Marea de soare
O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare și razele-i curg
pe-ntinsuri de ape și creste de munți
cu cețuri mioape în ochii cărunți
în patul cu stele și zdrențe de nori
ca viața de grele- ca moartea ușori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...
poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După furtună...
S-au limpezit prin Romania niște ape
Si niște bolovani surpați din munți
Au mai strivit din aburi cu supape
Ștergand c-un răt sudori pe zeci de frunți
S-au linistit celebritațile salvate
Din mlaștina uitării de Admin
Și stau in randuri strict manipulate
De cel mai mizerabil anonim..
poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ieșit la blajin
... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au și ele blajin
au și ele morminte
surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au și munții blajin
au și munții morminte
codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au și codrii blajin
au și codrii morminte
soarbe paharul cu vin
mușcă din tainele sfinte
omul ieșit la blajin
omul ieșit la morminte...
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie...
.. ce e de prisos e mai de preț
decât strictul absolut și necesar-
bunăoară Soare-n diimineti
lîngă Lună plină de calcar
ce nu te omoară momentan
te resfiră să rămâi mai dur
și în apa verdelui ocean
și în munții ștăngii împrejur...
și nimic nu se compară cu nimic
când e frig și gol și întuneric
și din tine veșnicia pic cu pic
stoarce și senin și viu și sferic...
poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi dacă...
dacă pot cu ultima din ușurințe
să te învelesc în plapumă de vise
arată-mi măcar una din legile nescrise
ce-mi interzic aduceri de aminte
dacă mai pot cu razele de soare
să te dezbrac de clarul lin de lună
arată-mi omul care va să spună
că sunt călcat de soarte în picioare
dacă mai pot să fredonez cu duioșie
o doină ciobanescă de la munte
arată-mi curcubeul ce-l dorești ca punte
de-a lungul valului de suplă veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste optimistă
și despre lumea mea cu pietre alintate
dintr-o poveste despre Caribda și Scila
se vor cânta romanțe și cantate
in care benevol se va dansa cu sila
și despre țara mea cu munți și mare
dintr-o poveste cu ciclopi setoși de sânge
se vor șopti balade cu mioare
în care nici un baci nu va mai plânge
și numai în memoria plecată
într-o poveste cât un hău de largă
se va păstra privirea aplecată
sub tremurânda sabie. Sau vargă...
poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădarea...
Motto: 3 mai 1997: 22 ani de la una dintre cele mai mari trădări
din istoria României: Tratatul cu Ucraina.
de la Iulia Albă la Alba Cetate
trece țara mea dalbă în străinătate
de la Alba Cetate la Bucovina
trei fantome drept state, în rest Ucraina
de la Bucovina o iei mai la vale
tot lumea română îți iese în cale
aici Basarabia stă nemișcată
cu capu' sub sabie, cu restu' plecată...
de la mare la munte, de la munte la stele
nici elite în frunte și nici frunte cu ele
doar trădare vulgară, doar cumplită hoție
numai umbră din țara ce-i mai zic Românie.
poezie de Iurie Osoianu (10 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftatul
din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul
azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri
și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele
în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...
și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și gândul plânge ...
și stau cu gândul rezemat de geam
și geamul tace
de parcă între ei ar sta un ram
cu spini cu ace
de parcă între noi ar sta senin
și clar de lună
și tu mi-ai reproșa că nu mai vin
s-aduc furtună
că ceața se ridică peste mări
cu sânge rece
că vine peste noi și depărtări
și nu mai trece
că bolovanii vin la vale peste munți
porniți să fiarbă
că nici o stâncă nu mai poți s-o mai ascunzi
sub fir de iarbă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unduiri solare
deasupra mea păduri triungiulare
coroanele masive -și pleacă inedit
și colbul ridicat de unduiri solare
insistă insistent să-l sorb subit
în dreapta mea curg ape fără număr
cu sete curg, adormitoare, rece
și stau cu ele rezemat de umăr
și număr veșnicia care trece
în stânga mea stau munți fără pereche
cu creste sprijinind adâncuri crunte
și-mi retrăiesc cu jingasie la ureche
că-i pot preface dacă vreau în punte
fac punte. O arunc pe maluri line
pe care cresc păduri triungiulare
și tu, pornești cu degetele fine
să bați la geamul unduirilor solare...
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr...
.. nu mă-ntristez că nu sunt înțeles
dar mă -ntristez când nu pot înțelege
și nu mă vaiet când nu sunt ales
ci doar când singur nu mai pot alege
mă bucur când încerc să fiu mai bun
sunt trist când mulți încalcă datine străbune
și nu mă plâng câ sunt tratat ca un nebun
ci doar mă plâng că lumile-s nebune
și întunericul eu niciodată n-am hulit
în loc de blasfemii aprins-am lumînări
și căutăm prin lume pururi ostenit
de ultime instanțe, adevăr
dar nici la fund de mare nu era
și nici pe vârf de munte. Ca atare
se tupilase undeva în preajma mea
în ochii tăi, mai jos de fund și mare...
poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele
eu m-aș uita o veșnicie la focul care arde-n vatră
o altă veșnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veșnicie însă, m-aș vrea un curcubeu drept punte
s-o treci ușor venind spre altul, crezând că totuși e din piatră
eu m-aș uita o veșnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veșnicie cred că, eu m-aș uita la bezna beznei
a treia veșnicie însă m-aș vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arșițe și triste geruri
eu m-aș uita o veșnicie la vetre stinse și la ape
ce duc în cozi de lungi comete viață lumilor de piatră
a doua veșnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri și eu te voi simți aproape...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemărginire
stăteam pe-o margine de cer
precum ai sta pe-un dig și ape
se furișau sub tălpi, aproape
și licăreau cu sori, stingher
priveam de sus la norii moi
la totul forfotind sub ei
și când erau de ploaie grei
și când pluteau și triști și goi
priveam la mările din jur
la munți cu creste dăltuite
și din adânc nebănuite
cum lavele erup, obscur
minuscula imensitate
cuprinsă cu privire lină
și raze reci de lună plină
cerșea parcă mereu dreptate
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesență de moment
voi ați văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munții zilei de apoi?!
dar lupi, voi ați văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna ați simțit, ciudata, cum sughița cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduț de fantezie?!
copaci voi ați udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru și de fier?!
și dacă da, să știți c-odată vă veți trezi din somnolență
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesență.
poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-arunc aureola capilară
Dar nu mai ard produc cenușă
să nu te bat la cap că nu e ușă
Să nu scot gheara nu-s pisică
dau din coate când mi-e frică
S-arunc aureola asta-i frunte
să merg odată dacă-s munte
Și dacă-i iarba iarbă nu hârtie
să o cosesc nu pentru-a scrie
poezie de Iurie Osoianu (2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la munți, dar cu o relevanță mică.
Verset fantasmagoric...
când adormi la pământ și-ntuneric se lasă
în materia ta cenușie
se așează încet peste spațiu o plasă
ce-l desparte tiptil de vecie
neuronii de noduri de stil, gordiene
și planete de stele albastre
feți -frumoși de frumoase elene
câmpi cu maci de lalele din glastre
munți de mări și pustiu de oază
ploi de albe și trste zăpezi
și curajul, curajul de groază
când respiri și nu vrei să mă vezi
și tăcerea adâncă din plasă
se tranforma treptat în infern
cu fantome plângându-și la masă
melodii din auzul intern
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (29 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul...
de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie și poeții rând cu rând
și-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel și chip
intuiesc numai morminte și castele de nisip
nici idei și nici cadențe numai iambi numai trohei
numai nobili excelențe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare
n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu și se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc
scot încet din cap căciula și mă scarpin dur în pleș
mai drapez nițel și nula trag un gât de Aqua Fresh
și revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacteia
mereu atras de Calea Robilor
prin noapte neagră ca o smoală
trec golul circular al snobilor
ș-ajung la fundul plat de oală
intretait de rău cu ape
ce sparge munți în sus din vale
și prin sisteme cu supape
mereu irigă intervale
și cât nu cerc s-agăț privirea
de vre- un reper de vre-o alee
nu văd întărea nici esirea
a Căii Robilor-lactee
ci simt doar gaură de vierme
cu lânced iz de vremi trecute
ș- aud al Romei glas de terme
cu Cartagine-n juru-i mute
eu caut însă viitorul
nu vremile demult apuse
prin gaură tot mut piciorul
spre orizonturi suprapuse
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre munți, adresa este:
