Tudor Arghezi despre fum

S-a spulberat ...

Trecutu-l ştim atît cît l-am aflat
C-a fost trăit şi că s-a spulberat.
Acumul se trăieşte tot la fel.
Se spulberă-n tăcere şi nevăzut şi el.
Nu-l înţeleg de noi cum se desparte,
Trăind cu noi şi totuş mult departe.
Că viaţa-şi pierde şi văzută drumul,
Ca umbra şi ca fumul.
Au fost frumoase şi trăite toate.
Fireşte, zice gîndul, şi se poate.

Trăieşte într-adevăr tot ce se vede?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modernitate

Ce nu ar da Sofocle sau Virgil
Pe lampa cu petrol şi cu fitil
Şi pe cutia noastră cu chibrituri!
Şi purpură, şi lauri şi nimb-oval şi mituri.

Opaiţul e rînced, de fum opac, de seu.
Ei poate ar rîvni chiar la condeiul meu
Cu teacă şi cerneală, şi la caiet, în stare
A fi păstrat nescris între sertare,

Ca marmura cu pagini şi despicată foi.
Latini şi greci n-au fost sporiţi ca noi.
I-am întrecut şi cu lumina rece.
Feştila lor cu fumul gros ne-ntrece.

Hai pensule, condeie, şi dălţi la noua şcoală,
Să încăpeţi de-a valma în iscusinţa goală.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!