Vasile Zamolxeanu despre astre

Dalb astru meu...

Luna....
Mereu face pe nebuna
Cum c-ar fi doar ea străbuna,
Dar am prins-o cu minciuna
Că-naintea ei e una
La care mă-nclin într-una,
Ea transformă-n zori furtuna
Umple-a nopţilor lacuna
Şi-este-a vieţii-n veci cununa!...
Soare...
Ţie-ţi spun, şi fac prinsoare
Nu gândeai la-asemănare,
De la bulb pân'la ninsoare
Te iubesc la drumul mare...
Fac spre univers scrisoare
Să te ţină în vigoare
Pe boltă, nemuritoare,
Inimă aprinzătoare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune...

Inel cu simţământ de pace
Să dăruim naturii noastre,
Iar dragostea să ni se joace
Din trunchi în trunchi până la astre...

Veghează să ţi se păstreze
Tăcute chibzuiri în piept,
Ca spiţa să se înzetreze
C-un umblet limpede şi drept...

Îmbrăţişări înmiresmate
Prin anotimpuri să ne fie
Şi duse în eternitate...
Sunt năzuinţe parafate
De eu!... un suflet cu chirie...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicere...

Limba noastră-i poezie,
Vers ce schimbă-a lumii notă,
Rima ce o-mbracă-n ie,
Strofa de o mare cotă...

Limba noastră e mai veche
Decât spun multe istorii,
Are punct, n-are pereche,
Tăinuită prin memorii...

Limba noastră-i arta pură,
Şlefuită printre stele,
Ocrotită-n scriitură
Cu tăişul penei mele...

Limba noastră-a fost stâlcită,
Pusă-n jug de rase-avare,
Insa-a rezistat rănită
Şi rezistă-n continuare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alhimie...

Ţine-mă-n palmele tale cenuşii
Şi acoperă-mă cu obraji-ţi verzi,
Lasă-mi fiinţa la pieptu-ţi
Ce miroase a făină proapăt măcinată,
Dezvăluie-te şi du-mă-ntre coapse
Ce-ţi sunt precum cremenea-n sudori de voinţi,
În alinturi astrale...
Numai tu...
M-ai face să experimentez
Dincolo de limita cunoaşterii,
Dincolo de...
De te-aş putea înţelege,
Mai mult,
Mai bine...
Să scap de prezentul grosier al lumii...
Tu, operă a regenerării... viaţă peste vieţi...
Parfum rupestru al mântuirii cu fruntea-ţi de zeiţă,
Ansamnblu de mister...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zău...

Eu mă rog duios la tine,
Universule feeric
Fără de-nceput şi fine,
Cu aspectu-ţi ezoteric,
Să-mi ţi vârtoşia vie,
Socotindu-se-n istorii,
După-atâta scârnăvie
Să se plimbe prin victorii;
Du-mi în tartarul uitării
Fără nicio remuşcare,
Beteşugul de ocării
Şi ţâşnirea de negare,
Ia şi şterge-mi de pe clampă
Urmele de îndoială,
Şi adună-mi într-o lampă
Din rostirea ta astrală;
Ştiu, din tine, că fac parte
Ca orice suflare-n vânturi
Dar eu vreau precum o carte
Să mi te dezchizi în cânturi;

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (19 aprilie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori...

Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau aşezate pe drapelul ţării noastre,
Purpuriul de sub lanuri şi seninul dintre astre...

Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuţie-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...

Trei culori capitonate, sunt primare şi stridente,
Ce-ţi induc cu "dar şi poate", felurite sentimente,
Roşul e simbolul vieţii, forţa şi senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...

Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantţă, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipseşte lupul dacic!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Humanitarian...

Născut dintr-o voinţă, mai mult decât umană,
Un ideal aparte, un pansament pe rană,
Un zâmbet pe o frescă nemuritor şi-amabil
Un aer fin, serafic, un gest neimitabil...

Un Peter Pan fireşte al timpurilor noastre,
Strălucitoare gamă, doar una printre astre,
Creând zglobii surâsuri din mii de sufleţele,
Speranţă pentru mâine din note bucheţele...

Am spus şi-o voi mai spune cu inima fierbinte,
Eşti dincolo de aripi, mai sus de-orice cuvinte,
Prin tunete vrăjmaşe ce ţi-au răzbit fiinţa
Tu ţi-ai croit o cale cu toată conştiinţa...

Noi pentru tine scoatem din pietrele Columnii
Pe falnici daco-geţii ca să îţi ţină pumnii,
Să-ţi fie scut şi sică pentru a ta dreptate
Între mişeii care ţi-aruncă fiere-n spate....

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adhaos

Câte gânduri negândite,
E tragic, nu? Să vrei să crezi,
Adulmecări fericite,
Tăcere-atunci când vrei să vezi.

Urme de mâini adâncite
Pe nisipul amintirii,
Stau remuşcări împietrite –
Reflectarea nesimţirii –...

Se dizolvă corpul astral,
Euforii de niciunde,
Eul de ieri, un magistral,
Se pierde-n tot, printre unde...

Lacrimi decor, din Paradis,
Plumbuite de lumină,
Buchet verbal... raţiunii bis,
Părera mea... prin urină.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 aprilie 204)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!