună ziua bade Gheorghe
Vezi că-ţi cade pălăria
- Pe mine nu mă cheamă Sorge
Şi nici nu-mi place călăria
- Zi mai tare că n-aud
A trecut de ora trei
Servesc masa într-un dud
Vino şi tu dacă vrei

- N-are lifturi prepeleacul
Parpalacul fâlfâie lejer
Nu mi s-a stricat dovleacul
Ce să cat în dud, mon cher?
Nici nu ninge, nici nu plouă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o stanţă în instanţă

Toată lumea fură, fură
Nouă nu ne-a mai rămas nimic
Într-un hal fără măsură
De la mare la cel mic

Cei mai mari îşi fac damblaua,
Cei mai mici aplaudă
Şi-aşa prinde haimanaua
Gustul pentru fraudă

Dacă furi un măr, te leagă
Un jandarm retrogradat
Altul fură-o ţară-ntreagă
Şi apoi e decorat

Unul cară în afară
Via-n geanta diplomat
Da-l aflară. Şi-l umflară
Şi-l lăsară: boss-umflat!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tauri şi coride

verile toride
tauri şi coride
ferestre diforme
picadori în uniforme
îmbulzeală şi te strânge
lumea vrea să vadă sânge

Dai cu banul, ai ales
Viva, viva Cordobez!
Un salut ca la paradă
Lucea sângele pe spadă
Plecăciune fandosită
Lumea urlă fericită
Nimeni nu mai are stres
Holaa, holaa Cordobez!

Dându-şi sângele afară
Taurul trăgea să moară
El cu coarnele pilite
Sta departe de ispite

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă îngustă

Viaţa zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu şi-o mai doresc augustă

A murit în noi iubirea
Şi-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietreşte firea

Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare

Ne închinăm la cele joase
Şi alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă, pic de somn
Şi veştile mă întristează
Că vine iar acelaşi domn
Şi-mi bate-n uşă la amiază
Lăsaţi-mi draperia trasă
Şi storurile fără fantă
Că vin tristeţi care m-apasă
Cu energie radiantă;

Şi nu-nţeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat şi buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Şi-am să m-ascund ca arlechinul
În nu ştiu care colţ de zarcă;

Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine bate în poartă

cine bate în poartă de nu vrea să se ducă:
o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucă
să dea cu pasul sau să dea cu yardul,
să plătească dările cu cardul,
că fără dări nu se mai poate
lucrăm în genunchi şi murim pe coate
s-a rupt un echilibru, se prăbuşesc imperii
o lume veche, s-a împărţit în două
una face purici, alta face ouă
şi tu inimă te sperii!
pe ce mai punem azi temei
dacă nu pe vin şi pe femei?
că fără adevăr, şi fără iubire
nimeni nu-şi mai vine în fire!

dar ce folos că ştim acestea
că vin paparazzi şi ne fură vestea?
şi unde e Diana zeiţa vânătorii
că tremură-n grădină de teamă sicomorii
nu mai vântura amiezi şi nu mai da cu tifla

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!