definiție clasică de Petrarca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine poate pune frâu îndrăgostiților și să dea legi?
citat clasic din Petrarca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas,
Și țară prea frumoasă și loc și punct în care
Privirea ei cea dulce și învăluitoare
M-a fost pătruns, și-n mine de-a pururi a rămas.
Binecuvânt și-ntâia mea dulce întristare
Din clipa când iubirea, vicleană, m-a robit,
Și arcul și săgeata ce m-a străpuns cumplit,
Și rana până-n suflet adânc sfredelitoare.
Binecuvânt și zvonul stârnit de mine-n lume
Când chem Madona dragă de-atâtea ori pe nume,
Și dorul și suspinul și plânsul ne-ncetat.
Binecuvânt și gândul născut numai de Ea,
Și stihurile-mi toate și osteneala mea
Prin cari iubitei faimă pe veci i-am câștigat.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostiții pașnici și fără pasiune
Îndragostiții pașnici și fără pasiune
Urăsc lumina zilei și seara o doresc;
Eu totuși simt că seara durerile îmi cresc,
Când dimineața este în ochii-mi o minune!
Căci ziua, în aceeași clipită, cresc înalt,
Cresc două răsărituri: un soare și-un alt soare
Cu frumuseți și raze la fel de izbitoare,
Că pân' și cel din ceruri iubește pe cellalt.
Și razele de soare de cum țâșniră vii,
S-au împlântat în mine cu rădăcină nouă.
De-aceea mult mi-s ele mai dragi decât mi-aș fi.
Și-astfel, e-o luptă-n mine și-s împărțit în două:
Căci liniștea ce ziua mi-o dă, mereu o chem,
Pe când de chinul nopții, ferindu-mă, mă tem.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
CXXXII
De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?
Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poți atât când nu-ți dau consimțirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!
Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aștearnă.
Ușor de-nvățături, greu de păcate,
așa încât nu știu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig și ard în plină iarnă.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
CXXXIV
Nu am de ce să lupt și nu am pace,
mă tem și sper și ard și sunt de gheață,
ființa-mi zboară-n cer, în țărnă zace,
îmbrățișez, nimic nu am în brață!
Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanțul, nici nu mi-l agață,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viață.
N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer și ajutor, dau veste.
Și râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viață și sătul de moarte.
Și de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 3
În plină zi sta soarele să piară
De mila Creatorului zidirii,
Când m-au străpuns săgețile privirii
Și ochii voștri, Doamnă, mă legară.
Nu socoteam cu mintea-mi temerară
Să ocolesc năprasnele iubirii:
Plecai viteaz și-n zbuciumarea firii
Află-nceput durerea mea amară...
Găsi Amor un om lipsit de pază.
Și-n ochi spre inimă deschisă cale
Jghiab cristalin al lacrimii curate,
N-a fost o cinste-atunci să mă prăvale,
Iar vouă, cu un scut ce scânteiază,
Săgeata nici măcar să v-o arate...
sonet de Petrarca din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere, vol. I (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este,
Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!
Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă...
Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.
sonet de Petrarca din Sonetul italian în Evul Mediu și în Renaștere (1970), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 7
De câte ori mă-ndrept spre voi, umbrare,
fugind de alții și când pot, de mine,
stropind cu lacrimi ierburi moi și floare
și sfâșiind văzduhul cu suspine!
De câte ori străbat cu-nfrigurare
păduri adânci sub bolți de-ntunecime
și gândurile mi te cată-amare,
și chem cu deznădejde către tine!
În mintea mea răsari, și ca prin ceață
zeiță mi te văd, minunăție,
din val ieșind pe maluri de verdeață
ori nimfă-n crâng ori întrupare vie
și-atunci, iubito, îți citesc pe față
că-mi dărui mila nesfârșită mie.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 6
De câte ori foșnesc sub bolți rotunde
copacii verzi și păsări plâng și-adie
un dulce vânt sau murmură din unde
malu-nflorit pe care zac și-a scrie
încerc când amintirile mă-mbie,
îmi văd iubita ce-n pământ se-ascunde
și glasul i-l aud, căci încă vie
suspinelor de-a-pururi îmi răspunde.
"De ce te zbuciumi și-ți grăbești anume
sfârșitul (îmi șoptește cu blândețe)?
De ce verși fluvii de durere, spune?
Să nu mă plângi; eternă tinerețe
trăiesc murind și ochii stinși pe lume
sorb fără saț lumini și frumusețe."
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 8
Suspinul pur ce-n boare se răsfiră
când îmi ascult iubita ce cărare
spre cer și-a făurit și totuși pare
că simte, că trăiește, că respiră
dac-aș putea să-l fac să-mi cânte-n liră,
ce doruri aș trezi! Cu-atâta-ardoare
mă caută și tremură-n vâltoare
să nu mă pierd. Ea calea mi-o inspiră
și drumul drept mă-nvață; când se-ngână
cuvântul ei cu ruga dulce, pură
și mila ce strecoară-n glas mă frânge,
pe vrerea ei mă-nchin, căci de pe gură
dulceață-i sorb și duioșii ce până
și pietrele ar ști să facă-a plânge.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
Și să mai sper în vreme e amăgire vană.
Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simțirii în tumult.
Cu trupul deodată, speranța se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
Și lacrima, și râsul, și teama, și mânia.
E limpede cum printre păcatele năuce
Și sterpe, regăsită se nalță omenia.
Și cum ades zădarnic oftăm și suferim!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună
Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună
- Scârbită de ce vede, întoarsă spre trecut -
Mă copleșesc atâta, că ciudă port nebună
Acelui ce se află pe cellalt țărm trecut.
Iubirea mă ucide; destinul nu m-ajută,
Și-i mintea de mânie și plâns descumpănită.
Astfel trăind, ea duce mereu o luptă mută,
Durerii fără seamăn de-a pururea robită.
Nu sper să mai se-ntoarcă frumoșii ani nicicând,
Ci și mai rele zile în zile viitoare.
Iar drumul vieții mele-i trecut de jumătate.
Nădejdea mea, vai, nu e ca adamantul tare;
Se sfarmă ca o sticlă din mâna mea căzând.
Și frânte-n mijloc, iată, mi-s gândurile mele.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Și ies, la ceasul nopții, din cuibul lor, târziu.
Și sunt și fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipește, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!
Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu știu
Prin colțuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.
De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi și umezi, la Ea să mă tot uit,
Deși c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Babilonul-acesta - încălcător de crez...
De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greșurilor mamă, durerilor lăcaș,
Nerușinării pradă și binelui vrăjmaș -
Fugii departe, viața curată să-mi păstrez.
Și la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg când flori și ierburi, când rime cu-nțeles.
Vorbesc ades cu dânsul, și mă gândesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin și ajutor.
Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Și nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Și nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.
Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblânzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit și teafăr, așa cum l-am știut.
sonet de Petrarca din Sonete, Împotriva Curții Papale de la Avignon (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O carte nu se mulțumește să se strecoare în intimitatea cititorului său; orice carte creează dorința unei alteia. Iată ce pot spune pentru a-mi scuza vițiul și pentru a-mi mângâia confrații. Dacă mă iubești, deci, încredințează, rogu-te, prietenilor tăi siguri și învățați următoarea misiune: fă-i să parcurgă Toscana, să cerceteze dulapurile călugărilor sau ale altor oameni studioși și să vadă dacă nu pot scoate ceva de-acolo, pentru a stinge setea mea sau pentru a o aprinde.
citat din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum...
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereții,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieții,
Pe când eram în parte alt om decât acum;
Voi toți, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel și chip aicea mă zbat și plâng avan
Între speranța vană și între chinul van -
Mă veți ierta, și mai mult: veți suferi cu mine!
O, astăzi știu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă rușinai amarnic.
Astfel, rușinea-i rodul greșelii de-altădată,
Rușinea, pocăința, cunoașterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!
sonet de Petrarca din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Spre tine. Greu purtându-l, mi-e trupul frânt în două...
Sorbind același aer cu tine, vlagă nouă
Recapăt. Și-astfel iară pornesc. Dar tot cu jale.
Apoi, din nou cu gândul la bunul drag ce-l las,
La drumul fără capăt și viața-mi trecătoare,
M-apasă deznădejdea, și lacrimile amare
Din ochii-mi se revarsă cu fiecare pas.
Și-n trista-mi tânguire, mă roade-o îndoială:
Ăst trup al meu de humă, cum oare se desparte
De sufletul lui - care ești tu- plecând departe?
Dar Amor îmi răspunde: E-o veche rânduială
Ca omul care arde în flacăra iubirii
Să stea deasupra legii și în afara firii!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor;
Pe-aripi de vânt, o lume de umbre eu cutreier;
Pe-o mare fără țărmuri și fund încerc să treier;
Fac din nisip palate și scriu în vânt de zor.
Cum mi-ațintesc privirea la soare iar și iar,
Lumina lui cea vie îmi ia vederea toată;
Iar pe-o mârțoagă șchioapă, beteagă și înceată
Pornesc la vânătoare să prind un cerb sprințar.
Și orb cum sunt, de goana cea vană ostenit,
Pierzania m-ajunge, căci o dorii mereu.
Scăparea mi-e-n iubire, la Ea sau poate-n moarte.
Ani douăzeci de-a rândul (ce chin făr' de sfârșit!)
Doar de dureri și lacrimi și-oftaturi avui parte:
Sub stea nefericită crescu amorul meu!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrăjmașa mea, oglinda, în care-ți tot privești
Vrăjmașa mea, oglinda, în care-ți tot privești
Fermecătoarea față, de cer și-Amor slăvită,
Întru a mea pieire te face să-ndrăgești
Nu vraja ei, ci vraja de dânsa oglindită.
Din inima ta dulce cuib mie - tu m-ai smult
La sfatul ei: Prigoană haină și păgână!...
Și totuși eu chiar dacă iubesc atât de mult -
Nu-s vrednic să fiu unde doar tu poți fi stăpână.
Dar ea știind, oglinda, ce lanț cumplit mă leagă
De tine, de ce face să-ți fii tu ție dragă,
Și pentru mine aspră, trufașe iar și iară?...
Narcis ți-aduci aminte? - pe sine s-a-ndrăgit
La fel. Aceeași soartă te-așteaptă la sfârșit.
Dar nu-i pământul vrednic de-o floare-atât de rară!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Petrarca despre iubire, adresa este: