crini şi timp

Amurguri

Lumina se ofileşte ca muşeţelul
Lăsat în apă
Timp de trei zile.

Peştele nu se strică de la cap.
Aceasta au inventat-o oamenii - peşte.

Numai de la coadă
Numai de la capătul frunzei
Lumea se descompune într-o unsoare alb-neagră
În timpul amurgurilor de crin.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar timpul uscat
A mai rămas printre cărţi.
Gândul ce le-a-nchis...
Pasărea crin aşteaptă
Linişti să zboare din nou.

tanka de Dumitru Ichim din Pasărea cu şapte aripi (1993)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crini răi

Rodul săptămânii
Cade-n palma mâinii

Şi mi-l iau, răi, crinii
Şi mi-l duc departe,

Roua mi-o desparte
De cântec şi carte,

Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliţă strâmbă,

Flaut schimbă-n drâmbă
Ţipând a ruşine,

Şi-mi rupe din mine
Aripile fine...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata lunii

Sonata lunii de Beethoven
e însăşi luna coborâtă pe pământ.
Aşa s-ar crede şi aşa s-ar zice:
luna ce umblă prin păduri,
prin roua-albastră şi prin flori de crini,
şi-alcătuieşte din lumini
amare şi din dulce vânt
Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi şi tu,
ca o parte din Sonata
ce încă niciodată
nu a fost cântată.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vara de noiembrie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sărut pe care îl dorim

Există un sărut pe care îl dorim
întreaga noastră viaţă, atingerea

spiritului de trup. Apa mării
imploră perla să-şi spargă scoica.

Iar crinul, cu câtă pasiune
are nevoie de o iubită sălbatică! În

noapte, deschid fereastra şi îi cer
lunii să vină şi să-şi apese

faţa de a mea. Respiră în
mine. Închide uşa vorbelor şi

deschide fereastra iubirii. Luna
nu intră pe uşă, ci numai pe fereastră.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea Geoană şi Crin Antonescu - Haraşo tovărăşie!

Când luni aţi terminat cu lauda
Şi v-am văzut uimiţi isprav(d)a,
Am vrut să ştim dacă cumva
Captaţi şi "Gavarit Maskva".

epigramă de Mike Farkas (8 decembrie 2009)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politrucilor care conduc ţara, dar au fost repetenţi în facultate: Liviu Dragnea (vătaf al PSD, infractor condamnat în 2016, repetent în anul III); Călin Popescu Tăriceanu (liberalul roşu, repetent în anul II); Crin Antonescu (PNL, repetent în anii II şi IV)

Cuvântul repetent şochează
Şi cu impertinent rimează.
Nu doar că fost-au repetenţi,
Ei sunt şi mari impertinenţi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Ploaie, transparenţă pedepsitoare.
arbore, statuie fără cap.
mi-aţi mai rămas, acum când luna doare
şi-n pielea lepădată a şarpelui încap?
Mai sunteţi încă preajma cărui dor,
mai licăriţi în care oseminte
când crinii, sângele pedepsitor
lin şi-l despoaie peste vechi morminte?

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o dimineaţă raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi rece, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăştia puternic, umed: o ameţea. După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni, moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbuşită, din guşă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată tânără pe patul morţii

Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanţul de braţe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

Un crin se usucă şi-n laturi s-abate
Când ziua e rece şi cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;

Aşa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Şi astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.

Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi

I
Cu pipa-nvăluită de-a fumului dantelă,
Priveşte cum se naşte poemul diafan,
Apoi, după-amiază, stând rezemat de-o stelă,
Ascultă-n crâng cum cântă din nai divinul Pan.

II
La adăpost de vară sub falnicul castan,
Spre-a da culoare clipei, de griji când se goleşte,
Ascultă-n timp ce vinul în cupă se topeşte,
Cum cloncăne carafa ca un bătrân curcan.

III
Acum, după o noapte de trudnică migală
A versului, la ora când lămpile apun,
Coboară în grădină: crini, albi şi galbeni pun
O pajişte de stele-n a dimineţii poală.

poezie clasică de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pledoarie pentru vechii prieteni

Deşi eşti în deplina vară-a vieţii,
Iar vocile din mijlocul unui public numeros
Şi noii prieteni sunt meritelor tale cântăreţii,
Nu fi neînţelegător şi nici orgolios,

Gândeşte-te la prietenii tăi de-odinioară:
Talazul timpului va mâli floarea de crin,
Frumuseţea ta va trece, cum trece-această vară,
Dar pentru ochii vechilor tăi prieteni mai puţin.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece noi

Spune-nserarea: "Mi-e sete de umbră!"
Spune luna: "De luceferi mi-e sete!"
Fântâna limpede cerşeşte
şi vântul suspină.

Mi-e sete de-arome şi râsete,
sete de cântece noi
fără lună şi crini
şi iubirile moarte.

Un cântec al zilei de mâine, să mişte
viitorului liniştitele iazuri.
Şi de speranţă să umple
mâlul şi undele lor.

Un cânt luminos şi-odihnitor
plin de gânduri,
neatins de tristeţi şi mâhniri,
neatins de iluzii.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist şi ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
şi-L făcea mai înalt şi mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veştminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.

S-a aşezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-mi pe răni mânăa ta!
Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină
parcă purtase lanţuri cândva.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecură ani

Trecură ani şi au trecut şi-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniştea prin voi!

Croindu-şi drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Şi-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.

Pe unde greu, şi-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalţă crini.
Iar pe şoselele odată sparte
Tractoare trec alături de maşini.

Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Şi-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neterminat

Am să mă întorc,
poate azi,
poate mâine,
poate niciodată,
pe umeri
cu povara timpului
cât am lipsit.
Tu -
învingător născut din cei învinşi
să mă aştepţi cu flori de crin
când clopotul de fum
va bate ora veşniciei.
Atunci
negreşit am să mă întorc.
Şi nunta noastră,
şi fiul nostru nenăscut...

poezie de Silvia Holotiuc din Poeme premoniţionale (1971)
Adăugat de Silvia Holotiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rune

În chip de rune, de veacuri uitate,
poart-o semnătură făpturile toate.
Slăvitele păsări subt aripi o poartă
'n liturgice zboruri prelungi ca viaţa.
În slujba luminii, urnă fără de toartă,
luna şi-o ţine ascunsă pe faţa
vrăjită să nu se întoarcă.

Stane de piatră, jivine, cucută
poart-o semnătură cu cheie pierdută.
Pecete tăinuită de două ori -
fată de foc, arătare, care pe ţărm
ridici acum braţele peste mare,
o porţi subsuori.

Rune, pretutindeni rune,
cine vă-nseamnă, cine vă pune?
Făpturile toate, ştiute şi neştiute,
poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte?
Crinii muntelui - subtlunari -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bronzurile vor suna
Leturghii în slava ta
Şi-or cânta vreo două ore
Piculinele sonore...

Şi-or porni cu paşii lini
Ca vasalii bizantini...
Crinii toţi de la grădină
Sub balconul tău să vină!

Şi suna-vor lung pe cale
Clopote din catedrale;
Şi-or să cânte pentru tine
Cele zece piculine...

Îţi voi pune la picioare:
Flori de sânge, flori de soare...
Şi-am să-ţi cânt în două zile
Zece strofe juvenile.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul zbor

Cu paşi de ploaie
am sfărâmat taina nopţii.
Stelele sădit-au
la temelia altarului
crini ce plâng această lume.
Timpul e o pânză arsă
ce poartă mărturia adâncă
a paşilor lăsaţi de noapte.
Cu pulbere de stele
am vrut să-i dau culoare acestui vis
Cioburi de nori au rănit trupurile cenuşii.
De secunda ce se sfârşeşte
se agaţă timid florile
ce mi-au încântat privirea
de la primul zbor.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Text şi comentariu

că poate să apară şi iată-l întîmplarea
voinţa mea tot una aşa precum am spus
copilăria dulce ca mierea şi ca floarea
şi timpul abstracţiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
şi aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz şi de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt

Vedeţi cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!