Plagiatorilor...
Voi mi-ați dat trupul spre vânzare,
Dar mi-ați lăsat sufletu-nchis
În universul meu de vis,
Samsari cu sufletele goale.
Voi mi-ați dat trupul spre vânzare!
Nu v-ați hrănit din carnea mea...
Hulpave păsări, nu era
În voi, atât de roditoare...
În ochiul meu voi n-ați văzut
Celest tablou spre transcendent
Aveați un singur dor - ardent -
Acela de-a mă fi avut.
Câmpii de sângeri n-ați văzut
Pe cerul existenței mele,
De-aceea cerul plin de stele
Mi-e astăzi acoperământ.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de primăvară
Mi-am pus în gând să-ți scriu de primăvară...
De părul meu în vânturi risipit,
Când rătăceam în fiecare seară
Cărări necunoscute-n infinit.
Plângând, m-am înălțat vulcan arzând.
Tu din cenușa nopților de ceară,
Te-ai avântat spre mine, aruncând
În vis, atâtea flori de primăvară.
Și s-a umplut aleea de istorii
Și fiecare pas era un veac...
Trăiam în noi, din vise iluzorii,
Miros pierdut de flori de liliac.
Înmugurise caisul... De candoare,
Dansam pe albele alei... Mai știi?!
Dar n-am uitat că stele căzătoare,
În părul meu, cândva, vor răsări...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopii
Împodobiți cu vată, păreau plopii,
Precum bradul bunicii de Crăciun,
Cu galbene gutui și mere roșii...
Dar toate au trecut precum un fum.
În amintire a rămas o umbră...
Văd dansul focului arzând în noapte
Simt dulcele miros de lemne arse
Și-aud în gând ale bunicii șoapte
Mă doare cu-aceeași melodie
Și-acelea dulci povești le-aud și-acum
Și simt cum pe genunchi încă mă ține,
Și-n sobă lemnele-s făcute scrum
Bunicu-i cu mustăți de promoroacă
Bunica e cu tâmplele-argintii
Dar mă trezesc din vis și dintr-o dată
M-apasă vise tandre în nopți târzii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Privește-ți sufletul cum plânge
În unduire de apus!
Oceane de mărgăritare
În sărutarea ta s-au scurs...
Arde o clipă în tăcerea
Și spaima clipelor cuminți.
Oh! Vezi?! Ți-e briză mângâierea
Iar valurile-s mai fierbinți.
Roza, întâia dăruită,
Plânge... Mătănii de suspine
Aleargă-n voaluri... Fericită
Pot fi alăturea de tine!
Nu-nchide ochii! Lasă visul
Să prindă rădăcini în noi!
Uitați în mări de dăruire
Să fim în veșnicie... Goi
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchet de iubire
Ai șoptit în tăcere despre minciuna dragostei mele
Am mâzgălit cu sufletul coala durerii,
Am înțepat cu penelul ochiul sufletului în care te-ai ascuns.
Îngerând cuvinte, am sorbit sărutul
singurul hemostatic ce făcea parte din vis.
M-am oprit speriată de întuneric...
Unde-i lumina? Când s-a risipit oare? Scrâșnet de roți.
Trenul visului se oprește la punctul zero al uitării.
Sunt un amnezic rătăcit într-o gară,
Aud răsăritul, dar am rătăcit la margine de apus.
Dantela rochiei de mireasă strălucește
La terasa singurului tren al iubirii, iar călătorul ești tu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăirile acestea de maximă intensitate dau uneori realitătii un iz de fals conștient, dar înțelegând pe deplin iluzia, visul se conturează material.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nalba - poem diamant
Nalba
Lebădă albă
Fulgul de nea
Se naște prin tine,
Lumină din Soare și stea.
Ești visul, inima mea,
Iubire și rouă,
Ești porumbel...
Da!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frământare divină
Anteu frământat de mâna divină,
Un suflet de gheață tapetat cu rugină,
O lacrim sfântă pentru care
Durerea înseamnă iubire,
Cântec de leagăn,
Parfumul de roză, vis, mântuire...
Sărutul luminii a desenat umbre de curcubeu,
Apele s-au revărsat în ramuri de zâmbete,
Dansând în cârlionți îndrăzneți
Pe harta destinului.
M-au strivit munții cunoașterii
Și am văzut abisul sub picioarele mele,
Apoi am înălțat privirea spre stele...
Ca un braț de tăcere, tăciunii secretelor s-au așezat
Pe umerii mei.
Sunt un Anteu călător
Printre vise de miere...
Un zbor de cocor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și de-aș muri...
Și de-aș muri în noaptea asta
Și-n orice noapte de-aș muri,
Chiar și de dincolo de lume
Îmi va fi gândul la copii.
De-aș adormi ca o lucire
Pe-aripi de îngeri, printre sfinți,
Mie-n a morții adormire
Îmi va fi dor de-ai mei părinți.
Chiar dacă vamele-s închise
În zborul către libertate,
Nu-mi veți ciunti a mele vise
Cât fi-va dragostea de frate.
Cu aripa însângerată
A unui vis care s-a frânt,
Voi plânge încă din iubire
Când reveni-voi pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna poem diamant
Iarnă
Condamnată tăcere,
Vis de bezea,
Treci prin inima mea,
Râu de lapte și miere.
Un om de zăpadă,
Înger de nea,
Vânturi reci,
Cazemată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezile iubirii
Zăpezile iubirii s-au topit...
Curg râuri reci spre minus infinit.
Mi-e sufletul, adesea, gând ce zboară
Un fluture de vis, în primăvară.
Tăceri și dor, un plâns prelung, hoinar,
Strângând în noapte clipele de jar,
Cu buze reci de frunze-ngălbenite.
Mă dor de-acum aducerile-aminte...
Zăpezile iubirii s-au topit,
Curg râuri reci spre minus infinit
Ce-n mine sunt uitate... sau ascunse...
Și se așează ca un gând, pe buze...
Sunt un vulcan uitat în adormire,
Sunt primul zâmbet cald, de fericire...
Mă-nalț prin voi, spre-a coborî tăcut,
În mine,-n vise și în început.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia eterna poveste
Femeia elixir, o eternă poveste...
În fluturi, lumină, vin și vise este,
In arta conjugală și-pat mireasă pură,
Conform metamorfozei, energică și dură.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea...
Fericirea se naște
Din sărutul adolescentin
Și din strângerea de mână a celor 41 de ani...
"La mulți ani!"
Nu-mi doresc decât să prelungesc
Visul acestei iubiri puerile,
Dincolo de hotarele visului.
Ar fi cel mai frumos dar...
Atât... și o floare... și un sărut,
Căldura mâinii ce mi-a cuprins palmele,
Acea ultimă îmbrățișare a cărei urmă
Încă o caut în analele clipelor
Atent selecționate de gândul meu...
Am formolizat acea clipă
În umbra strălucind de speranță a retinei
Și mă cutremur când o simt adormită
Pe umerii moi...
Mi-aș dori să primesc,
Dar din partea iubirii,
O iubire de doi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ploaie de vise
Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă primăverii promise
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă!
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii...
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii.
Râu de păsări și de floare în lăptoase diademe...
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea.
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne,
Caută în scrumul vieții să găsească fericirea.
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă,
Curge lapte de mătasă peste lumea renăscând,
Se desface dintr-o dată un cocon de crisalidă
Și luciri de jad se-nalță, către ceruri săgetând.
Ceru-i tulbure deodată, versuri moi foșnesc în cale,
Parcă plouă cu miresme, bat la geam ramuri de vis,
Peste câmpul de lumină, albe pete de ninsoare,
În petale de apusuri, printre ramuri, s-a deschis.
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii,
Sub umbrele de lumină care s-au deschis deodat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În somn
Mi-au arat gândurile
Tulburătoare și mistice întrebări.
Povara de îngeri se deșertase
În zori.
Pe buzele mele,
Cu scame de sânger pătate,
Alergau cete de stele
Pierdute în noapte.
Era apusul ascuns în tăcerea din mine,
În moarte...
Visurile arse în cuptorul
Atâtor trecute uitări
Renășteau uneori.
Se scutura în adâncul meu
Cenușa clepsidrei ce devenise nisip
Strălucind pe legendarul Olimp.
Am adormit și m-am înălțat
Dincolo de ceruri,
Devenind infinit.
Am acoperit câmpul de vise cu stele,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte - poem diamant
Carte
Poveste frumoasă,
Lumină albă-albastră,
Mereu și oriunde acasă
Poem de culoare și vis,
În suflet etern paradis
O sfântă lumină,
Un vis
Neatins.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conducerea lui Vadim
Vrem Vadim să ne conducă
Cine oare să-l voteze?
Politicieni sau oameni?
Dornici veșnic să viseze?
Cine oare-i demn să fie
Om în România Mare,
Am pierdut... sunt ani de-a rândul
I-am mai da cuiva crezare?
Mulți au ros ciolanul. Poate
Că de-acum se vor schimba
Noi, vom roade la ciolaru,
Și de noi se vor ruga
După atâția ani de caznă,
Un miracol va veni?
Doar speranța nu rămâne
Cât de-acum vom trăi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița îl răsplătea înzecit cu loialitatea ei și cu prietenia ei pură. Așa cum era, adormită, îmi părea protagonista unui basm ecranizat, al cărui unic spectator devenisem. Apoi s-a trezit. Basmul s-a spulberat... Tocmai când începusem și eu să visez.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre visare, adresa este: