Situație... - variantă
Nu mă plâng că nu am bani,
Nici cu cine,
Dar la nouăzeci de ani,
Mi-e rușine.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta celui învins
Ce poate fi în viața ta mai trist
Ca regăsirea unui vechi învins,
Învinsul care s-a uitat ascuns
În gândul ce l-a mai avut de dus?!
Pe umerii bătrâni și ponosiți,
Atât de aplecați, de umiliți,
Timpul însemne aspre a lăsat...
Acest învins, cu ce e vinovat?!
În ochi îi joacă lacrima... și visul...
Se vede numai el pe el, învinsul...
Ce piatră de mormânt i-apasă vrerea?!
L-ați pălmuit! Își plânge mângâierea...
Dumnezeiescul jug e tot mai greu...
Învinsu-acela, oare, nu sunt eu?!
Port veșnic roba anilor pe spate,
Privind prin timp spre dincolo de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Pe ceruri curg, zadarnic spre-napoi
Azi, picături de vis cu iz tomnatic,
Noi suntem prada timpului din noi
Privim înlăcrimați, cu gând apatic.
Curg lacrimi iar din fructul de gutui
Și a căzut și bruma tinereții.
Noi am rămas cu gustul amărui
Ce pavatează anii bătrâneții.
Mai rătăcim... Aleile-s pustii
Iar fără noi și băncile-s mai goale...
Ne amintim de când eram copii
Furând în treacăt câte-o sărutare.
Râuri chihlimbării se risipesc
Și geana zării lăcrimează lin.
Doar pruncii-ascunși în noi, de-acum trăiesc,
În timp ce noi mereu îmbătrânim.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre oameni și timp
Ne raportăm la timp și la-mplinire...
Iluzii, vise, temeri, sens, non-sens.
Luptăm pentru un strop de fericire,
Ar regretăm al timpului regres.
Ni-i timpul un mănunchi de vreascuri care
Se frânge-n mâna primului sosit.
Ne mângâie, ne plânge ori ne doare...
În veșnicii de gheață a pierit...
Suntem un ochi carnal mustind lumină
Și cu lumina-n noi ne duelăm.
Că ne-am născut poem, purtăm o vină
Și ca un Sfinx spre tele ne-nălțăm.
Și cu lumina plângem până-n zori,
Reinventați pe mantia cerească...
Suntem o albă ploaie de ninsori
Ce-a îndrăznit din nelumesc să crească.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerității și al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant și subtil, completând nuanțele reci cu cioburi de lacrimi și vis.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După beție
După o beție bună
Și-un pate de epigramă,
Aș dormi o săptămână
Doar... la cramă.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatroși străvezii trag marea cu hamuri nevăzute, marea se ridică tăcut, apoi cade în cascade de lumină, regretându-și peștii, stâncile, țărmul, valul prin care a desenat veșnicia timpului ei, așa cum eu, trag cortina secundelor, regretându-le trecerea, afundându-mă într-un somn adânc, din care doar amintirea de-a fi mă trezește constant.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce pot face eu într-o zi? Mai nimic, dar Dumnezeu poate face dintr-o secundă o minune.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În dar de ziua mea
De ziua mea, eu mi-aș dori în dar,
Doar un sărut... și-un vin de Mulfatlar.
Și aș mai vrea un praz cu rădăcină,
Luat de la vreo băbuță din grădină.
Să-mi împliniți un vis frumos, pe care
Îl am de fiecare sărbătoare...
Mă simt legată ca de-o amuletă
Vreau mijloc de transport, o bicicletă.
Și-apoi cum nu am bani în buzunar,
Vreau bonuri pentru-un mic dejun, lunar.
Prânzul să-l am asigurat măcar.
Apoi cred că mi-aș mai dori în dar,
Bani, flori, parfumuri, un bărbat, renume...
Dar toate astea, oare, cine-anume
Să mi le dea, căci sunt sub lacăt puse?!
Privesc în gol, cu un surâs pe buze.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce pot face eu într-o zi?! Mai nimic... Dar Dumnezeu poate face dintr-o secundă o minune.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
Ne-nvăluie materia divină...
Vârtej de clipe, non-eterne ere
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme.
Însângerat și plâns e catafalcul,
Zidit în noi... Și nu mai e un altul...
Tu stai de-acum pe banca noastră-n parcul
Unde de îngeri, scânteiază lacul.
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt.
Ne-nvăluie materia divină,
Un imn se înfiripă în priviri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
Norii cocori cu aripile răsfrânte
Și închinate cu sfiiciune în formă de "V",
Secunde cu sufletul împăturit
Și inima în zig-zag,
Croind zarea cu taina literei lor.
Frunze alunecând pe frontispiciul pătat
De sângele apusului,
De lacrima cerului,
Timp progranat a musti în lumina
Ochiului nostrum abătut de pleoapa uitării
Norii, doar norii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ohohoho
Ohohoho, oameni buni,
Cică-ar ninge iar de luni...
O să-nghețe ouăle
Până vine paștele!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțeam secundele zgâriindu-mi timpanul obosit de atâta tăcere... această tăcere de sticlă.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru timpul trecător
Pe harta timpului, o stea,
Strălucește, să-și arate
Fastul și lucirea sa
Chiar și dincolo de moarte.
Strigăt ca un clopot viu,
Dangăt în cuvinte stranii...
Lumea noastră-i un pustiu,
Au valoare numai banii.
Pe harta timpului, o stea,
Străluce și se risipește
Sălbatic, ca iubirea mea.
O alta-n ceruri se clădește...
Noi ne trăim concomitent
Tristețea gândului deodat'.
Eu în tăcere te aștept,
Tu-n alte lumi ai exilat.
Strălucește să-și arate
Simpla-i cale spre pieire
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Pe cartea de muncă a visului
S-au notat zilele de lucru...
Zile... sau nopți?!
Mă plâng deseori de insomnie
Un zâmbet periculos și mizer
Ascuns sub radicalul
Pleoapelor plumburii.
Îngeri-stihii,
Frământă coca nopții...
Dimineața, lacrima se transormă în brumă.
Gălbenușul de lună,
Strălucește ca o gutui coaptă.
Așteaptă!
Coapsele nopții au urmele vineții
La margini de zi.
Nu mai vii? Nu mai vii?
Corespondentul tăcerii
Este ridicarea la putere a visului.
Bună dimineața!
Am să rămân altar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalidă
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt.
Vârtej de clipe, non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit...
Nici nu mai știu când din furtuni și semne
Covorul bătrâneții ne-am croit.
Nici nu mai știu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai pășit către altar
Într-un divin și infinit integru...
Iar eu... iar eu, acum ce rost mai am?!
Și stropi de zgură pică pe asfaltul
Bătatorit de pașii mei stingheri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea
Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.
Fericirea-i un sobor de cețuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...
Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorință, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către a măcar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea
Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.
Fericirea-i un sobor de cețuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...
Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorință, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către ea, măcar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul spre întuneric
Se ceartă ciori în drumul spre întuneric
Colțul de pâine smuls din visele Lunii
Miroase a mucegai și a pucioasă...
O literă arsă,
Fumegândă,
Se aude foșnind
În timp ce se transformă în verb.
Nervi și suspans
Pentru o bucată de propoziție...
Semnele de punctuație
Se îngrămădesc
La liziera dintre două necunoscute.
Se simte gust de amar,
De acru și iute.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre timp, adresa este: