Pastorală
Căutându-mă pe mine
Într-un ceas ce bate-n urmă,
Am găsit fără rușine,
Dragostea în chip de turmă....
Turma ce din zori mă paște,
Până-n asfințit de lună,
Pe izlaz se recunoaște,
Behăind ca o nebună...
Încerc ceasul cu-ncordare
Ca să-l fac să înțeleagă,
Turmei trebuie migrare
Sus pe creastă să se dreagă...
Însă bâta-i de mătase,
Câinele, pierdut-a urma,
Creasta stă numai de șase
Să nu mi se fure turma!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-asemeni
Noaptea mi-arată cu stelele-n cor
Luna clocind în cuibarul din nor,
Asemeni și tu, dragă dăciță
Simțiri îmi clocești pe o peniță...
Ziua îmi plimbă fruntea în soare
Pe-al podului cer plin de culoare,
Asemeni și tu mă plimbi printr-un vers,
Draga mea tină, al meu univers!
Ziua mi-e noapte iar noaptea mi-e zi,
Esențe cerșind spre a mă urzi,
De-asemeni mai spun la ceas încordat,
Draga mi-e dragă cu vârf și ndesat!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre înțeles
Înfipt ca o cazma trudită pe ogor,
În gozul din pătul al unui opincar,
Mi-e sufletul acum, un falnic autor,
De jalbe cu ecou, un nepătat altar!
El stă să priceapă la coastele nopții
Ce-a putut săvârși pe umerii zilei,
Ce-a dat spre vărsare în apele sorții
Și ce-a strâns cuminte din amfora milei...
Spre-nțelegere stă de mai ia legământ
Din leagan de codru, din doină și rugă,
De la vatră și fus, din pârâu și pământ
Ce-n piept îi stau toate și-n timp le înjugă...
Curând peste mantii de clipe tărcate
Veni-va și ceasul unui altui portret,
În cele din urmă și sufletu-mi poate
Va ști lămurire dar desprins de schelet!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ceas, dar cu o relevanță mică.
Limbi...
Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceașcă la taifas,
Limbi de șarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...
Poți să-nveți mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar țin tare și mențin
Să știi limba de cămin...
Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ți se limbă plimba-n bot
Sau să-ți iasă de un cot...
Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire...
Am întâlnire cu moartea,
Am întâlnire și-atât,
Cât de simpatică-i lumea
Când viața mă strânge de gât!...
E singura dragostea mea,
Și suntem doi ochi frumoși,
Cât de romantică-i lumea
Când viața ne ține scârboși!...
Plimbându-mă-ncet mă scufund
În găvanele dânsei,
Cât de pufoasă-a fost lumea
Când între dinți eu o strânsei!...
Garoafă voi fi pe mormânt,
Frântura unui sărut,
Ce ticăloasă-a fost lumea
Când gentil în ea m-am născut!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În prezent...
Se-alintă codrul verde, se-alintă spuma mării,
Se-aruncă declarații, sub cerul dat uitării;
În genere se leagă, de cuget pân' la poală,
Grăbite lucruri care sporesc iubirea goală;
Se-ngrămădesc pereții
Cu litere de-o șchioapă,
Ștergând culoarea vieții
Din care se adapă...
Buchete mari de vorbe și gesturi istovite,
Învolburați sunt ochii de sunete mânjite;
Perfide ceasuri scumpe sunt cântărite-n grame,
Merg fără de tablouri, realizând doar rame...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 februarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădătorilor
Flămânzi și goi, fără cuvânt,
Încovoiați pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi și - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi ați tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Și îmbătați de amăgiri,
Ne-ați zâdărât!
Și vom striga toți într-un glas,
Căci viața - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-ați vândut,
Străinilor ne-ați dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi și în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranței ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un astăzi virtual
Se-alintă codrul verde, se-alintă spuma mării,
Se-aruncă declarații, sub cerul dat uitării;
În genere se leagă, de cuget pân' la poală,
Grăbite lucruri care sporesc iubirea goală;
Buchete mari de vorbe fac gesturi otrăvite,
Învolburați sunt ochii de sunete zgârcite;
Perfide ceasuri scumpe sunt cântărite-n grame,
Merg fără de tablouri, îndeplinind doar rame...
Se jupuiesc pereții
Cu-n caracter de-o șchioapă,
Ștergând culoarea vieții
Și-ncet, încet, ne sapă...
Raceala se adapa!
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cotidiană
Pe paturi de nori sărutul mi-adoarme
Și se trezește în triluri zglobii,
Doarme și mintea pe paturi de arme
Foindu-se-n loc, furtuni de-a zdrobii...
Gura-mi flămândă așteaptă dejunul
Din tainice lumi pe ramuri de dor,
Ceaiul din pleoapă îmi arde tutunul,
Mai dau peste ceas, cerând ajutor...
Apoi peste zi îmi aflu dorință
Cu pași deslușiți, pe căi de vacarm,
Chiar dacă-mi plouă, cu bună știință,
Mă umple-n elan... iar seara mă sfarm...
Sunt episoade ce prinse-n rutine,
Vor să mă suflec, în toc să mai sap,
Toate acestea, iubito cu tine,
La nesfârșire, o iau de la cap!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (13 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemuritor si rece
O cavernoasă gură ce fălcile își frânge
De-ncheieturi ce varsă mereu noroi în vis,
Cu ochii roși-n flăcări, în goana după sânge,
Pare un duh sau idol, îngrozitor proscris...
Chiar umbra sa-i otravă de viață și mister,
Un aer respirându-l scâncim ca niște prunci
Când totul este vrajă și-un scutur până la cer,
În dâre se-adună din munți sau din spelunci;
O inimă încuibată, pe-un ou al veșniciei,
Cu piscuri lungi de gheață ce i se scurg în vine.
Ațâță-n el durerea, o boltă-a scârnăviei
Se blastămă și-i teamă, îi teamă de-al său sine...
Noian de rele ceasuri așteaptă să ferece
Și alte inimi dară spre nemurirea rece!...
sonet de Vasile Zamolxeanu (14 februarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructe...
De-ncepi ziua ca mămâie
Ce-l mai bun e o lămâie,
Acrișoară și zemoasă
Ce te scapă de-adipoasă,
Ea te pune pe călcâie
O atletă de lămâie...
Un desert de dimineață
Bună-i para mălăiață,
Unge roțile la ceas
Treaba merge pas cu pas,
Iar din toamnă până-n vară
Nu-ți lipsească din cămară...
Nu mai zic de cele bune
Este dieta cu prune,
Când aproape devii muică,
Prefăcută și în țuică,
Benefică la intelect
Pruna, ca un predilect...
Printre-atatea este una
Mică de-i zice căpșuna,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Vasile Zamolxeanu despre ceas, adresa este: