Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre picioare

Ionuț Popa

Dansând printre nori
mă împiedic de tine,
piciorul meu slab.

haiku de din Valuri (28 mai 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

Numai oamenii mari stau cu picioarele pe pământ și, în același timp, cu capul în nori.

calambur aforistic de (2011)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ionuț Popa

Zbura prin mine-un fluture isteric

N-am internet, nici chef, n-aud nici glasul
cuvintelor - în minte mai răsună,
când fără tine noaptea-i o lacună
ce mă cuprinde când spre somn duc pasul.

Și cerul se arată ca o prună
mai coapt㠖 e târziu, privesc spre ceasul
cu limbile ce-mi par a fi compasul
pe foaia vremii ce în vers m-adună.

Sclipesc în stele clipele ce dor,
pornind spre pleoape raze de-ntuneric,
și fulgi de smoală între gene mor...

Am prins și astăzi zâmbetul eteric;
când chicoteai picior peste picior,
zbura prin mine-un fluture isteric.

sonet de (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Când viața lor de viața ta se leagă

Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.

Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul

deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.

sonet de (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Per aspera...

Îmi spui: "ești mediocru, vrei amor!"
(în abstinență nu-mi găsesc culcușul)
și-mi dai să gust - îmi înmânezi căușul-
din apa sfântă; beau, și parcă mor.

Îngreunează aripa-ți urcușul,
eu te-aș străbate fără un picior,
dar tu, oftând pe-o margine de nor,
îmi izolezi pornirile sub dușul

ce din înaltul unde rece stai
asupra mea ca o cascadă plânge.
Se ofilesc petalele-ți de sânge,

când vântul suflă dinspre-un veșted rai,
și te sufocă nimbul care-ți frânge
dorințele ce-au adormit în grai.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Din clipe

îți mai amintești de nopțile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
și tu păreai asemenea lor
copleșită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îți mai amintești de nopțile albe
în care bezna dormea în promoroacă
și eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele și brațele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful și inocența de care am uitat...
îți mai amintești de noaptea
în care am înghițit stelele
și milioane de îngeri
au eșuat pe sânii tăi vineții?

poezie de (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Ionuț Popa

Ce pot să fac?

Ce pot să fac? Amorul e cel mai bun poet;
nu eu îți scriu, ci suma trăirilor curate,
când tot ce face astăzi mai dulce un sonet,
se-apleacă la cheremul privirii-ți deocheate.

Ce pot să fac când moartea mă trage de-un picior
și-mi tot repetă, gravă, "aruncă-te-n cuvinte"?
Să te aleg pe tine, căci altfel am să mor,
și te-aș alege, scumpo, de-aș ști că nu mă minte.

Ce pot să fac în clipa în care m-ai uitat,
mai bine decât gerul să îl invit în gene?
Dar viața îmi răspunde, atunci, pe înserat:
"ți-a mai rămas o șansă: iubește-o în catrene".

Ce pot să fac? Lumina catrenelor e oarbă,
nu vrea decât din trupu-ți lumină să absoarbă!

sonet de (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Ionuț Popa

Sunt atâția puieți...

Sunt atâția puieți...
și au apărut în fundul acestei curți:
o curte imensă,
în care să te pierzi.
Și umbrele lor, exilate în spate de tot,
presărate în fiecare colț al disperării
pe coji de cărbune încins,
se altoiesc în bătaia vântului
cu fructele lor găunoase.

Ei nu știu că sunt și fructele și viermii,
și se macină unii pe alții,
și se calcă în picioare
cu rădăcinile lor ridicole.

Vor să ajungă înaintea celor
pe care ploaia nu i-a uitat,
dar nu știu că ploaia vine din interior
sau că nu mai există
nicio brumă de salvare

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

Textele de mai jos conțin referiri la picioare, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

Aștepți să-mi plec dorința...

aștepți să-mi plec dorința înfășurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoți că veșnicia o cerem din culise
cu neputința-n viață de-a ne cunoaște mici?

cu-acele triste fețe dorești a mă susține
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar să răspunzi cu patimi îți pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aștern pe jos...

nu văd suflare-n ceruri nici existență-n moarte
să-ți domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin

se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanță
atunci când acalmia ne pune în balanță

sonet de (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Heil! (Sonet V)

Spre nopțile uitate-n târguri grele
Eu mă îndrept cu pași mărunți și singuri,
Când nu mai pot a îngropa prin crânguri
Fațada ștearsă-a României mele.
Omor cu gândul fețe inamice,
Mă-mpiedic, sobru, de un trai grotesc,
Și asta-i țara-n care azi domnesc
Picioare strâmbe, semne și varice.
Privirea mea se-ndreptă către pleavă -
Organice nimicuri, cu pretenții.
Zadarnice-ntrebări se strâng la poartă,
Trăiri intense-n veșnica dumbravă,
Când locului, pe rând, incompetenții
Conduc o societate-aproape moartă.

sonet de (1 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Naufragiu

Ne ridicăm pe vârfuri
și rostogolim privirea dincolo de valurile
multicolore de hârtii.
"Sunt caracatițe isterice și rechini fără sentimente"
mi-ai spus într-un moment de luciditate barbară,
și te-am crezut.
Rău a fost că ai avut dreptate!

Din palmele noastre întinse au căzut mii de scoici
ca leproșilor carnea,
și din scoici s-a prelins marea
la picioarele slinoase ce creșteau din cuvântările lor.
Ne-au secătuit de răbdare și vestele de salvare
s-au spart în colții atent îmbrăcați în catifea.
Ca trandafirii își ascund spinii în parfum.
Dormim pe ei în fiecare noapte și ne mințim
cu acele îmbrobodite în miere.

Ne-am ancorat visele aiurea,
când porturile lor au trădat întotdeauna o noapte

[...] Citește tot

poezie de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

În ger turbat. Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Om (aproape) viu de zăpadă cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate în fundul unui beci pustiit. Țurțurii curgând parcă din felinare luminau și ei, la rândul lor, străzile împânzite de sămânța divină din care în acea seară nu avea să răsară niciun fiu (poate doar moartea ar fi putut să schimbe ceva în peisajul monoton). Damfuri chinuite pluteau către cer, în spirale, legându-se de aburii gerului ca niște lanțuri ruginite și groase ce ar strânge trupuri de îngeri, criogenizate. Niciun zgomot, niciun glas, nicio înjurătură... nimic pe o rază de câteva sute de metri, și unul dintre copiii pământului zăcea lat în îmbrățișarea acestuia. Cămașa albă a părintelui îi penetra carnea de piatră într-o încordare demult visată. "Iubito..." cu un murmur aproape stins. "Iubito, de pielea-ți albă aș putea să mor, și n-aș mai avea nevoie de lumină, în respirația ta aș putea să fiu îngropat, și n-aș mai cere o altă eternitate, în noapte aș pune somnul să te iubească asemenea mie, și n-ai mai avea nevoie de odihnă." Delir. Febra topea gheața din jurul omului, și dragostea creștea în carnea lui odată cu boala. Spasme din Iad și îmbrațișări de sânge, trotuar dezolant, obraji de var, întuneric alb și o inimă ale căreri bătăi făceau cărări prin zăpadă.

citat din de (februarie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbi
Ionuț Popa

Prințesa și grăjdarul (banc versificat)

Dintr-un fort de șase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi și lungi picioare)
silueta de albină și-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăției) să îi vadă toți ce are.

Într-o parte și grăjdarul saliva după femeie
și, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prostește,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i și mai prost atuncea când e trist și când iubește).

Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeți ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.

"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aș vopsi un cal în verde
să-i atrag prințesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaștem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru și isprava nu va ține."

[...] Citește tot

poezie de (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbi
Ionuț Popa

Misanthropy

Plămânii îmi sunt pătrunși de praf și de asfalt,
de oseminte, de mirosul oaselor umane.
Carnea noastră prinde miros
de carnea celuilalt,
și un lichid vâscos
se prelinge pe zidurile
ce ascund înăuntrul lor capcane.

Se tem câțiva să-și înlăture veșmântul
ce le acoperă naturalețea și trupul animal
în care sunt prinși.
Mă tem și eu să dau la o parte, dar nu veșmântul,
ci trupul ce-mi ține prizonier spiritul
ca într-o fortăreață carnală, de teama
celor curioși și a mizeriei.

Duhoarea cărnii arse de soare, pe viu,
mă sufocă și simt tot mai mult
că intră prin carnea mea
să-mi devoreze plămânul adult.

[...] Citește tot

poezie de din Valuri (18 mai 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Ionuț Popa

Globus

Nu m-am gândit niciodată până acum (și gândesc aproape de când mă știu)
că întrebările ce nu sunt urmate de niciun răspuns bătut în cuie
constituie cele mai sigure scurtături către minciună.
Există întrebări care nu figurează în manualele școlare,
în scrisorile patetice de dragoste, în propunerile de căsătorie
și nici în interviurile derizorii,
simulacrele acelea pentru care trebuie să dai totul pe teren,
cum zic fotbaliștii, și să te prezinți ireproșabil
ca la un circ cu maimuțe fragrante
ce candidează pentru un codru de pâine.

Nicio întrebare nu trebuie să stea înaintea celei pe care o voi adresa în continuare.
Nici măcar întrebarea care ne face să ne gândim
dacă viața merită sau nu să fie trăită (asta ar urma după,
chiar dacă Albert Camus a zis că trebuie să fie prima)!
Deci:
cine a demonstrat că există sau nu dreptate?
Cine știe mai bine decât mine să arunce primul piatra cunoașterii!
"Nimeni nu a spus nimic concret în acest sens, doar speculații aburinde
și ridicări tardive din umeri", îmi veți răspunde.

[...] Citește tot

poezie de (2012)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ionuț Popa@picioare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre picioare, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care pot fi cauzele umflării picioarelor? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!