În timpul psihoterapiei unui delir sau a unei dereglări analoge provocăm adesea la bolnav anumite discursuri ambigui, care reprezintă noi simptome de scurtă durată; chiar medicul poate fi nevoit să apeleze la o vorbire de acest tip pentru a declanșa înțelegerea din inconștient prin sensul adresat conștiinței bolnavului. Știu din experiență că acest rol al ambiguității îi șochează pe neinițiați și produce cele mai grave neînțelegeri.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Conținutul manifest" al visului și substitutul alterat al "ideilor onirice latent" ca și alterarea reprezintă opera unui "eu" care se apără; ea naște rezistențe ce interzic cu totul dorințelor inconștiente să intre în conștiință în stare de veghe; dar în neputința somnului, forțele au destulă putere pentru a impune cel puțin dorințelor o mască ce le ascunde. Cel ce visează nu mai descifrează sensul viselor sale, așa cum istericul nu pătrunde semnificația propriilor simptome.
Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ținute la Universitatea Clark, A treia prelegere (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a se apăra de dezagregarea realizată de conștiință, ideea obsesivă are obiceiul de a se servi de termeni vagi și echivoci (dacă vrem să separăm acest mijloc de mecanismul veritabil al deformării). Acești termeni, rău înțeleși, pot să se integreze în "deliruri" și tot ceea ce derivă din obsesii și li se substituie apoi se atașează la acest text rău înțeles și nu la cel corect. Se poate remarca faptul că "delirurile" se străduie să dobândească noi legături cu conținutul obsesiei, care nu a fost admis în gândirea conștientă.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Germenul de adevăr ascus în delir a fost de mult timp refulat; când în cele din urmă reușește, de astă dată deformat, să pătrundă în conștiință, convingerea care-l însoțește este, ca pentru compensare, hipertrofiată și investită în substitutul deformat al adevărului refulat, apărându-l împotriva oricărei critici. Convingerea se deplasează de la adevărul inconștient la eroarea conștientă și rămâne fixată aici tocmai datorită acestei deplasări.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se servește, în acest caz, de un mecanism diferit față de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conștiință nu rămâne decât amintirea unui conținut reprezentativ indiferent și aparent fără importanță. Diferența între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub influența lumii exterioare (a mediului)o parte a sinelui dotată cu organe de percepere a excitațiilor și cu organe de apărare împotriva lor, se dezvoltă treptat devenind Eu. Acesta este mijlocitorul între Sine și lumea exterioară. Percepția și conștiința constituie doar partea cea mai mica și mai superficială a Eului, parte care topografic este situată cel mai aproape de realitatea externă. Cu ajutorul acestor instrumente (sistemul percepție -conștiință), eul îsi conservă existența, observă și examinează realitatea pentru a obține o "imagine adecvată" a ei, se adaptează la realitate și o modifică cu interesele lui. Astfel "Eul" își asumă sarcina de a reprezenta lumea externă în fața Sinelui, pentru binele acestuia.
Sigmund Freud în Psihologia Inconștientului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procesul comic nu suportă concentrarea atenției asupra sa; el trebuie să se desfășoare cu totul neobservat, condiție care de altfel este valabilă și pentru cuvântul de spirit. Dacă cineva ar dori cu tot dinadisul să caracterizeze acest proces drept inconștient ar contrazice termenul de "proces conștient" pe care l-am folosit nu fără temei în "Interpretarea viselor". Mai curând procesul comic ține de preconștient, iar astfel de procese care se desfășoară în preconștient, în afara câmpului atenției legată de conștiință, pot fi calificate drept "automate". Pentru a produce plăcere comică, procesul comparării consumurilor psihice trebuie să fie automat.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diverse cauze determină apariția caracterelor speciale ale mulțimilor. Prima constă în faptul că individul din mulțime dobândește, prin conștiința apartenenței la un număr, sentimentul unei puteri de neînvins, ce îi permite să cedeze unor instincte pe care dacă ar fi singur, ar fi obligat să și le reprime. El va ceda în fața acestora cu atât mai ușor cu cât (mulțimea fiind anonimă și ca atare, iresponsabilă) sentimentul responsabilității, care îi înfrânează totdeauna pe indivizi, ar dispărea în întregime. Prin urmare, este suficient să spunem că individul din mulțime se află plasat în niște condiții care îi permit să-și relaxeze reprimarea tendințelor sale inconștiente.
Sigmund Freud în Psihologia colectivă și analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre conștiință, adresa este: