Vasile Zamolxeanu despre somn

Ene...

Oricând sosit în noapte, zi,
Tiptil sau brusc cu fracul gri,
Vrăjeşte-n loc din om în om
La gene puf... Stimatul Somn!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un timp fără vreme

Dormim pe fugă, asemeni trăim,
Sătui cu puţin, puţin mai grăim,
Visăm tot mai rar, la rece iubim,
Fictive-ntâlniri, iluzii grăbim!...

Cu toţii avem un preţ de plătit,
Ne scriem pe frunte "N-am timp, sînt grăbit!",
Am vrea înapoi tic-tac ul rotit,
Am vrea şi mai mult, de nesocotit....

Inconştienţa ne-ntoarce pe dos,
Ne plimbă la braţ un fals de frumos,
Instinctele stau întinse pe jos,
Târziu ne răspund şi-atuncea hidos....

Adesea schimbăm cel vechi cu cel nou,
Trufie croim, ne-o facem sacou,
În jur mirosim priviri de cavou,
Banalitatea ne este erou...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De seară...

Tu, zămislire, a visului strună,
Rogu-te cânta-mi de noaptea cea bună,
Stai şi alintă-mi când somnul se-aşterne
Nimbul fiinţei cu mâinile-ţi perne...

Mai voi un surâs oghială să-mi fie,
Un leagân din ochi lucind poezie,
Un piept voluptos ce-i desprins dintre flori...
Du-mă din seară, iubind iar în zori!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în fapte...

Frumoaso te întoarce cu braţele spre mine
Şi gându-ţi deasemeni să fie înspre bine;

Eşti mult, mult mai frumoasă decât pot eu contura
Şi mult, mult năzuieşte inima-mi să stea cu-a ta;

Trupul să ţi-l învelesc cu desfătări diverse
Indifferent că-i luna, chiar soare sau averse;

Ţin totuşi să te-asigur de zâmbet să n-ai lipsă
Căci te iubesc tot timpul şi după-apocalipsă;

Nimic n-o să-mi lipsească, nimic n-o să m-atragă
De-am fi un cerc prin lume, să-mi fi iubită dragă;

Tu eşti izvorul rece şi al pâinii coptul miez,
Somnul lin al nopţii eşti şi al suflului meu crez;

Floarea vieţii din folclor, un tezaur eşti, un cult,
Ştiu că fapta pune preţ ceea ce contează mult,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cotidiană

Pe paturi de nori sărutul mi-adoarme
Şi se trezeşte în triluri zglobii,
Doarme şi mintea pe paturi de arme
Foindu-se-n loc, furtuni de-a zdrobii...

Gura-mi flămândă aşteaptă dejunul
Din tainice lumi pe ramuri de dor,
Ceaiul din pleoapă îmi arde tutunul,
Mai dau peste ceas, cerând ajutor...

Apoi peste zi îmi aflu dorinţă
Cu paşi desluşiţi, pe căi de vacarm,
Chiar dacă-mi plouă, cu bună ştiinţă,
Mă umple-n elan... iar seara mă sfarm...

Sunt episoade ce prinse-n rutine,
Vor să mă suflec, în toc să mai sap,
Toate acestea, iubito cu tine,
La nesfârşire, o iau de la cap!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ţesă-tura mea...

Să te asemăn,
Eu nu ştiu cu care poveste de adormit,
Cu care zână oare. prinţesă de iubit,
Atâta ştiu....
Tu poţi fi doar una sau toate la un loc,
Tu oglindeşti frumosul cu bunul lui soroc;
Esti Belle,
Frumoasa de care s-a îndrăgostit
O bestie ca mine, ce nu şi-a-nchipuit,
Sau poate...
Cenusăreasa, ce şi-a pierdut condurul,
Dar până ţi-l voi da mai fac pe trubadurul...
Tu îmi vibrezi
Prin suflet ca gingaş clopoţel
Şi-mi zbori din slovă-n slovă ca mica Tinker-Bell...
Carecumva
Eu vreau să fiu piticii, tu Alba ca Zăpada,
Sărutul meu să-ţi fie ca scutul şi cu spada;
Nu mă-ndoiesc
Ca n-ai fi o simplă pământeană,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme

Abia, abia, târâş, târâş,
Printre frunziş privesc chiorâş,
Se prind în joc prin dulce cânt
Şi sâsâind fantasme sunt
Şi leacul câş.
Iar prin aer, limbi de clopot
Se încurcă într-un ropot,
Toată-n jurul ei natura
Nu îşi stăpâneşte gura,
Lasă şopot:
Târâtoare, târâtoare,
Fără izmă, nici culoare,
Zămislite într-o scoarţă,
Colţi crăpaţi de cotoroanţă,
Sburătoare;
Lăsaţi somnul, lăsaţi ceaţa,
Luaţi fiinţei dimineaţa,
Stâlciţi vorba, spurcaţi hrana,
Zvârliţi duhuri în dihana,
Spaimă-i viaţa;

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!