Sonetul 6
De câte ori foșnesc sub bolți rotunde
copacii verzi și păsări plâng și-adie
un dulce vânt sau murmură din unde
malu-nflorit pe care zac și-a scrie
încerc când amintirile mă-mbie,
îmi văd iubita ce-n pământ se-ascunde
și glasul i-l aud, căci încă vie
suspinelor de-a-pururi îmi răspunde.
"De ce te zbuciumi și-ți grăbești anume
sfârșitul (îmi șoptește cu blândețe)?
De ce verși fluvii de durere, spune?
Să nu mă plângi; eternă tinerețe
trăiesc murind și ochii stinși pe lume
sorb fără saț lumini și frumusețe."
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ani doăzeci și unu-am ars în chinul...
Ani doăzeci și unu-am ars în chinul
Amorului, visând o zi mai bună;
Madona, cu-a mea inimă-mpreună,
Alți zece ani e-n cer, și-mi plâng destinul.
Condamnă-mi viața, care-a fost să-mi fie
Fără virtuți și de greșale plină;
Dar clipele ce-or fi să-mi aparțină,
Mărite Doamne, dărui-le-oi ție.
De anii-n van pierduți ce rău îmi pare!
O, de i-aș fi trăit cu chibzuință,
În pace, și de chin în depărtare!
Tu, Doamne, cu suprema ta voință
Pogoară-te spre mine-ntru salvare,
Că-mi știu greșeala și nu-mi dau iertare.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
CXXXII
De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?
Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poți atât când nu-ți dau consimțirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!
Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aștearnă.
Ușor de-nvățături, greu de păcate,
așa încât nu știu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig și ard în plină iarnă.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită
Își plânge puii, poate, sau de dragul de ei tovarăș,
Văzduhul și câmpia le umple iar și iarăș
Cu melodia-i tristă și-atât de iscusită.
Și parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plânge:
De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.
Și doar de mine însumi mă plâng. Căci slaba-mi minte
Crezu că Ea e zână și Moartea n-o înfrânge.
Ah, ușor se-nșeală un om încrezător!
Puteam gândi că, iată, limina ochilor
În țărnă se preface, deși dumnezeiască?
Azi știu: această soartă sălbatecă mă-nvață
Că nu-i pe lume - pradă jelaniei în viață -
Vreo desfătare dragă pe veci să dăruiască.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 8
Suspinul pur ce-n boare se răsfiră
când îmi ascult iubita ce cărare
spre cer și-a făurit și totuși pare
că simte, că trăiește, că respiră
dac-aș putea să-l fac să-mi cânte-n liră,
ce doruri aș trezi! Cu-atâta-ardoare
mă caută și tremură-n vâltoare
să nu mă pierd. Ea calea mi-o inspiră
și drumul drept mă-nvață; când se-ngână
cuvântul ei cu ruga dulce, pură
și mila ce strecoară-n glas mă frânge,
pe vrerea ei mă-nchin, căci de pe gură
dulceață-i sorb și duioșii ce până
și pietrele ar ști să facă-a plânge.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 5
Ochii mei plânși, s-a stins al vostru soare
sau, mai degrabă, către cer se-ndreaptă:
acolo-l vom vedea, căci el ne-așteaptă
și poate-ntârzierea noastră-l doare.
Auz al meu, preadulcea-i cuvântare
cu cei care-o pătrund se-adună-n șoaptă.
Tu, biet picior, n-ajungi pe sfânta treaptă
pe unde-i ea, ce nu-ți dă pas, nici stare.
La ce bun dar, mă oropsiți și-n nume
de rău mi-o luați când nu sunt eu de vină
de n-o vedeți și n-o găsiți pe lume?
Nu blestemați, ci lăudați deplină
puterea Lui ce ia și dă anume
și lacrima cu bucurii alină.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.
Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună
Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună
- Scârbită de ce vede, întoarsă spre trecut -
Mă copleșesc atâta, că ciudă port nebună
Acelui ce se află pe cellalt țărm trecut.
Iubirea mă ucide; destinul nu m-ajută,
Și-i mintea de mânie și plâns descumpănită.
Astfel trăind, ea duce mereu o luptă mută,
Durerii fără seamăn de-a pururea robită.
Nu sper să mai se-ntoarcă frumoșii ani nicicând,
Ci și mai rele zile în zile viitoare.
Iar drumul vieții mele-i trecut de jumătate.
Nădejdea mea, vai, nu e ca adamantul tare;
Se sfarmă ca o sticlă din mâna mea căzând.
Și frânte-n mijloc, iată, mi-s gândurile mele.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas
Fiți binecuvântate zi, lună, an și ceas,
Și țară prea frumoasă și loc și punct în care
Privirea ei cea dulce și învăluitoare
M-a fost pătruns, și-n mine de-a pururi a rămas.
Binecuvânt și-ntâia mea dulce întristare
Din clipa când iubirea, vicleană, m-a robit,
Și arcul și săgeata ce m-a străpuns cumplit,
Și rana până-n suflet adânc sfredelitoare.
Binecuvânt și zvonul stârnit de mine-n lume
Când chem Madona dragă de-atâtea ori pe nume,
Și dorul și suspinul și plânsul ne-ncetat.
Binecuvânt și gândul născut numai de Ea,
Și stihurile-mi toate și osteneala mea
Prin cari iubitei faimă pe veci i-am câștigat.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 2
S-a frânt coloana și-nfrunzitul laur,
popas de umbră gândurilor mele;
tot ce-am pierdut n-am să găsesc sub stele
din țărmul indic până-n țărmul maur.
Mă fură Moartea de-ndoit tezaur,
ce mi-e noroc și pavăză la rele;
nimic nu poate jalea mea s-o-nșele,
nici mări și țări, nici nestemate-ori aur.
Ci dacă soarta mi se vrea stăpână,
ce pot să fac decât să-mi port durerea
cu ochii plânși și fruntea în țărână?
O, cum ne-nșeli, mai dulce decât mierea,
și cât de iute, viață, scapi din mână
tot ce-am cules cu truda și cu vrerea!
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum...
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereții,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieții,
Pe când eram în parte alt om decât acum;
Voi toți, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel și chip aicea mă zbat și plâng avan
Între speranța vană și între chinul van -
Mă veți ierta, și mai mult: veți suferi cu mine!
O, astăzi știu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă rușinai amarnic.
Astfel, rușinea-i rodul greșelii de-altădată,
Rușinea, pocăința, cunoașterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!
sonet de Petrarca din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Petrarca despre plâns, adresa este: