Lumina căzută
Prin ceața de aripi
Culeg puf de păpădie,
În rădăcina de sâmburi
Tristețea învie.
Caut miezul din lucruri
În pânza amintire
Unde greierii înalță
Un cântec subțire.
Din pleoape alung
Durerea întrupată,
Amintirea se-neacă
În pumni de zăpadă.
Prin ceața de aripi culeg
Liniștea luminii rușinate,
Zborul visurilor reci
Sub rădăcină cade.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cu sufletul suflecat
Pășim cu sufletul suflecat în mâini,
Îl hrănim cu pâinea sărutului,
Îi punem sare pe rana amintirilor
Și visăm capătul drumului
Legat de umbra picioarelor.
Unde este asfințitul soarelui?
Unde este zborul stelelor printre stele?
Unde este transferul sufletului în liniște
Și liniștea în porumbelul
Ciugulind pâinea sărutului?
Cu sufletul suflecat pășim în amintire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Păsările au zguduit zarea pentru a face plajă
Unde soarele învață să doarmă cu fața spre noi.
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Peste suflete sfinte, peste crucile puse-n noroi.
Tata râde-n adânc, mă-ntreabă dacă Unirea-i făcută,
Dacă nopțile sunt luminate de chelia lunii.
O cârtiță sătulă de ierburi, acoperite de tristețe,
Îi face galerii pe coasta unde au rădăcină prunii.
Troița numără lacrimile adânci și uscate,
Crucea îi șterge nasul plimbat prin uitate cimitire.
Tata mă întreabă dacă pe 1 Decembrie
Pot să-i aduc o cocardă tricoloră ca amintire.
Aprind o lumânare, o așez pe tăișul de coasă,
Să văd pasărea nopții care se ouă în lacrimi, acasă!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela iubirii...
Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.
Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?
Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreața mea iubire.
Acum e praf și scrum!
Aș vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile dor când uitarea se-ntinde
Parfum de Decembrie, frumoaso-i imbold,
Copacul iubiri-i rotund și cu rod,
Ascultă, râvnește-mplinirea din rai
Și mărul, ca fruct, în suflet să-l ai.
Eu mușc din poezia zâmbetului tău
Ca amintire, în amintire mi-i greu,
Să știu că șarpele zării desparte poeți
Pictați de Dumnezeu în cord, pe coperți.
Mai știu eu unde, în rai harta-i pusă
Pe-o rană de vraja iubirii străpunsă?
Parfum de Decembrie ușor mă cuprinde,
Amintirile dor când uitarea se-ntinde!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea zăpezii
În așteptarea zăpezii moi,
Cunoscuți în oglinda iubirii,
Intrăm în magie-amândoi
Să croim statuia amintirii.
Îți pui sufletul în sufletul meu
Adăugând petale din inima ta,
Desenăm frumos curcubeu
Înfășurat în răsfrângeri de stea.
Mă privești și te privesc uimit,
Ești pururi așteptarea din zăpadă,
Mai pură decât steaua din zenit
Ce-n inimi este gata să ne cadă.
Ne bucurăm privindu-ne prelung
Cu ochii ziditori de amintiri,
O clipă pătimașă vreau s-ajung
Să mocnim trăirea marilor iubiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne jucăm în dor de amintire
Sincer am jurat că te iubesc
Până-n străfund de ultimă suflare,
Când te-am cunoscut eram copii:
Eu, muguraș, tu, dulce floare.
Ne-am strecurat în ochi de stele
Printre sălcii sau pe vârf de munți,
Ruginind în gânduri și iubire
Am ajuns într-un târziu cărunți.
Eu am jurat și tu te-ai plictisit,
N-ai suportat să vezi cum pleacă
Păsări peste orizont de poezii,
Lacrima adâncului ne-neacă.
Cad în vraja amintirii noastre,
Mă încânt cu vechi refrenul tău,
Am jurat că ne-om iubi o viață
Dar floarea ei se scutură mereu
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîncarnarea
Mă-ntrebai între două vise de-amor
Cum vom fi la re-ncarnarea noastră?
Eu voi fi doar ciobul de urcior
Iar tu desenul lui, o floare-albastră!
Te-ai minunat, ai râs, ai lăcrimat
Și asta doar pentru o clipă,
Frumos, duios ne-am încurcat
Zborul nocturn cu o aripă.
Ți-am pus pe buze dulce sărutat:
De vom muri la noapte, reîncarnarea
Va fi un trup, doi pumni de lut zvântat
În care va rodi în amintire, floarea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor...
Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.
Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald și timpul rece,
Clipa-n veșnicie trece.
Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruț plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?
Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amurg de amintiri
Gând purtat prin roua verii,
Florile pălesc în vis,
Se împart aripi în șoapte
Peste cerul necuprins.
Goliciunea, înmiresmarea
Îmi dezleagă dor carnal
Frământând în mine gândul
De-a pluti un ultim val.
Peregrin pe creasta verde
Îmi doresc rod de femeie,
Crește fructul, nesătulul
De-a purta în el scânteie.
Și mânat prin ploaia verii
Vreau să mușc din vechi iubiri
Trăind viața mai frenetic
În amurg de amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vraja noastră-i o poveste!
Tânără, boboc de floare,
Se scaldă-n raze de soare,
Se șterge c-un curcubeu,
De un colț îl țin chiar eu.
Ea face din glume haz,
Ba, mă prinde și de nas:
"E vânjos și măricel,
Să te cred că nu-i altfel?"
Râd și eu că dânsa-i goală,
Vântul îi trece prin poală,
Nu s-oprește, el mângâie
Forma roz, de carne vie!
Să nu se bronzeze tare
De la cap până-n picioare,
O acopăr cu-al meu trup,
Sunt flămând de ea, sunt lup.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă se ascut cuțitele
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Pe cărarea unde luna-și scutură pletele
Peste colbul ars în cenușa amintirii
Unde iluziile iubirii tăbăcesc regretele.
Așezăm ochi lângă ochi în izvoare,
Sângele pulsează în statui amnare,
Greșeala lacrimii s-aprinde în tristeți,
În focuri imense din scântei amare.
În cuibul frunzelor zidite în nămeți
Se odihnesc părerile oglinzii zdrențuite
În care tu mă vezi ascuns după perdea
Cu mângâieri de îngeri prelinse în iubite.
Nu risipim nicicând zădarnica-ncercare,
Toamna limpezește cerul peste noi,
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Gata să răpună furtunile din ploi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub crucea-n care vidul putrezește
Se-ndepărtează umbra de lumină,
Și ura de iubire și dispreț,
În suflet adevăru-i fără preț,
Minciuna ne aduce în ruină.
Cuvântu-i de prisos dacă rănește,
Gândul e un tuci înfierbântat
Pe care amintirea l-a uitat
Sub crucea-n care vidul putrezește.
În vis mai latră câinii întristării,
Întunericul se varsă-n vegetale
Când te ascunzi, nu-mi ieși în cale,
Inima mi-am pus pe culmea zării,
Acolo îngerii cad în genunchi
Din zborul lor pornit între tornade,
Să vadă cum intrăm în canonade
Tăind lumina până în rărunchi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângerează pădurea
Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Țipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.
Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuții lor nu-l au pe Moșul Ene.
Sângerează viața pe pământ,
Copiii noștri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.
E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viață?
Pădurea este leac de viețuire,
Nu este prețuită doar în piață.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia mea de borangic
Universu-i alăptat de zei,
Stelele-i atârnă de buric,
Razele în joacă scot scântei
Legănate-n val de borangic
Te admir, ești farmecul întreg,
Pictat în ochii tăi albaștri
Ce-mbină bunătățile de tort
Spoite-n versuri și în aștri.
Univers îmi ești, o amintire,
Sub capacul stelelor cu dric,
În ochi-mi tremuri de iubire,
Femeia mea de borangic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe
În zarva umbrelor
Înaintează umbra.
Pletele soarelui
Alunecă
Peste pletele tale
Iarbă mătăsoasă a iubirii.
Departe de mine
Fruntea ta
Adună tăcerea lacrimilor
Pentru a fulgui
Lumea mohorâtă
A spinilor
Prin care pășește
Amintirea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la amintiri, dar cu o relevanță mică.
Vocea tăcerii
Pașii amintirii murmură a șarpe
Formă-ncolăcită în clopotul din deal,
Nisipul se face cenușă-n clepsidre
Și fuge cu vocea furtunii din val.
Pâinea de iarbă satură corbii
În sângele-mproșcat la vedere,
Celebrăm cuvinte în torțe tocite,
Vocea se-ngroașă, devine tăcere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am fost lacrima bucuriei și durerii
Am fost lacrima bucuriei părinților mei
Când am gângurit cu ochii țintiți către soare,
Când am atins cu mâna o gingașă floare,
Când am intrat în codrul parfumului de tei.
Am fost lacrima bucuriei părinților mei
Când am împărțit bucățica de pâine
Cu omul milostiv, c-o pasăre și-un câine,
Când am citit povești cu oameni buni și răi.
Am fost și lacrima durerii părinților mei
Când mi-am lăsat buchetul amintirilor acasă
Și am plecat în lumea diversă, curioasă,
Să-mi fac viața bună,-n credința cu temei.
Am fost și lacrima durerii alor mei părinți
Când suferința mi-a cuprins trupul și anii,
Sănătatea am cumpărat-o aiurea, cu banii,
Dar pe ei în viață nu-i pot avea, sunt sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Niciodată nu-i târziu
Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.
Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.
Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foșnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.
Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorințe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să crezi că te-oi iubi și mort
O zi cu soare în priviri
Pătrunde-n sufletul de rouă
Țesând profundele zvâcniri
Sub carapace nouă.
Va fi frumos, un curcubeu
De vise în plin rod
Și vom zidi și amintiri
Sub cruce, la prohod.
Până atunci ți-oi dărui
Doar nebunii cochete
Încât să crezi că te-oi iubi
Și mort, pe îndelete!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre amintiri, adresa este: