Vasile Zamolxeanu despre negru

Un timp fără vreme

Dormim pe fugă, asemeni trăim,
Sătui cu puţin, puţin mai grăim,
Visăm tot mai rar, la rece iubim,
Fictive-ntâlniri, iluzii grăbim!...

Cu toţii avem un preţ de plătit,
Ne scriem pe frunte "N-am timp, sînt grăbit!",
Am vrea înapoi tic-tac ul rotit,
Am vrea şi mai mult, de nesocotit....

Inconştienţa ne-ntoarce pe dos,
Ne plimbă la braţ un fals de frumos,
Instinctele stau întinse pe jos,
Târziu ne răspund şi-atuncea hidos....

Adesea schimbăm cel vechi cu cel nou,
Trufie croim, ne-o facem sacou,
În jur mirosim priviri de cavou,
Banalitatea ne este erou...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvine-se

Tu, steaua mea,
O stea în infinita cale,
Ai trupul cald
Cum e făina proaspăt măcinată,
Braţele-ţi miros
Precum cremenea arsă de soare,
Buzele, fragi de pădure,
Părul,
Fructe de coacaz negru,
Eşti floare dintre codrii,
O floare de cireş,
Eşti firul ierbii
În deşertăciune,
Gingaşă mireasă
A sufletului meu...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupului...

Că e alb sau că e negru
Lupul tot un lup rămâne,
Un statornic şi integru
Nu-i ca orişicare câne;
Lupul, un totem al nostru,
De la el ne tragem nume,
De la el am supt colostru
Zămislindu-ne în lume;
El ne este călăuză
Dar şi bun revelator,
Intervalului o spuză,
Cosmogonic aflator;
Lupu-i lup orice i-ai face,
Semn al tainei, biruinţei,
Trebuie stimat în pace,
Spirit sacru-al năzuinţei;

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatica...

Frumuseţi într-o dungă albastră,
Frumuseţi roditoare pe gri,
Frumuseţi deopotrivă pe galben,
Şi-evident frumuseţi sângerii...

Nu mai zic, frumuseţi sunt pe verde,
Frumuseţi pe alb de integru,
Pe lila frumuseţi suferinde,
Frumuseţi închini şi pe negru...

În roz, în grena, în portocaliu,
În crem, în turcoaz şi-n cafenIu,
În lavandă, kaki, în castaniu,
În ocru, în bej, şi-n stacojiu...

Sunt frumuseţi în orice culoare,
Tre'să şti să le simţi, să le crezi,
Pot fi dure cu noi sau plăpânde,
Şi-n orice clipă să le-asortezi...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (27 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătorilor

Flămânzi şi goi, fără cuvânt,
Încovoiaţi pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi şi - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi aţi tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Şi îmbătaţi de amăgiri,
Ne-aţi zâdărât!
Şi vom striga toţi într-un glas,
Căci viaţa - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-aţi vândut,
Străinilor ne-aţi dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi şi în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranţei ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sibilic...

Mai lasă-mă femeie, vreau ca să-mi beau vinul,
Hai lasă-mă să-mi duc până la capăt chinul,
Nu-mi ocărî fiinţa ce pe pământ o plimb,
Oricum, orice vei face, raţiunea nu mi-o schimb...

Tu ştii prea bine Evo, îţi preţuiesc natura,
Şi-arunc cercul iubirii în jurul tău, de-a dura,
Din lacrimi împletindu-ţi şirag de amăgire,
Iar tu ca drept răsplată, îmi dai dezamăgire...

Pedeapsă să mă tângui pentru c-am fost integru,
De-aceea pentru tine, femeie, ţin post negru,
Tu eşti tabloul morţii pe care eu-l ador,
Tu eşti tabloul vieţii, în care am sa mor!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm licorii Bahice sau Vitis vinifera silvestris

De pe plaiuri geto-dace,
Precum toată lumea ştie,
Răsărit-a din găoace
Zeama viţei de la vie;
Nu era lucru de şagă,
Mana cea dumnezeiască,
Dacilor le era dragă
Şi-ncepuse s-o slăvească!
Ba chiar botezat-au mustul
Dupa-aromă şi culoare,
Şi clasându-l după gustul
Fiecăruia-n favoare...
Vinul negru de Fetească
Cu mireasmă de pădure,
Trăgător ca să trezească
Vânele, să fie dure;
Roză, dulce, delicată,
Vine din deal Busuioaca,
De-i băut cu judecată
Nu ţi se va bate toaca;

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 mai 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi şi rachiu...

Dar plâng că sunt viu
Ruinele mintţi de aur,
Steagul ţesut într-un laur,
Lacrimi de rachiu...
Dar plâng şi nu ştiu
Durerea iubirii părtaşe,
Fatalitatea din faşe,
Lacrimi în rachiu...
Dar plâng cenuşiu,
Îngerul alb, îngerul negru,
Pentru un demon integru,
Lacrimi şi rachiu...
Dar plâng la sicriu,
Cu zâmbet tristeţea se duce
Spre paradis fără cruce,
Lacrimi cu rachiu...

Scrâşnet de lacrimi ce se aprind,
Flori de rachiu... şi toate te prind...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Păstrăm, ca orişicine, într-o odaie
Un cufăr plin de amintiri,
Şi tot ca la oricine printre ele
Sunt strecurate şi-amagiri;
Agendele nu-s lipsă nicidecum,
Ci stau şi ele colbuite
Şi se mai văd pe pagini, toane
De mâzgâleli mototolite;
De-acelea clasice. în alb şi negru,
Se mai găsesc fotografii,
Cu noi de când eram la tinereţe
Şi-acu în ele arătăm stafii;
Obiecte vechi ce-odată foloseau,
La fundul lăzii sunt şi evident
C-au fost uitate şi-acum
Rămân la preţul doar de sentiment!
Mai luăm o gură de răgaz şi-o înghiţim în sec,
Scăpăm o suspinare,
Ne sprijinim cu grijă de odinioară
Şi lăcrimăm a evocare;

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela...

Iau umbrela conştiinţei să ne-adăpostească-n veci,
De intemperia vieţii, de venin şi gesturi reci,
De asteroizii lumii sau sus-puse false firi,
De scrutări invidioase şi de negre clevetiri
Şi să stăm în lumea noastră, prinsă-n pace şi iubiri!...

Pe umbrelă scris-am vrajă, să ne scape de nevoi,
Să ne ţină-n tinereţe şi în braţe pe-amândoi!...
Clipele de voluptate, le reflecte-n acuarelă,
Tot ce dă o palpitare, contureze-se-n nuvelă,
Eu şi tu, tu şi cu mine, o tulpină sub umbrelă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafia Morţii...

În strălucirea neagră, inertă şi hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o ţâţă ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorţii uns,
Să mă prefacă-n lume în fel şi chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere şi şoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...

Şi cine sunt în faţa sorţii?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot şi nicăieri
Dar sunt Stafia Morţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adhaos

Câte gânduri negândite,
E tragic, nu? Să vrei să crezi,
Adulmecări fericite,
Tăcere-atunci când vrei să vezi.

Urme de mâini adâncite
Pe nisipul amintirii,
Stau remuşcări împietrite –
Reflectarea nesimţirii –...

Se dizolvă corpul astral,
Euforii de niciunde,
Eul de ieri, un magistral,
Se pierde-n tot, printre unde...

Lacrimi decor, din Paradis,
Plumbuite de lumină,
Buchet verbal... raţiunii bis,
Părera mea... prin urină.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 aprilie 204)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!