Mireasa pâinii
Valuri de lanuri
Împodobesc mireasa pâinii.
Vântul cântă
Miros de pâine
Făcut în țăst de pământ.
Rup pâinea în două
Și din miezul ei curge soare și vară,
Iubire de neam și de țară...
Susură izvorul
Patima coacerii și rodu-nvierii,
Carnea lui Iisus,
Nemurirea și pacea
Dorm în grânar...
Iunie, iulie - floare deschisă
În evantai de cuvinte,
Arată-te iar!!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă gustului de pâine
S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul și clipa,
De îngeri, aripa.
S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceața din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Și pâine și zi,
Lumină, altar,
Iubire și val.
Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grâul copt
Grâul copt se adăpostește
În pâinea din vatră
Și în pământul frământat
De tălpile țăranului-frate,
Din inima brațului-tată.
L-am pictat pe drapel,
Pentru a nu uita vreodată
Gustul dulce al pâinii.
Miroase a lut și a linguri de lemn,
A icoane și a credință...
Cerul se apleacă, rânduind lumina
După legi neștiute.
Vântul, cu dulci mângâieri,
Necuprinsul ascunde...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oltenilor...
Un slogan ne poartă-n sânge
Faima de olteni sadea,
Prazul, zaibărul și pâinea
Ce mereu le vom avea.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ba n-avem carne la masă,
Ba că pâinea s-a uscat...
Nu mai stă în carantină!
Luăm Covidul și-am plecat...
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns de mamă
Plâns de fluier și de clopot,
În izvoare dulce șopot,
Glasul mamei împletește
Pentru pruncul ei povețe.
Vânt de vară-n lanuri coapte,
Mama te veghează-n noapte.
Ea îți dă iubirea-n faptă,
Dulce-i ca o pâine coaptă.
Mama tricolor și soare,
Mama sfântă sărbătoare.
Bine-i Doamne să ai mamă
Dină dulce-n fapt de seară!
Măicuță bună, mama mea,
Ești Soarele din viața mea.
Mă-nchin și azi îți mulțumesc...
TE IUBESC!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctorii chirurgi
La ei e pâinea și cuțitul,
Ei taie și cârpesc, pun sare,
Cu ei ne vom găsi sfârșitul,
Mereu, mai goi la buzunare...
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-i Dumnezeu?!
Unde-i Dumnezeu, să vadă
Zbaterile noastre toate?!
Și să picure lumină
Și în suflet libertate?!
Ne petrecem în uitare
Și în rugi de Dumnezeu
Și din pâinile amare
Ne-am frânt trupul pentru greu.
Plânși, flămânzi în irosirea
Vieții noastre de păcat
N-am găsit învrednicirea
De-a iubi cu-adevărat.
Suntem slabi văzând durerea...
Ochii-s plini de răni și sânge...
Respirăm apoteotic...
Plânsul nu ne mai ajunge.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
O fată bună-s, dar sunt și rebelă...
Vă las de-acum și dormitorul meu.
Vă las... în lumea voastră paralelă,
Cu pită, sare... și mi-e tare greu.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doliu de toamnă
E doliu în noapte și-n golul privirii
Și plânge-n adâncuri și astrul Luminii.
Miroase a toamnă, cad frunze de ploi
În gânduri, în suflet, ades peste noi.
Miroase a rânced, a nuci și-a sarmale,
Miroase a ploaie în gânduri... și doare
Sub pleoapele-n neguri ascunsa durere,
Când vântul zvâcnește, în lanțuri, spre stele.
Cărări de tăcere, sub stropi sidefii,
Își plimbă sub ramuri, etern simfonii.
Se-nvârte umbrela în cercuri de vis
E doliu în noapte... lumina s-a stins.
Mai trec tufănele pe strada de jar...
Sculptată în răni de uitat chihlimbar,
Rămâne-n memorii, în numele meu
Și toamna aceasta zăcând pe traseu.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Icoană vie-a bunilor mei dragi
La tine îngenunchi... Te-ntreb ce faci
Bunico, pe tărâmurile sfinte,
De mine dacă-ți mai aduci aminte.
Te văd plângând în vis... Mi-e dor de tine!
De nopțile de iarnă, de câmpii,
De clipe de miraj și fericire,
De sat și de alei, de caiși, de vii...
Mi-e dor de anii de copilărie,
De toamna cu miresme de gutui,
Mi-e dor bunico și de pâinea coaptă
În sânul cald al anilor târzii.
Mi-e dor de focul sobei, de ilicul
Și ia ta cu flori țesute-n poale,
De sărbători mi-e dor... Și de bunicul!
De zilele cu iz de sărbătoare...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucată de pâine
Sunt bucata de pâine,
Flămândă, cu gustul amar,
Căzută în palmele aspre
Ale unui june de jar.
Mi-e liniștea frântă
În aripi de înger - fărâme
Și patimă sfântă,
Mă frânge... Sunt...
Sunt doar o bucată de pâine.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A timpului glossă
Trecem peste timp și timpul ca o pasăre de ceară,
Peste cerul de rugină, liniștit și trist coboară.
Au înmugurit cocorii la o margine de lume...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune.
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști.
Trecem peste timp și timpul, ca o pasăre de ceară,
Grânele înmiresmează... Seva-n noi, de mirt, coboară.
Riduri negre strâng sub streașini de tăceri, lumina lunii...
În beteală argintie trec călări pajii furtunii.
Totu-i teamă și tăcere, negura în noi se-ascunde
Și în noapte (ori îmi pare?!), tunetul prelung se-aude.
Cad dantelele de valuri - dansuri ca un plâns de prunc...
Paparude de lumină rod bogat din cer aduc.
Peste cerul de lumină liniștit și trist coboară,
Ca un cânt, o voce lină, din corabia de ceară.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la pâine, dar cu o relevanță mică.
Noi doi
Noi doi și... cina cea de taină... Neingerate sentimente...
Surâs de... dorul din privire și multe lacrimi inocente...
Ce rost ar mai avea iertarea?! Simțim gustul amar al pâinii,
Dospită-n sufletul durerii, sub tremurul tăcut al mâinii.
Ce rost această suferință ce pare fără de sfârșit?!
Ce rost și că iertarea noastră într-o secundă a murit?
Are vreun rost atâta ură?! Singurătate?! Alungarea
A tot ce-a fost frumos în viață? Ce rost mai are resemnarea?!
Ne dor săruturile vremii! Șuvița de fior tăcută,
Trecând prin noi precum un clopot, trecând prin noi precum o undă...
Că ne-am iubit, e-o întâmplare, etern rămasă-n aminitre...
Dar nu-i decât o firmitură dintr-un crâmpei de fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soluție
Neavând ce face, muma,
Pentru cei care prășau
Și trudind în taină gândul,
Știind că-nfometați erau,
Scoase carne din găleată...
Cu asta nu-i sătura,
Deci se hotărî îndată
De-o soluție să dea.
Grădina, verde era,
Ca o floare de frumoasă...
Cu ceapă și cu salată,
Mai bine nu se putea,
Ceapa fiind totu-n casă.
Scoase-un braț, aproape două,
Se-apucă să curețe,
Încropi o ciorbă lungă
Combinând legumele,
Făcu apoi o tocană,
Tot cu ceapă, se-nțelege,
Fiindcă,..., cum știe românul,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa vetrei strămoșești
Mătăsuri de lumini se lasă
Și zarea-i floare de cireși,
Mă-ntorc copil, măntorc acasă,
În lumea noastrăde povești.
E cerul literă-ncrustată
În sufletul și-n viața mea,
Te-aștept cu inima curată,
În veci eu te voi aștepta.
Mătăsuri de lumini se lasă
Și umbre-mi joacă în priviri,
Am scris, plângând, din viața noastră,
De lacrimi și dezamăgiri.
Și cerul și-a deschis corola
Și pleoapa, în vulcani si-a stins
Întâia literă din hora
Ce ca o torță s-a aprins.
Și zarea-i floare de cireși
Cuvânt de miere și lumină.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă străinului pribeag
Pribeag străin și călător,
Adesea neîncrezător,
Dormind în gări, pe bănci de lemn,
Doar mângâiere vă mai cer.
Când bat la poartă pe-nserat,
Vreau pâinea care s-a uscat
Și-un pumn de apă... Traiul greu
Îl știu pesemne numai eu.
Pribeag străin și călător,
Prin lume nu este ușor,
Furtuni și ploi te-or înveli,
Nu are cine te iubi.
Al nimănui vei fi mereu
Un vagabond, un derbedeu
Hulit, nedreptățit... De ce
Nu ai un strop de dragoste?!
Sărman și neîncrezător,
Al nimănui și-al tuturor,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele
Stelele se-ascund în noapte...
Somn și vise arămii,
Albe adieri de șoapte
Pe alei trandafirii.
Blânde mângîieri se-arată
Pe obrazul pomadat.
Ce miros de pâine coaptă!
Din gutuiul aromat,
Am gustat furând din soare
Mierea păcii și-a luminii
Și-am sădit pe fruntea țării
Și în suflet, trandafirii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
Steaua stă să se oprească
Din a vieții licărire...
În sentința sa lumească
Este lut, întru pieire.
Are lacrimi în privire
Lutul pieritor spre mâine,
Călător spre nemurire,
Suflet cald cu gust de pâine.
Zâmbet chipul i-l alină
Călător fără de soartă,
Călător fără de vină
Dulce pâine, pâine coaptă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii orfani
Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau și plângând, cerșesc la colț de stradă,
Un trecător s-arunce-un colț de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranțe! Strânși ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinți cu prunci,
De sărăcie nu le e rușine,
Își poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ștergându-și urma de tristețe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălța și-i iarnă
Și n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolțește primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiți de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre pâine, adresa este: