La înființarea căminului de studente "Carpați", din Iași
Mor prin munți, la vânătoare
Zeci de mii de căprioare.
Bine c-au făcut, din milă
Și un loc pentru... prăsilă.
epigramă de Marin Sorescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fiecare dată când îl ascult - și asta se-ntâmplă des - Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească - populară și cultă - poate mișca munții.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum forestier
Un brad; un fag,
Un mesteacăn, un paltin -
- Muntele o ia la vale,
Pe pârghii jupuite.
Cât urăsc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea
Legată cu lanțuri.
Curg sub altă zare
Bârnele care-au ținut bolta cerului,
Pragul, talpa casei, tocul ușii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.
În urmă crește
Un munte de rumeguș,
Șters de prima ploaie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi ne jucăm foarte gravi, gândindu-ne că pământul e făcut pentru zugravi. Iată, un munte de var ne-a ajuns pentru toți câmpii. Au mai rămas fără păsări, cai și stele: gardurile și, pe alocuri, stâlpii. Mâine dimineață la ora șase trecem și la case.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții căptușiți cu dale
Munții, căptușiți cu dale,
Ți se scutură în cale.
De la dale pân' la dalii,
Printre cratere și falii,
Printre cactuși și șopârle,
Undele firavei gârle,
Chiar ascunse în nisip,
Fură călătoru-ți chip...
Palid chipul, să ți-l scalde,
În scântei de Rio Grande.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții înalți sunt foarte importanți. Asta se și vede, să se uite mai bine cine nu crede. Un urât stă lângă un pisc amețitor, în care sună aurul ca banii într-un ulcior. Altul trage cu un cârlig dintr-o văgăună o blană de urs foarte bună. Și mai departe, totul își are rostul lui, ce să vă mai spui.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspectivă
Dacă te-ai îndepărta puțin,
Dragostea mea ar crește
Ca aerul dintre noi.
Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aș iubi cu munții și cu apele
Și cu orașele
Care ne despart.
Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna și jumătate din cer.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum
Doamne sfinte, prin ce vrajă
Și voință infinită
Piersica își stă în coajă
Și stă ochiul în orbită?
Când atâtea băieri prost
Leagă ița și cu firul,
Cum își stă vorbirea-n rost
Și de tot n-o ia delirul?
Cum uscatul de nu sare,
De pe vârf de munte-n mare?
De la munte pân' la mare,
Cum de totul nu-i mirare?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am dat de un măr fermecat, în care te poți plimba în lung și-n lat. Toată lumea a-ncăput aici, colorată ca pentru pitici. Izvoarele și fluviile, pe care le avem, se află-n el, făcute ghem. Tragi de o ață mai albastră și, când colo, pe ea, vezi că scrie "Dunărea". Munții se află și ei la locul lor, spre cer ca un deget arătător.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie
Hălăduiau prin munții Bai
Hășmașe ciurde și nemire,
Bârsane, lăi, în lâni cu scai
Ce bratoceau plapânde fire.
De iarbă-amară dar de soi.
Urcând- atenție zănoage-
Se guguia câte-un negoi
Pelag și tarc sticlind podrage.
Mă bîlea ici, așa rotund,
Sticlind de cercuri glaciare
Sunt foarte almăj, nu răspund
Acum de ce-i hășmaș și moare.
Nemira da în giumalău
Un turcheș răspundea: rarău!
sonet de Marin Sorescu din Apă vie, apă moartă (1986)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La iernatec
Oile coborând la iernat
Spre Dunăre au momente când le țiuie urechile.
Se opresc pe marginea drumului,
Însemnate cu vopsea roșie pe spinare
Și rămân așa gânditoare,
Cu firul de troscot în gură.
Și simt că se-ntâmplă ceva cu ele.
Sunt munții care le fug din conștiință.
Schimbarea de presiune.
Parcă-ar fi fost în avion.
Trec la o altă presiune,
Ochii le fug pe câmpie
Și le amețește atâta spațiu
Fără opreliști
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumințenia muntelui
Spre gol alpin își duc domol
Turme de oi străvechiul port.
Sunt scorobeți pe Sohodol,
Sunt scorobeți și pe Gilort.
În soare, râul muscărește,
Sclipind pe pietre solzii reci;
Moșdreanu-ar prinde și el pește,
Iar tisa magică-n poteci.
Te înfășoară cu-o hlamidă
De murmur vânăt, de Parâng;
Ca faraonu-n piramidă,
Întâi se zbate ochiul stâng.
Și hieroglifele-ți din sânge
Deodată le pricepi, mirat
Și, fericită, bolta plânge
Ca o gravidă:"A mișcat!".
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
O amoeba
Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.
De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd ghețuri și vulcani
Și stricînd zilnic o grămadă de munți.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.
Pămîntul a răspuns obosit și grav.
"O amoebă."
Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înțelege
Misterul creației și al vieții
Și-a plecat mai departe gîndindu-se:
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidiți în dragoste
Vino - însetați de curgerea eternă -
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Și peștera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol și e ură -
Îmbrățișati cresc țurțurii în plete
Timpul s-a-ntors cu fața la perete
Și pân' la viitoarea picătură -
Un secol e și tu îmi dai o gură
Ce ține și de moarte și de sete.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul sacru
Mai aruncați niște vreascuri
În soare,
Am auzit c-o să se stingă
Peste câteva miliarde de ani.
Și dacă nu mai sunt vreascuri,
Aruncați în soare
Câmpiile care ar fi putut foarte bine
Să fie păduri,
Munții, luna și cerul
Care nici nu știm sigur dacă sunt
Păduri.
În orice caz,
Mai aruncați ceva în el,
Niște vreascuri,
Niște vieți.
Că, uite, a și început să pâlpâie
Pe fețele noastre,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne cunoaștem
Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai așa și pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.
Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot glohul.
M-ai privit în ochi
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul pietrii
Ai văzut niște pietroaie zilele astea,
Le spun așa nu fiindcă n-ar avea poezie,
Dar fără mine piatra e piatră,
Nu se încarcă de nici o semnificație,
Rămâne lucie.
Eu ridic lucrurile la valoare de simbol.
Ca nimica.
Cum făceau faraonii piramidele?
Cu ce macarale? Cu ce mijloace?
Prin puterea de a le ridica la simbol simplu,
Așa că dacă mai pleci singură-n munți,
Vei avea parte de pietre lucii
Comentariile mele fac Carpații,
Nu că mă laud,
E mult spus, nu-i nimic, eu nu sunt demi...
Cum îi zice?... urgul,
Nu fac lucrurile pe jumătate...
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne
Dacă te-ntâlnești cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlnești cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlnești cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlnești cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacâ te-ntâlnești cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlnești cu o față de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlnești cu un șarpe,
E semn bun, moare și tu ajungi în rai.
Dacă șarpele te-ntâlnește pe tine,
E semn rău, mori și el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Ferește-te de acest semn -
Și de toate celelalte.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Sorescu despre munți, adresa este: