Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mihail Soare despre picioare

Celui lipsit multă vreme de iubire (dac-­o fi tot aia cu dragostea, încă nu mi-­am răspuns), dă-­i-­o cu încetul, îmbucă­tură cu îmbucătură, și nu toată odată, pentru că așa cum poți ucide un sărman care a flămânzit îndelung lăsându­-l să înfu­lece pe nemestecate tot ce găsește în bucătăria unei ospătării măricele, tot așa îl poți omorî și pe el, abandonându-­l fără apărare în calea unei trăiri mistuitoare, cu nimic mai blândă decât para focului adus de vânt dinspre miriștile abia secerate către casele din marginea satului. Am văzut mulți oameni după un astfel de pârjol, goliți de lăuntrul lor cel mai prețios și pur, deveniți niște bieți infirmi incapabili de dragoste, dar o infirmitate de altă natură decât lipsa unei mâini, a unui ochi ori scurtimea unui picior, însă o infirmitate mai fericită, în pofida a ceea ce cred alții, deoarece existența ei te scutește de grozăvia suferințelor pe care numai iubirea, în cruzimea ei travestită, ți le poate da."

citat din romanul Livrescu de (octombrie 2014)
Adăugat de Radu CâmpanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Livrescu" de Mihail Soare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 15.99 lei.

Textele de mai jos conțin referiri la picioare, dar cu o relevanță mică.

În mlaștini puturoase și acre ară morții...

În mlaștini puturoase și acre ară morții
Cu minutare lucii meșteșugite-n pluguri
Tresaltă caraghioase lăcustele sub juguri
Și-njură birjărește nefericirea sorții.
Răstoarnă-n brazde late cât mugurul de seară
Cernoziomuri mute de împliniri oloage
Nacele de baloane, suspine, monoloage,
Popor de râme groase, semințe de secară,
Monocluri fără iris înfipte-n suveniruri
De vieți închiriate cu ora, cu nevoia,
Etuiuri-copârșee din arbori de sequoia,
Umbrele, policandre sau zațuri de la chinuri,
Catarge fără pânze, puținuri de corăbii,
Dureri hermafrodite și-amarnic egolatre
Crescute-n matinee prin circuri, bâlciuri, teatre,
Privighetori ascunse în zăngănit de săbii.
Răstoarnă-n brazde luturi și lespezi de argile,
Cravașe nechezânde după jochei de greieri,
Femururi albicioase sau țeste fără creieri,
Speranțe maladive din ere, nu și zile,

[...] Citește tot

poezie de din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de Mihail SoareSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 25 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iubirea ca o sârmă ghimpată

Te iubesc-ul ăsta rostit de toată lumea și-n culcare și-n sculare
nu-mi spune nimic - sună ca un butoi dogit uitat neumplut
de mii de ani oamenii își zic cuvintele astea tâmpite
cu buzele țuguiate asemenea unei trompete ieftioare din alamă
cum zic bună ziua și bună seara și la revedere
ca să nu mă fac de râs și să fiu în rândul lumii îl scrisesem și eu pe un carton
un capac de la o cutie de pantofi de mort
de cum apăreau la geam iubitele mele
alea neîntrupate ca niște iele bântuitoare de vise de doi bani
le arătam cartonul
și le făceam semn că nu pot ieși arătându-le micile pete roșii făcute cu carioca
are scarlatină prăpăditul, își ziceau
și plecau înspre ele cocoșate de oftică
bombănind înciudate: a dracului boală, pas de-l iubește pe ăsta
dindărătul jaluzelelor galbene cum e luna râdeam poznaș
cu ultima dintre ele mi s-a înfundat
a luat forma unei coli de hârtie pe care era scris un condac bisericesc
și a intrat pe sub ușă
mi-a smuls carioca din mână și și-a făcut și ea
pete din alea ca de scarlatină

[...] Citește tot

poezie de din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoș CoandăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe drumul de costișe ce vine din Stanbul...

Pe drumul de costișe ce vine din Stanbul
Pășește-un om, e Ponta, eternul nesătul
Bodogănind întruna, ca la guvern, gogoși
Și alte baliverne, purta niște galoși
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aș vrea să zbor, meniscul, al dracu de mă lasă!"
Și bietul om, slab, palid, având pempărsul plin
Din pricina Codruței, un autentic chin
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui mutră
De Mickey Mouse, însă, îndeajuns de cutră
În ochișorii negri ascunși sub ochelari
Treceau lucioase umbre de șove și șmenari
Rotula-i era spartă, vrăjeală de doi bani
Dar n-a avut încotro, mergând la otomani
Calică-i era soarta, lăsase la butoane
Pe Oprea, generalul de găști aliotmane
Românul, vorba vine, cu sânge albanez,
Sau dracul să-l mai știe, c-aduce a chinez,
Odată vede-n față direct spre el venind
Un grup de odalisce din cururi dârdâind

[...] Citește tot

parodie de , după Vasile Alecsandri (1 iulie 2015)
Adăugat de Adriana GereaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, Nietzscheanul

Nu era chiar niciun secret,
știam că mă iubește doar pentru că nu sunt întreg și ca să-mi poată adăuga a treia mână sau mai știu eu ce,
așadar numai ca sa fiu așa cum mă vedea ea,
nu o dată m-am trezit dimineața altfel decât mă culcasem
cu o aripă de fluture lipită stângaci pe umărul dezgolit de furtuna din zori,
cu tatuaje facute cu pixul sau doar cu ochiul ei drept,
mi-a desenat încă o inimă, un catarg cu velele rupte,
într-o seară, făcând pe filozoafa, lucru ce-i dădea un aer fermecător de caraghios,
după ce mi-a aruncat aiureala "ești exponentul unei lumi fără păcat aflată sub dictatura iubirii"
la lumina unor lumânări de tort a pus la cale un soi de ceremonie de sanctificatare
ori, mai degrabă, de nesanctificare
alăturând numelui meu pe acela de Nietzscheanul, ca Tesviteanul bunăoară,
astfel că în toate calendarele cu nesfinți veți da de mine astfel,
nu era atât de fraieră încât să nu-și dea seama că nu sunt eu însumi, ci doar căutarea, de aceea ea îmi și zicea "alteritatea ta"
"sunt ceea ce scriu", am recunoscut, "așa că las-o baltă cu declarațiile tale de dragoste,
pietrele amfiteatrului, obloanele prăvăliilor, macadamul,
toate le știu pe de rost și le declamă fornăitor,
iar tu mă minți spunându-mi că e ecoul",
eu de fapt nici n-am iubită,
e doar o cascadă care curge din cer și de aceea pare nespus de înaltă

[...] Citește tot

poezie de din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin NicolaeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Soare despre picioare, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info