* * *
O, cred în fericire, cred!
Mai arde soarele, mai arde
Ceaslovele-nserării calde
Bunăvestiri spre noi reped.
O, cred în fericire, cred!
O, cântă, Rusie,-n zenit,
Tu vânt, răsună-n stepa goală!
Cel ce tristețea pastoirală
Ți-o simte este fericit.
O, cântă, Rusie,-n zenit.
Îmi place râul sunător,
Pe valuri steaua lucitoare.
Blagoslovită-ndurare,
Popor binecuvântător.
Îmi place râul sunător.
poezie celebră de Serghei Esenin din Serghei Esenin.Omul și Poetul (1998), traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu-n zadar suflat-ai vânt
Nu-n zadar ai fost furtună,
Cineva spre nou avânt
Ochii mi-a umplut cu lună.
Sub al nu știu cui alint
Am uitat tristețea mută,
După lumea de argint
Tainică și neștiută.
Nu mă mai frământă-acum
Spaima stelelor eterne.
Îndrăgii al clipei scrum
Și tăcerea ce s-așterne.
Toate freamătele tac,
Totul limpezit sticlește,
Asfințitul ca un mac
Purpuriu pe iaz plutește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin (1917), traducere de George Lesnea
Adăugat de Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu vântu-n codru se perindă.
Nu frunze cad pe măguri, rar.
Din albăstrimea infinită
Șiroaie curg de psalmi stelari.
Văd: cu albastra ei maramă,
Pe nori ușori din cerul nalt,
Se-arată Preaiubita Mamă
Ducând pe Pruncul Preacurat.
La răstignire-n lume iară
Îl duce pe Cel Înviat:
"Te du, Iisuse, dormi pe-afară,
Sub vreun tufiș însingurat."
Zărind câte-un pribeag, spre dânsul
Mă-ndrept, prindu-l trist, duios:
Au, nu cumva e însuși Unsul
Cel cu toiagul noduros?
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motive persane (fragmente)
Lângă-un fișic de ruble, la masa din dugheană
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l în limba ei persană
Să-i spun frumoasei Lala gingașul "te iubesc"?
................................................................
Și mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină
Vorbesc doar ochii mistuitor arzând.
................................................................
În dragoste sunt toate mireasmă si furtună
Treci beat de fericire, zaci de tristețe supt.
"Tu ești a mea" pot trainic doar brațele să spună
Ce și-au cuprins iubita și vălul i l-au rupt.
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
Cântecul cățelei
Spre ziuă, sub căpița de secară,
Pe auriul snopilor plecați,
Cățeaua, in vifornița de-afară,
Fătase șapte cățeluși roșcați.
Până-n amurg, veghind incovoiată,
I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt.
Și se topea ninsoarea spulberată
Pe fierbințeala pântecelui supt.
Iar seara, când găinile s-așează
Stăpânul casei a ieșit posac
Și unde mama pâlpâia de groază,
El pe toți șapte i-a băgat în sac.
În urma lui, fugind după desagă,
Cățeaua da-n nămeții de pe drum...
Răpindu-i puii, apa din viroagă
Scâncea curgând sub botul ei, acum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare mamei
Tot mai trăiești, bătrână mamă?
Ție, cu supunere, mă-nchin!
Mica-ți casă, seara de aramă,
Lumineze-o pașnic și senin.
Mi se scrie că ești tulburată,
Că ți-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades bați drumul, supărată,
În paltonul vechi și demodat.
În albastre seri și se năzare
Gând pustiu, ce lacrimei da val,
Că la crâșmă-ntr-o-ncăierare
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd.
Nu-s bețiv chiar în așa măsură
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Și la noi acasă să mă-ntorc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Derbedeul
Șterg a ploii ude măturoaie
Găinațul salciei din greu.
Scuipă, vânt, frunzișul ptin noroaie-
Sunt și eu, ca tine, derbedeu.
Tare-mi place ca să văd hățișuri,
Precum niște boi cu pasul rar,
Care, pe sub burta de frunzișuri,
Își mânjesc genunchii-n bălegar.
Iată, iată roșcovana-mi turmă!
Cine-o să cânte-ar fi mai breaz?
Văd: amurgul linge orice urmă
Care-o lasă omul pe izlaz.
Rusie de lemn și de eresuri!
Numai eu ți-s cântăreț, să știi!
Sunt jivine triste a mele versuri-
Le-am hrănit cu mentă și răchii!
[...] Citește tot
poezie clasică de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Serghei Esenin despre tristețe, adresa este: