Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul poeziei
Când trupul ce-i așteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.
Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten și nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.
Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Și cu Femeia-n Poezie.
Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i așteaptă versul...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
AFRODITELE VISATE
Din valurile mării, afrodite
Răsar să fure inimi rătăcite,
Capcane pun cu pletele în vânt
Poeților ce-noată în cuvânt;
Fântâni de-albastru ochii le adapă
Visările din rime la agapă,
Și șoaptele-afroditelor sunt brize
Purtate-n ale viselor valize.
Nu râdeți de poetul ce visează
Că marea o zeiță îi creează,
Mai pură decât versul ce așteaptă
Să urce spre Olimp încă o treaptă,
Din valuri afrodite-l împresoară
Și inima-i se face o vioară
Ce cântă, ca prin cântecele scrise,
S-aveți doar afroditele în vise!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
GENII DE HÂRTIE
Încearcă unii-n versul alb s-arate
Că naște-n mintea lor, din Cer, carate
Cu-mbârligate-nșiruiri de vorbe
Ce-aduc pe file-un fel de chioare ciorbe;
Convinși că chiar din Cer le vine versul
Ei cred că pot albi și universul
Și aripa de îngeri cu-ncifrarea
Ce îi stârnește Cerului mirarea.
Înfiorați de marea lor chemare,
Vin criticii la masa cu mâncare
Și cu poeții-aceștia-ntr-o beție
Ei genii îi declară pe vecie;
Așa se nasc de-o vreme "literații",
Neînțeleși măcar nici de confrații
Ce le ridică-n Ceruri "poezia"
În care ne-mplinită e hârtia!
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu în amintire - de Ziua Învățătorului
Celei care mi-a pus condeiul în mână - învățătoarea Constanța Voiculescu
Îți dăruiesc, învățătoarea mea,
Doar inima deschisă în petale,
În vers o trec, să fie ca o stea
Crescută-n raza-nvățăturii tale.
Ți-o dăruiesc ca pe-un odor ales
În care-am strâns izvoarele din carte,
Cu șoapta lor, sculptez într-un eres
Făptura ta, s-o duc prin ani departe.
Uitat-am, sigur, primul gângurit
Și-ntâiul pas ce l-am făcut în viață,
Dar n-am să uit că-n slove m-ai sădit
Să cresc ca o lumină-n dimineață.
De-aceea-n slove inima-mi rodesc
Să se-mplinească-n versuri pentru tine;
Iubită-nvățătoare-ți mulțumesc,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Atât de mult i-a iubit
Poetul
Pe oameni,
Încât
Și-a dat
Unica viață,
Frângând-o
În mii de metafore,
Întru hrana
Celor înfometați
De Cuvânt.
Apoi,
Deși știa
Că va fi vândut
Pentru câțiva arginți,
Și-a turnat sufletul
În poezii,
Așteptând
Crucificarea
Și înălțarea
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NUNTĂ ÎN CER
(Soției mele, Aurelia)
Iubita mea îți cer, acum, aripa,
Ce ne unește pe vecie clipa;
Vom poposi în zbor, să-ți pun cunună,
Din stele, pe o margine de Lună,
Să ne putem lua, de-acolo, zborul,
Spre Raiul unde-și țin, acum, soborul,
Frumoasele grădinilor, din care,
Ai răsărit în viața mea, ca floare.
Petalele-ți sunt aripi neștiute;
Eu nu am aripi, însă, nevăzute,
Purta-te-vor, doar versurile mele,
În zborul către cerul plin de stele,
În faeton, făcut din Carul Mare,
Ferindu-te, cu-al meu sărut, de Soare,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Căci unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)
Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași.)
Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc.)
Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)
Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu știu că-i sunt Luminii hărăzit;
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
"Căci unul este Dumnezeu, unul este
și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)
Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași).
Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc).
Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru dragostea de-o fată
M-ating stelele pe frunte,
Când îmi port crucea pe munte,
Unde-a mea Golgotă-mi cere,
Să-mi crucific în tăcere
Verbul sfânt, născut odată
Pentru dragostea de-o fată,
Plămădită-n Cer de mine
Din petalele virgine,
Să rămână nepătată
Prin iubirea mea curată,
Veșnic și-înc-o veșnicie
În smerita-mi Poezie,
Care-ncearcă azi a duce
Nemurirea-n vers pe Cruce,
Cu o dragoste de stele
Prin iubirea vieții mele!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câți farisei?
