Să nu uităm că, până la urmă, teatrul este o bucurie, fie că am plâns două ore și jumătate, trei ore și jumătate, patru ore, dar când am ajuns acasă toate lacrimile ne-au spălat sufletul și, fără îndoială, ne-am ales din acest teatru pe pâine cu o bucurie, cu o liniște sufletească.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ieșirea de la un spectacol, un om m-a oprit și mi-a spus: "Cum să fac, domnule Albulescu, să iau spectacolul ăsta acasă? Atât de mult mi-a plăcut!" Recunosc că m-a încurcat. Piesa "Vizita bătrânei doamne", ca și "Dantonul" de acum vreo 40 de ani, se juca de la Bulevardul Bălescu până la strada Arghezi, cât e de adâncă scena, cum să ia omul ăsta spectacolul acasă?
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aceea sunt oameni care sunt foarte fericiți: că au în față multe țeluri pe care trebuie să le îndeplinească; știu că trebuie să fie sănătoși, deștepți, devreme acasă, bine îmbrăcați, bine hrăniți, pentru că mai au multe, foarte multe de făcut. Bine, pe multe nu le vei birui, nu vei avea bucuria lucrului definitiv dobândit.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice actor serios joacă spectacolul de trei ori: o dată înainte, când se pregătește pentru ceea ce se va întâmpla la întâlnirea cu necunoscutul, o dată când acest fapt se întâmplă și după care, întors acasă, încearcă să rememoreze parcursul. Cred că acest lucru este asemănător cu ceea ce li se întâmplă piloților care pregătesc un zbor, el părând a fi un zbor de rutină, dar nu este. La fel trebuie să fie și viața personajului meu ca, împreună cu tot echipajul meu, să putem pluti către sufletul spectatorului.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
După mai bine de cincizeci de ani de conviețuire, primul gest neprietenos pe care l-a făcut nevastă-mea a fost să moară înaintea mea. Am fugit de acasă vreo opt luni, pentru că nu mai puteam suporta. Fiecare colțișor îmi amintea de ea... În acest răstimp, am chemat meșterii care mi-au schimbat totul în casă. Acum încerc să învăț să gătesc, știu să fac cartofi prăjiți fără grăsime și fripturi la grătar. Unde nu reușesc să mă descurc în materie de artă culinară, mai întreb prietenii: Traian Stănescu e cel mai mare ciorbagiu, Petrică Vasilescu e cofetar, Victor Rebengiuc e grataragiu. Ion Besoiu știe cel mai bine să facă piață, iar Șerban Ionescu pregătește vânat și pește. Da, până a trăit Amza, mergeam împreună la vânătoare și la pescuit...
citat celebru din Mircea Albulescu (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la acasă, dar cu o relevanță mică.
Prin 1900... vasăzică... 69, a apărut moda să mergem în fabrici cu Teatrul de Comedie, să jucăm acolo, pe terenul dânșilor. Am hotărât să mergem la schimbul doi, ei să fie mai puțini, să caște ochii la noi o vreme și noi să bifăm o ieșire "la uzină". Era acolo o platformă și mai dincolo, între niște utilaje, mă schimbam. La un moment dat, a apărut lângă mine un om care cred că era cu un cap mai înalt decât mine. Arăta cam așa cum arăt eu acum. Cu un bumbac își ștergea uleiul de pe mâini. A venit cu o față foarte puțin prietenoasă la mine, s-a uitat foarte atent și a zis: "Ce cătați aici?". Mă gândeam unde dracu' să fug! "Păi, știți, tovarășu', am venit cu teatrul, cu Teatrul de Comedie, e și tovarășu' Beligan, îl știți..." "Ce cătați aici?" "Păi..." "Ce cătați aici?" "Da' de ce mă-ntrebați așa?" "Măi, tovarășu', eu mă duc la teatru de două ori pe an. Îmi iau nevasta, ne cumpărăm bilet, mergem la teatru, nevastă-mea atunci îmi cumpără mie o cravată, o batistă, eu îi cumpăr ei un batic și mergem la teatru. După spectacol, ne oprim la o bodegă lângă casă, mâncăm o friptură, bem câte o bere amândoi, după care ne întoarcem acasă și o bună bucată de vreme, când povestim despre o întâmplare, spunem: «Când a fost asta? Înainte sau după ce am fost la teatru?» Ce cătați aici să ne luați nouă bucuria asta?" Am rămas de piatră!
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Albulescu despre acasă, adresa este: