hiene şi timp

Pentru coiot

Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, paşii tăi
Nenumăraţi. Lung urlet sună-n văi
De sur şacal şi hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanţă, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viaţă succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălaşul tău, de unde ţi-ai pornit
Sfâşietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopţi ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menuet

Vine un copil, face o reverenţă
şi moare.
Vin doi copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin trei copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin patru copii,
fac o reverenţă.
Vin cinci copii,
fac o reverenţă.
Şase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă ţinteşte cu ochii lui ficşi în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru individul cu rost de hienă, nenorocirea altora e pâinea cea de toate zilele.

Teodor Mazilu în Elegie la pomana porcului (1976)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoaica solară

Răsare-mi ziua cu roua sărutului
Imbietoare cafea de buze trezind inima,
Sălbăticindu-mi vinele haitelor de lei
Asmuţindu-i hienelor gânduri

Sfâşietoare secundelor ingenuchiate
Amintirilor clepsidrate nocturn
Insomniace cucuvele umbrind visele
Inoroage flăcări arzătoare suflări

Extazice secunde fără ore, zile
Zorilor clipiţi-n genele cerului de irişi
Divină privelişte cristalină
Sub bucle, mătasea paradisului

Găsit-n tocul prelungirea piciorului fin
Auzit pe asfaltul aşteptării meditate
Băncilor impregnate cu miros trandafiriu
Răsfirat zărilor de pielea diafană

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leopardul solitar

nici o iubită n-a fost luna mea de sidef
şerpuindu-se prin fereastra oniric luminată
drept la mine-n tâmpla de vise sărutată
iubito, te-am sorbit ca pe-o otravă blestemată
la ospăţul hienelor din mugurii sălbatici.
eu, leopardul tău n-am fost niciodată acelaşi
fiindcă jinduiam cruzime şi iubire şi dorinţă de semizeu
şi-atunci Dumnezeu îţi punea făptura ta într-un poem
şi te priveam fără de ochii uitării ca pe o stea de mare
aşezându-te nu în universul fiarei jinduitoare
ci în galaxia lumii mele de fragedă stea
eu eram nisipul lunar, tu stea printre stele
plimbându-te pe orbita singurătăţii mele.
când mă priveai, împietream o clipă
din a timpului curgătoare aripă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara lui Mărchidan

ai vrut să mă vezi,
pierzând pentru asta zile, săptămâni şi ani,
ai urcat şi ai coborât şi ai coborât,
hainele tale hrană ploilor şi fulgerelor
şi drumurilor găunoase,
inima ai lăsat-o durerilor,
peşteră de lei şi de tâlhari,
ai zdrobit corăbii de stâncile-aşteptării –
n-ai vrut să-ţi astupi urechile, n-ai vrut,
deşi nu te-ai legat de catarg
(acum hienele mării se bucură
văzându-ţi alergarea).
ai vrut să mă vezi
ca să pui în mişcare o moară uriaşă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.
ai vrut să mă vezi
şi ce-ai gândit că vei afla:
timp nou fără de timp? dimineţi albe?

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lar viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi...

Cine sunteţi voi pentru mine?
Crezut-am că sunteţi copiii mei,
Aşteptam Lumina, să o aşez pe fruntea voastră!
Dar timpul v-a schimbat,
Aţi devenit hiene
Şi pe fruntea voastră smoala s-a aşezat!
Păcat, copii, că aţi fost şantajaţi
De o persoană crudă, ce tot va regreta,
Târziu şi fărʼ de rost, ruşii vor pierde tot!
Cu voi odată, copii ai nimănui ce sunteţi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine anul, trece anul

Vine anul, trece anul
Toată viaţa vânez banul
dacă reuşesc. Şi mâine
Mai cumpăr o pâine

Iedera din Valea Lungă
îmi trăgea pe cer o dungă

La capătul podului ciclopii
plecaseră la vânătoare de dropii

de la început până la sfârşit,
am albit, am chelit

Tobe la momentul fast
meniscul lui Metafrast

Urletele de hienă
ne sosesc printr-o antenă
necerută, nechemată

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băut-ai cupa urii ...

Atâta vrajmăşie, cumplită-ncrâncenare
Şi vorbe fără noimă, în guri gâlcevitoare.
Se huiduie, se strigă, de-ţi ţiuie timpanul.
Printre naivi, din coate mai dă şi grobianul.
Se-aruncă false temeri spre ceata derutată
Şi orice raţiune din faşă-i sfărâmată.
Tu, sărmană strânsură, minţită, grav bolnavă,
Băut-ai cupa urii umplută cu otravă.
În timp ce tu iţi nărui şi vis şi idealuri,
Hienele se urcă pe 'nalte piedestaluri.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vrei să ne luptăm?

Ne-am cunoscut în vremuri de război, luptam
în aceleaşi tranşee, ne pălmuiau timpanele aceleaşi gloanţe
dar când treceam unul pe lângă altul nu se mai auzeau armele
intram într-o gaură de vierme spre câmpii de vibraţii înalte unde
se auzeau bătăile aripilor unor păsări măiestre
pentru câteva clipe ne purtau spre ţări calde şi când reveneam
un timp baionetele păreau viori electrice dezacordate
iar când era furtună şi ne ascundeam pe lângă şobolani în mocirlă
când ne priveam, ploua cu stropi aurii ce desenau mâini împreunate
pe când baricadele găurite deveneau livezi de cireşi magici.
Când într-un târziu a venit pacea, nu mai ştiam ce să facem cu ea
nu mai credeam în livezi magice, au început coşmarurile, sângele
se scurgea din cireşi, iar păsările măiestre erau pisici de mare zburătoare
se aruncau să ne străpungă cu ţepoasele lor cozi
am rămas în gardă, pregătiţi de atac în faţa unui inamic invizibil
căci sufletele noastre s-au născut ca nişte hiene
cu ochii deschişi şi cu instinct canibal
nu ne mai uneşte nici un duşman, nici un front comun, ne adulmecăm
precum doi lei în cuşcă înainte de a se năpusti unul asupra celuilalt.
Două spade ce se întâlnesc tăiş pe tăiş, privirile noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pasă (pamflet)

Îmi pasă şi mă doare starea naţiunii,
Când văd aleşii care se comportă
Mai lacomi ca hiene şi mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.

Cu sabia-n cuvânt şi cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunţi!
Se luptă să le ia şi pâinea de la gură,
Să nu le ştie manevre de corupţi!

Când biata ţărişoară este sub greutăţi,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea îşi compromit, când calcă şi pe morţi
În planul hapsân, să se pricopsească!

De poporul român, îmi pasă şi mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioţii" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea

în urmă şi urcă în bentley
aşa beat cum eşti
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci maşina din stâlp în stâlp
eşti vedeta care-şi permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că eşti nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în maşina de poliţie din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliţia din lume are
uniforma albastră şi pistolul
la brâu în teacă lângă cătuşe
accelerezi fără să ştii ce intenţii au

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânzienele...

În noaptea de Sanziene
Drăgaicele se adună
Şi dansând printre poiene
Vor s-aducă voie bună

Fetelor nemăritate
Ce oftează înspre lună
Şi se doresc sărutate
Purtând peste păr cunună.

Cerul dragostei se-aprinde
Totul pare o poveste
Jocul ielelor se-ntinde
Dând fecioarelor de veste.

Bucuria străluceşte
Si cuprinde toată zarea
Prinţul vieţii se iveşte
Uitând toată depărtarea

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îngânat cândva singurătatea...

Am îngânat cândva singurătatea,
Şi un ecou prelung la mine s-a intors,
Fără să vreau prietenia ei.
Tăcută fire, ascunsă, zgârcită şi geloasă...
Căpuşe lacomă s-a înfipt în pielea mea,
Ca lecţii de viaţă neîntârziat să-mi dea,
neîntârziat să-mi dea.

Şi-am alungat din când în când singurătatea,
Ca pe o vechitură uitată într-un colţ,
Dar sufocată în spaţiu ei de timp neîmplinit,
Jaru-i avid de victime mocnea...
Şi de răsfăţul călduţ ades îmi amintea,
Spre a mă intoarce în leagănu-i comod,
Ce se făcea dorit şi îmi plăcea.

Am îngânat cândva singurătatea
Şi m-am îndrăgostit de ea lulea,
Ca de un basm din lirica vieţii,
Ce mă-îndemna esenţa pură ai căuta,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (26 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi pasă ţie

Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Că m-a durut, nu m-a durut,
Sunt programat, nu ştii, deja
Pentru un secol şi ceva?
Eu nu mă panichez nicicând,
Nu pot să pierd ce am visând,
Doar mă închin la un ecran,
Sunt cuirasat şi căpitan,
Eu maiestuos intru în port,
Priveşte-s vesel, hâtru, mort.
********************************
Leul nenăscut a fost luat drept lup,
ciobanii cu banii, l-au gonit, vultanii
au râs la etaj, că aveau curaj,
trece Marea Roşie oastea lui nea Moişie,
faraonul Dzâc plecă-n hagialâc,
pace, zise Cancea, cavaler de Mancha,
dar ariergarda rupe-n două zgarda,
dă cu fiere-n fiară şi la Domnul zbiară,
plânge doar Isaia, o pierdu pe Maya,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a lăsat sărutată..

Unii, ţantoşi ţi-ar spune
Că iubirea e în noapte
Plină de "pasiuni"moarte
Când fiorul-n zori apune..

Alţii, cu ochii de hiene
După palate aurite
Haine spălate, bucate..
Şi pentru a se supune

Soţia cu ochii plecaţi
Sclavă cu palme damnate
Şi nu aceea demnitate
In care totul să-mparţi

Firul de rouă şi pâine
Soarele, stelele, luna
Lacrima când e cununa
Iubiri, inimii genune

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, pământ

îi priveam zâmbind şi atât,
oameni care nu au ucis niciodată,
aveam nevoie de medicamente şi de un soare
mai încet
în drumul şerpuit către noapte,
pescăruşi zburau, să nu-mi fac griji pentru ziua de mâine,
pentru următoarea plecare spre necunoscut,
încercam
să mă gândesc la un lucru frumos.

tot ce îmi puteam aminti însemna averea
pentru care
nu trebuia
să dau socoteală.
ziua continua să scadă,
ne pândeam unii pe alţii,
auzeam focurile, ascunşi în tufişuri,
ca într-o joacă de-a hienele,
oamenii mari inspirau
teama să nu-mi strălucească ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare

doar afurisitul instinct de supravieţuire mă opreşte
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariţie
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simţurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferinţă
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hăţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nţep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor

dimineţa desfac fereastra spre răsărit
deschid şi inima să-mi curgă cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

S-au rupt norii deasupra noastră
Şi plouă ca în ziua de soroc,
Unde este Noe cu a lui Arcă,
Să-l întrebăm, are-n plus un loc?

Se mişcă pământul la vale
Şi ne acoperă de vii,
Plângem de durere, este jale,
Şi-i înjurăm pe cei din primării.

Mai căutăm o vină-n altă parte,
Orice, dar nu ne vedem pe noi,
Suntem mulţi, proşti, fără de carte,
Înţoliţi pe-afară, pe dinăuntru goi.

Ne mai facem crucea la culcare,
Tatăl Nostru, mai ştim a-l spune?
Căutăm greşeli la întâmplare,
Dar nu avem timp de rugăciune.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Coandă (26 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!