Câți farisei așteaptă-n drum,
Cu pietre să lovească-acum
În nopțile iubirii scrise
Cu ale Poeziei vise?
Câți farisei mai vor să știe,
Că au trecut prin Poezie,
Păcatele trăind în ei
Cu-același dor pentru femei?
Câți farisei se tot crucesc,
În Templul Tatălui Ceresc,
Lumina dragostei să-nchidă
În închinarea lor perfidă?
Câți farisei sunt printre noi,
De Poezie-atât de goi,
Care mai cred în nemurire
Fără Femeie și iubire?
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divina epopee
În brațele Femeii ce
De-a pururi Rai și Iad îmi e,
Mi-am tot lăsat crucificat
Câte un vers neinventat.
Pierzând metafore mereu,
În dragoste pierdut și eu,
De brațe moi înlănțuit,
Aștept salvarea-n răsărit,
Să-mi dea iertarea Cel de Sus,
Pe care i-o tot cer supus,
Că nopților tribut le-am dat
Poeme-ntregi, pentru păcat.
Mă iartă, deci, acum, Părinte,
Că n-am scris versuri în cuvinte,
Ci eu trăiesc doar epopeea,
Ce-ai scris-o Tu, făcând Femeia!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul iubirii
Cu glasu-acesta de pământ,
Nu pot, ca îngerii, să cânt
Iubirea, revărsată-n noi,
Pe când eram de noapte goi.
Acum, cu noaptea îmbrăcați,
Ne-ascundem, tot îmbrățișați,
De-același Tată care-a dat
Pedeapsa pentru greu păcat.
Iar noi, din fructul interzis,
Mușcând și-acum, ca-n Paradis,
Ne afundăm încet, încet,
În visul unui biet poet
Ce tot mai crede că-al lui vers
E cântecul din univers,
Iubit de Tatăl nostru care,
Prin dragoste, ne dă iertare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războinic în Armaghedon
Soldat sunt de o viață,
Dar și-n poem trăiesc;
Țin arma morții-n față
Și viața-n vers ceresc.
Mă-ncolăcesc reptile
De când cu Cerul sunt
Și pentru albe zile
Eu port războiul crunt.
Satana mă încearcă
Trufiei să-i fiu rob,
Dar mai găsesc o arcă
În al credinței bob;
Sunt creator de vise
Și-n arca mea vă chem,
S-atingem culmi înscrise
Pe crucile-totem.
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul de foc
Tu cum ai reușit să-ndupleci focul
Să fulgere-mbrăcat într-un cuvânt,
Prorociri ce-aveau să-și afle locul
În inimi rătăcite pe pământ?
De ce cuvântul tău aprinde semeni,
Arzând cu ei și gândul necurat?
Se poate, oare, Logosul să-l semeni
Și-n jarul lui să fii purificat?
Înmărmurit de tainica-ți putere,
Cu verbu-nvăpăiat numai de har,
Încerc și eu a-l semăna-n tăcere,
Să încolțească-ntr-un poem de jar.
Iar dacă versul meu va fi să fie
De cer șoptit, să am mai mult noroc,
Ca tine-ales de Cer, Sfinte Ilie,
Poate mă iei în carul tău de foc!
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!
Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Și-s tot oștean ce-și apără pământul,
Acum doar cu tăișul din cuvânt
În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloși
Ce-aveau curaj să-nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheați de ticăloși.
Acoperă azi vocea lor mormântul
Și-n țară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măști cuvântul
Și Jurământul nostru de oșteni.
Sub mască de-și îngroapă simțământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laș,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!
poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi perfect
Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o să înviez.
Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.
Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.
De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER
Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.
Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.
Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.
Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 5 iunie sărbătorim Ziua Învățătorului! - MEREU ÎN AMINTIRE
(Celei care mi-a pus condeiul în mână - învățătoarea Constanța Voiculescu)
Îți dăruiesc, învățătoarea mea,
Doar inima deschisă în petale,
În vers o trec, să fie ca o stea
Crescută-n raza-nvățăturii tale.
Ți-o dăruiesc ca pe-un odor ales
În care-am strâns izvoarele din carte,
Cu șoapta lor, sculptez într-un eres
Făptura ta, s-o duc prin ani departe.
Uitat-am, sigur, primul gângurit
Și-ntâiul pas ce l-am făcut în viață,
Dar n-am să uit că-n slove m-ai sădit
Să cresc ca o lumină-n dimineață.
De-aceea-n slove inima-mi rodesc
Să se-mplinească-n versuri pentru tine;
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Pavel Lică despre poezie, adresa este: