Sigmund Freud despre greşeli

Psihiatria ar proceda complet greşit dacă s-ar limita doar la studiul acelor îmbolnăviri grave şi sumbre, cauzate de vătămarea serioasă a sensibilului aparat psihic. Tulburările uşoare, vindecabile, ale oamenilor sănătoşi, pentru care deocamdată nu găsim o explicaţie mai adâncă decât dereglarea jocului forţelor psihice, nu pot cădea în afara interesului ei; mai mult, doar cu ajutorul lor, psihiatria poate înţelege atât starea de sănătate, cât şi apariţia bolilor grave.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germenul de adevăr ascus în delir a fost de mult timp refulat; când în cele din urmă reuşeşte, de astă dată deformat, să pătrundă în conştiinţă, convingerea care-l însoţeşte este, ca pentru compensare, hipertrofiată şi investită în substitutul deformat al adevărului refulat, apărându-l împotriva oricărei critici. Convingerea se deplasează de la adevărul inconştient la eroarea conştientă şi rămâne fixată aici tocmai datorită acestei deplasări.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce se numeşte oficial "reprezentarea obsesivă" conţine, astfel, prin deformarea conţinutului primitiv, urmele luptei primare de apărare. Deformarea face reprezentarea obsesivă viabilă, pentru că gândirea conştientă este obligată să înţeleagă greşit, la fel ca în cadrul conţinutului visului, care este el însuşi un produs al compromisului şi al deformării şi pe care gândirea din starea de veghe nu o înţelege.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizia finală a conţinutului visului are drept unic scop să facă visul inteligibil şi înţelegem prin aceasta, care este natura acestei activităţi. Ea intervine asupra conţinutului visului care este prezentat, în aceeaşi manieră ca şi activitatea noastră psihică normală asupra tuturor obiectelor percepţiei. Ea le sesizează cu ajutorul noţiunilor prealabile pe care le posedă, le ordonează în conformitate cu cele mai mari şanse de inteligibilitate şi reduce astfel riscul de a le falsifica. Căci dacă obiectul percepţiei nu poate fi asimilat niciunui alt obiect cunoscut, interpretarea sa va da naştere celor mai neobişnuite erori.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi autori, Meringer şi Meyer (primul – filolog, cel de-al doilea – psihiatru) au încercat în anul 1985 să abordeze problema erorilor de limbaj. Ei au adunat exemple pe care la început le-au expus plasându-se într-un unghi de vedere pur descriptiv. Făcând acest lucru, evident că ei nu au dat nici o explicaţie, dar au indicat drumul în stare să ducă la aceasta. Deformările pe care lapsusurile le imprimă discursului intenţional ei le distribuie în următoarele categorii: interversiuni; impietări ale unui cuvânt sau părţi de cuvânt asupra cuvântului precedent (Vorklang); influenţă a unui cuvânt asupra celor care îi urmează (Nachklang); contaminări; substituţii.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neavând nici o îndoială asupra a ceea ce mulţimea crede că e adevăr sau eroare şi posedând pe de altă parte noţiunea clară a forţei sale, mulţimea este în acelaşi timp autoritară şi intolerantă... Mulţimile respectă forţa şi sunt puţin impresionante de bunătate, interpretată uşor ca o formă a slăbiciunii. Ceea ce mulţimea cere eroilor săi este forţa şi chiar violenţa. Vrea să fie dominată şi subjugată şi se teme de stăpânul său... De fapt, mulţimile au instincte conservatoare ireductibile şi ca toţi primitivii, un respect fetişist faţă de tradiţii, o groază inconştientă de noutăţile capabile de a le modifica condiţiile de existenţă.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura, travestirea, parodia, precum şi demascarea sunt procedee ale minimalizării, cuvânt pentru care există în limba germană un corespondent fericit (herabseitzen). Ceva elevat este, în sens psihic, figurat, ceva mare şi presupun că acesta, ca şi ceva mare în sens fizic, este reprezentat printr-un consum mai mare. Observaţia cea mai obişnuită ne arată că, dacă vorbim despre ceva elevat, vocea are alte inflexiuni, mimica este deosebită, iar întreaga noastră ţinută încearcă să se acorde cu demnitate lucrului reprezentat. Ne impunem o constrângere solemnă care nu diferă mult de cea adoptată în prezenţa unei înalte personalităţi, a unui monarh, a unui prinţ, a unui om de ştiinţă. Nu vom greşi dacă vom admite că această inervaţie deosebită a mimicii de reprezentare corespunde unui consum suplimentar.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un alt caz, întâlnim o combinaţie între însuşirea din greşeală a unui obiect şi imposibilitatea de a-l regăsi. O doamnă face o călătorie la Roma împreună cu cumnatul ei, pictor celebru. Oaspetele este sărbătorit în mod strălucit de germanii care locuiesc la Roma şi primeşte, între alte cadouri, o medalie antică de aur. Doamna constată cu amărăciune că cumnatul ei nu apreciază la adevărata sa valoare această piesă excepţională. Sora sa venind la Roma s-o înlocuiască, doamna s-a întors acasă şi desfăcându-şi bagajele, a constatat că luase cu sine, fără a-şi da seama, medalia. Ea şi-a informat numaidecât cumnatul în scris, anunţându-l că-i va trimite medalia la Roma chiar a doua zi. A doua zi, însă, medalia era atât de bine pusă de-o parte, încât era de negăsit, deci imposibil de expediat. Numai atunci doamna a avut intuiţia a ceea ce semnifica "distracţia" sa, anume dorinţa de a păstra pentru sine valoroasa piesă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când, ca urmare a unei tulburări oarecare, survenită în clipa pronunţării unui cuvânt dat, cineva emite la repezeală o vocală lungă, el nu pregetă să alungească vocala scurtă care urmează imediat după aceea, săvârşind astfel un nou lapsus destinat să-l compenseze pe primul. La fel se petrec lucrurile atunci când cineva pronunţă într-un mod impropriu sau neglijent o vocală dublă; el caută să se corecteze pronunţând vocala dublă care urmează într-un fel menit să reamintească pronunţarea exactă a celei dintâi: s-ar spune că persoana respectivă ţine să demonstreze auditoriului său că cunoaşte limba maternă şi nu se dezinteresează de pronunţarea corectă. Cea de-a doua deformare, care poate fi numită compensatoare, are ca scop tocmai să atragă atenţia auditoriului asupra celei dintâi şi de a-i dovedi că vorbitorul însuşi a luat aminte la greşeala sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraş morav Bisenz şi analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi faţă de acest oraş, ci că amnezia ţinea mai degrabă de asemănarea care există între numele său şi acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraş italian situat cam la jumătatea distanţei dintre Roma şi Florenţa), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezenţa unui principiu care, din punct de vederea al motivaţiei tendinţei care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzaţii penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzaţii. În această tendinţă de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din faţa a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima raţiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci şi a multor alte acte ratate, cum sunt neglijenţele, erorile etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată şi un exemplu de combinare a unei amnezii cu o eroare: cineva care, uitând prima dată de o întâlnire şi ferm hotărât să n-o uite data următoare, s-a prezentat totuşi la o a doua întâlnire la o altă oră decât cea fixată. Unul din prietenii mei, care se ocupă de ştiinţă şi totodată de literatură, mi-a povestit de un caz întru totul analog din propria sa viaţă. "Am acceptat acum câţiva ani – îmi spunea el – o funcţie în comitetul unei anumite asociaţii literare, gândindu-mă că asociaţia ar putea ajuta într-o zi să fie reprezentată una din dramele scrise de mine. În fiecare vineri asistam, de altfel fără mare interes, la şedinţele comitetului. Cu câteva luni în urmă am primit asigurarea că voi fi jucat la teatrul din F. Şi din acel moment am uitat cu regularitate să mă duc la amintitele şedinţe. Dar după ce am citit ceea ce aţi scris despre astfel de lucruri, m-am ruşinat de procedeul meu şi mi-am spus cu reproş că n-ar fi frumos din partea mea să absentez de la şedinţe din clipa în care nu mai aveam nevoie de ajutorul pe care contasem. Am luat deci hotărârea ca vinerea viitoare să nu mai lipsesc. M-am gândit tot timpul la aceasta până în ziua în care am ajuns în faţa uşii sălii de şedinţe. Şi nu mică mi-a fost mirarea găsind-o închisă, pentru că şedinţa avusese loc în ajun. Într-adevăr, mă înşelasem în ceea ce priveşte ziua: era deja sâmbătă!"

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!