CXXXIV
Nu am de ce să lupt și nu am pace,
mă tem și sper și ard și sunt de gheață,
ființa-mi zboară-n cer, în țărnă zace,
îmbrățișez, nimic nu am în brață!
Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanțul, nici nu mi-l agață,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viață.
N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer și ajutor, dau veste.
Și râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viață și sătul de moarte.
Și de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
Și să mai sper în vreme e amăgire vană.
Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simțirii în tumult.
Cu trupul deodată, speranța se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
Și lacrima, și râsul, și teama, și mânia.
E limpede cum printre păcatele năuce
Și sterpe, regăsită se nalță omenia.
Și cum ades zădarnic oftăm și suferim!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostiții pașnici și fără pasiune
Îndragostiții pașnici și fără pasiune
Urăsc lumina zilei și seara o doresc;
Eu totuși simt că seara durerile îmi cresc,
Când dimineața este în ochii-mi o minune!
Căci ziua, în aceeași clipită, cresc înalt,
Cresc două răsărituri: un soare și-un alt soare
Cu frumuseți și raze la fel de izbitoare,
Că pân' și cel din ceruri iubește pe cellalt.
Și razele de soare de cum țâșniră vii,
S-au împlântat în mine cu rădăcină nouă.
De-aceea mult mi-s ele mai dragi decât mi-aș fi.
Și-astfel, e-o luptă-n mine și-s împărțit în două:
Căci liniștea ce ziua mi-o dă, mereu o chem,
Pe când de chinul nopții, ferindu-mă, mă tem.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Și ies, la ceasul nopții, din cuibul lor, târziu.
Și sunt și fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipește, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!
Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu știu
Prin colțuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.
De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi și umezi, la Ea să mă tot uit,
Deși c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat
Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat,
Și sper, și ard, și-s gheață, și mă cuprinde frica,
Și-n ceruri zbor și-n țărnă zac pururi nemișcat;
La piept strâng lumea-ntreagă și n-am la piept nimica.
M-a prins într-o-nchisoare făr' de zăvor la poartă;
Nici liber nu mă lasă, nici nu mă-nchide-n ea.
Nu vrea să mă ucidă Amor, nici nu mă iartă,
Nici viu nu mă dorește, nici chinul nu mi-l ia.
N-am ochi și văd, și, fără de limbă, strig la cer;
Vreau moartea să m-ajungă și-ajutoare cer;
Și mă urăsc pe mine pe cât mi-i Ea de dragă.
Îmi place că mă doare și vesel sunt plângând;
De viață și de moarte sunt dezgustat pe rând...
Din vina ta, Madonă, mă chinui viața-ntreagă!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Petrarca despre frică, adresa este: