Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mariana Didu despre timp

El o așeza în el ca un etern anotimp

nimeni nu intuia cu adevărat
simfonia verdelui crud
și dantelat aruncat ca un arc
peste sufletul lui și peste universul înalt
fecundat de cuvântul divin
și visul hieratic și euforia pasiunii lui
ce-i înflorea ei în nopți singurătatea
făcând-o să rămână trează
și să suspine prelung
ca un clopot tânguindu-se în amurg
el o visa și ea îi aducea mirosul mării,
mirosul lunaticei ieșită să caute luna
în cămașa de borangic
mirosind a albăstrele revene
și a miros de lună și de stele
pe țărm o uda cu lumină
de la tălpi în sus și îi căra luceferi
cu cearșaful umed și-i aureola umerii
din care zburau îngerii
în picioarele goale și aurite

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Persistența memoriei

un țărm marin apocaliptic, iubite
brodat cu ceasuri parcă topite de soare
parcă răsfrânte peste miticul timp,
freamătă materia topită în cazane solare
curge în magma timpului revolut.
suspendată într-o stare de vis aievea
mă joc cu ideea de timp absolut
mi-ntorc toate ceasurile vieții vândute
acestei mirifice patimi numită reverie
acestui vis tainic aureolat- numit poezie-
și ele mi-arată ora memoriei absolute
doar ea este ora adevărată și profetică, iubite
pe noi, un ocean de iluzii ne înghite.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste de iubire fără sfârșit

povestea noastră de iubire se va scrie de la sine
și va intra prin ferestrele celor ce s-au iubit,
unii se vor închide-n ea ca într-un labirint,
alții vor arunca în noi cu inimile noastre
spiritele, în schimb, vor zbura liniștite tocmai la zenit
nu ca niște păsări cu aripile ciuntite, lovite
noi am fost singurii îndrăgostiți plecați să caute luna
când armatele văzduhului nu mai visau
decât un soare roșu sângerat de lupi la asfințit
doar noi, frumoșii nebuni, mai visam aiurea
în forme geometrice viața și spațiul și timpul
în versuri înaripate primeneam anotimpul iubirii
dincolo de sicriul lumii, noi eram morții frumoși
care-și schimbau în îngeri zglobii înfățișarea
trăiam totdeauna în intersecția dintre real și ireal,
între fantezie și oboseala lucrurilor mărunte,
aici ne mișcam copleșiți de aceste întretăieri scurte,
ca ale inimii, secunde de prezent, de trecut, de viitor,
dincolo de această intersecție, era nebănuitul,
acea amețeală a unui timp rigid, înghețat,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fascinația lumii tale, iubite

Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii –locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înțelegem înțelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie și de grație a lucrurilor,
Misterele eleusine și orfice ale strămoșilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăși
Ceea ce este unic pe podișurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minții tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca și îngerul, care are o viață dublă
Și trăiește simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citești ca pe o amintire neîncepută

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leopardul solitar

nici o iubită n-a fost luna mea de sidef
șerpuindu-se prin fereastra oniric luminată
drept la mine-n tâmpla de vise sărutată
iubito, te-am sorbit ca pe-o otravă blestemată
la ospățul hienelor din mugurii sălbatici.
eu, leopardul tău n-am fost niciodată același
fiindcă jinduiam cruzime și iubire și dorință de semizeu
și-atunci Dumnezeu îți punea făptura ta într-un poem
și te priveam fără de ochii uitării ca pe o stea de mare
așezându-te nu în universul fiarei jinduitoare
ci în galaxia lumii mele de fragedă stea
eu eram nisipul lunar, tu stea printre stele
plimbându-te pe orbita singurătății mele.
când mă priveai, împietream o clipă
din a timpului curgătoare aripă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai încolo, eu cu tine, împărțind, totuși, veșnicia

doar luna cu ochiul ei plin ne privea absentă,
pe când noi rătăceam pe străduțele orășelului
îmbrățișați de-a curmezișul clipei...
ah, sufletul nostru se resfirase ca un lotus
răstignit peste stropii de tăcere.
Un dor ca o veșnicie mă urmărește,
în timp ce tu, pășești inocent ca prin copilărie,
peste noi, cădea timpul ca praful de pușcă,
secerându-ne inimile și risipind vara.
duminica ne trezeau bătăile clopotelor,
în timp ce liniștea se revărsa
într-o mie de răuri în inima mea.
lângă tine pictez cuvinte în nuanțe sângerii,
în timp ce tu-ți târăști propria deșertăciune
prin negrele oglinzi ale eternității.
mai încolo, eu cu tine, împărțind, totuși, veșnicia.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Implacabilul veac...

Iubite,
Va fugi veacul acesta implacabil cu noi,
Descumpănitor, își linge rănile lumești,
Plângând, ne înmormântăm sentimentele
Și visele moarte în fașă, răstignite în doi,
Ni s-au amestecat sensurile vieții datoare,
Ni s-au clătinat principiile, sensul lui doi
Câteva relicve de lumină ne-au recompus pe noi,
Doi nebuni frumoși ademeniți de lanțurile dragostei,
Cu partea ei de iluzie, de podoabă, de părelnic
Am reînvățat zborul opintit, durerile aproapelui,
Cântecul cărnii jinduitoare, formele iubirii
Frăgezimea irișilor înnebuniți de splendoare
Limba ta înflorită de cuvinte șerpuitoare
Crescându-ne aripile, ne lovise muțenia pe amândoi
Lucrurile din jurul nostru, iubite, cu noi umblau
Adâncurile invizibile ale sufletelor dănțuiau
Ochii tăi de înger-paznic mă adulmecau
Sporind mereu în stări de suflet schimbătoare
Și veacul acesta fugea, fugea cu noi,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul ne moare în cuvânt

gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir și uitare
asfințiturile ne fug din gânduri
păsări roșii unduind printre rânduri
șarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuțit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea - două inimi ca două ceasuri solare rotindu-și doar orele iubirii cerești în aceeași direcție și deodată!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și timpul pictează de cele mai multe ori pe pânzele-i uriașe, muzici întâmplate pe portativele inimaginabile ale chipului iubirii...!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, legată de tine

eu, legată de tine
printr-o spinare de stea
și printr-o agrafă de sânge lunar
pusă de tine în părul de jar
printr-un arc voltaic ceresc
și de durere pusă să strălucesc
eu, trebuind să aștept răsăritul
o altă noapte și o altă eternitate
să te iubesc și s-adorm
eu, amân precum o moarte
în cuvinte, pierzându-mă
pentru fericirea cuvintelor
o să înțelegi viața păsării
ce arde de dor pe ploi de jar
nu știu cine pleacă și cine râmâne
singurul trup e al nostru murind
singura dragoste e a noastră
fără spațiu și timp.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimfa eternei copilării

Iubire,

M-am întins lângă sufletul tău frumos
Ca o răsură de trandafiri sălbatici
Din care-mi smulgi un braț ca amintire
Dintr-un un rug de roze prinse-nmbrățișări
Roze sărutate doar de soare-n tainice visări
Și-am pornit apoi să-ntâmpin inima-ți de jar
Să-ți pavez cărarea inimii cu ruguri aprinse de iubire,
Prin care să pășești pe poarta nașterii timpului mirific
Zvâcnind din timpul acesta existențial
Trecând prin vămile cerului de opal
Spre timpul altei veșnicii...
Ca o nimfă a rozelor din eterna-mi copilărie...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am trimis un înger

ți-am trimis un înger
să-ți culeagă spinii
să oprească faza plină-a lunii
să-ți mângâie steaua dis-de -dimineață
coama cea zbârlită a furtunii
sunt aici pe-o margine de stea
ți-am trimis un înger
și inima mea
zidul de mândrie a crăpat în zori
stai închis acolo-n lumea ta
șarpele trufiei stă ascuns în flori
amăgiri și morți fost-au deajuns
nopți cu ierni petrec și-acum
prin suflet pe la noi
lupii albi ne urlă goi
și ne mușcă luna din ferești
te privește-un înger
nu știu unde mi-ești
se tot uită cum te miști
cu aripi tăiate tot plutești

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecția universală a iubirii

iubite, e o luptă în mine
cu partea căzută a firii omului.
trebuie transfigurată.
doar din ea mușcă întunericul.
dacă am fi lumină, vârcolacul
nu ar avea din ce să muște.
cad lacătele iubirii
și tu iubești și pedepsești în aceeași măsură
dintr-o nemulțumire a sinelui.
dar, iubite, dragostea înseamnă jertfă
să te jertfești pentru celălalt din dragoste,
să îl iubești necondiționat.
dragostea agapică, gelozie?
nu, gelozia vine în același timp cu vina.
ceea ce nu iubești la celălalt
se află cu siguranță în tine.
iubite este o lege universală,
o accepți sau te chinui.

iubirea e un fel de curgere,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asteroizi

iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi amețiți pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoașterii,
strângând în brațe spinii morții
pe nisipul zădărniciei înfricoșetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
și-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri și cuvinte în adorație,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jocul privirii în doi

ca o deschidere de arc privirea mea întinată
alerga pe pajiștile sufletului, iubito
roată dințată după roată dințată
descătușată printre cearcănele luminii
sculpta defileele timpului și anotimpurile toate
și inrupea în explozii întreg nevăzutul
o față fără închidere erai iubito
un foșnet grațios de graiuri divine
roteai cerul între aripile cuvintelor-păsări
și muzica sferelor curgea nebună
ah, privirea, privirea ta un caleidoscop, iubito
ce rotea oglinzi în universul necuprins
mi-am zărit mai apoi privirea o pumă albă
zdrobindu-mi spatele și abisul cum îngână
solfegii dintr-o liră defunctă
mă topeam de tine la lună
o pumă neagră mă luase pradă ușoară
privirile noastre erau crinii miraculoși
în grădina eternității radiind îmbrățișări
în noaptea veșniciei păgână.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom petrece eternitatea...

iubito, ne vom petrece eternitatea
acolo unde stixul desparte
cele două lumi posibile
lumea mitică, de lumea lucrurilor
doar avem simțul cosmosului
nu suntem prizonierii contingenței
acolo va fi o iarnă nesfârșită
în eternitate,
grădina noastră pe poale
va fi învăluită în ghețari,
țărmul eternității va fi străpuns
de lagune și golfuri, de ape sclipitoare
mii de flori vor dansa sub tălpile tale în sandale
când dansezi, interiorul tău se face
copil, pasăre sau lună nebună
înghițită de lupii suri pe furtună
alteori ești fața luminii din visuri
înecându-mă în ale tale abisuri
dar nebunia nu se termină aici
intri in văzul meu zburător

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce zici?

și sinele și sinea acum alungate
și dezidirile și insomniile
și inelul pe care s-au rotit planetele
au fost ale noastre toate
și cuvântul-labirint în care încăpeam
doar noi și inconștientul nostru
acum memoria ta prăfuită
nu mai dă geometrie lucrurilor
fiindcă joci în hainele unui personaj
îndoielnic, sobru, sterp
roluri scârbavnice
care ți-au erodat imaginația
tu singur nu exiști
nici nu mori, nici nu trăiești
neputința ta de a mă așeza
într-o imagine limpede
(eu sunt mercurial
atat de imprevizibilă, de explozivă,
de fragilă uneori )
și acest timp static

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne așezăm mai bine în lumea plăsmuită și să povestim... câte petrecute și câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt și câte nu cunoaștem că sunt...!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita și marea

iubito, marea agitată împingea cerul în sus
și lovea în noaptea plină de nori fără stea
pe mine refluxul în larg mă trăgea la apus
soarele o îmbrățișa într-o mixtură de forme și culori
un pescar mă aduse la țărmul plin de scoici și sare
cred că marea mă voia pentru-o eternitate la ea.

iubito, visasem că in zori murisem
și moartea mă ținea prizonier într-un câmp cu flori
să-mi fie iubită, își dorea, și să-i fiu iubit
însă ușile inimii sigilate cu sărutul tău
mă țineau departe de buzele ei de zenit
în depărtare umbrele noastre se sărutau pe țărmul infinit

iubito, se făcea în vis că ne iubeam pe marea
ale cărei linii converg spre orizontul lung
sânii tăi greoi erau sărutați de scoici și de sare
soarele frângea lumina în trupuri la amurg
observ albeața cărnii cum se deschide spre limite
sub sâni se adunase argintul lunii blând.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Didu despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info