Citate despre carbon, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la carbon, dar cu o relevanță mică.
Toamna vrajbei noastre
a început cu o răstignire
cu masca pe față trasă
regulamentar sub nasul
iritat de dioxidul de carbon
eliberat dezinvolt după ce l-ai tras
în piept de ziceai cu mâna
pe inimă
că ar fi un joint
e o toamnă cu alegeri
în care înveți să alegi
ce nu trebuia să alegi
mâna-ți îngheață pe lemnul
ștampilei mâncat de carii
ai votat cu ochii închiși
și anul ăsta și toamna asta
o să dai vina pe ochelari
n-ai văzut bine ce scria
unde scria și sigla
de la mască vine slăbiciunea
nu aveai creierul oxigenat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubit o !
O... Cel dintâi, O Absolut... O1
Mi-a scos-o-n cale Dumnezeu, Preabunu',
Cu forme zvelt agresive, statuare,
Ce-ar reclama nu flori, ci demolare
O... O... Oxigen rarefiat O2
Te-oi ocroti, minune, de acide ploi,
Trăire fascinantă-n premieră
Ghebos amor în garsonieră
O... O... O... Sfântă Treime de O3
Prea mult să nu ne-apropiem de zei
Pierzându-ne în nori, unde ozonul
Îți face bocnă roz combinezonul
O... O... O... O... Simplu O4
De ritmic zbucium rupem patu'
Spasmodic-declanșată nebunie
Ce-asigură comenzi la tâmplărie
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că specia umană în totalitatea sa, va avea aceeași soartă precum locuitorii Insulei Paștelui. Ce nu înțeleg oamenii este că schimbările climatice sunt de-abia la început, nu și-au atins încă apogeul. Cu toate acestea, de la an la an, observăm deja diferențe evidente în cursul anotimpurilor. Este posibil ca unele comunități mici să supraviețuiască. Vedeți, aborigenii au supraviețuit 40-50.000 de ani fără să devină o civilizație ahtiată de știință, care să ajungă într-un final să producă dioxid de carbon în exces și să polueze apele. Dacă aborigenii nu vor supraviețui, omenirea în ansamblul ei, nu va reuși. Specia umană va urma același drum fără întoarcere precum alte specii care astăzi sunt dispărute.
citat din Frank Fenner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vipera calmă a clipei
în tăcerea asta ca o viperă calmă
mă pornesc a scrie
la început de an totul pare de neatins
curajul încropește povești
și ei
stau cuminți sub covoarele de iarbă veștedă
numărăm cuvintele lor
ultimele cuvinte în tăcerea asta
ca o viperă calmă
înainte de otravă uneltele tainelor
ni se zvârcolesc în mâini
apoi
se deschid porțile unui alt timp
inexistent timp
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheers, darlings!
mi-am promis
că o să blochez totul
într-o pânză de indiferență
c-am să le-nvăț mișcările
și-am să râd cu ei
și-am să-i seduc
cu
inocența mea și
provincialitatea
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că totul se va sfârși
Poate că totul se va sfârși,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Și va bate înfricoșată,
Poate un nor greu se va ridica din pământ
Și nici păsări nu vor mai fi în rătăcire pe mare,
Poate nici amintirea mării,
Poate nici urma vântului pe zăpadă, alergând,
Poate nici pustiul. Amintește-ți de mine,
Acum în clipa aceasta când totul e viu
Și la depărtare stau hotarele morții.
O dungă de abur: fruntea mea
Și ochii tăi de o adâncime nemaivăzută,
Ca țipătul. Respir încet,
Toracele se ridică, coboară: oxigen și azot,
Alveole, bioxid de carbon, spumă,
Aer și spumă. Exist. Ziua trece prin mine,
Noaptea trece prin mine, ca un val împins de maree,
Tu, după ce am făcut dragoste, acum dormi.
Poate că totul se va sfârși,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
[...] Citește tot
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihanaliză
... nici nu mai știu, mașina-i doar un fier plin de fluide
sau este și viteza, stopul, aparența, aer ce-l consumă
și-l varsă noxic cât prin normele suratelor valide
i s-a prestabilit memorie în creierul sclipind de-o brumă?...
... unde oprește firul derulându-se din pudră de carbon
al microfonului ce cântă sau cuvântă acetilcolină
până la spiritul în undele eterului ca duhul din amvon
ce răscolește neînțeles în meditația ce inim-o suspină?...
... palpabilul este doar pipăitul, simț tactil de moleculă
sau e-un fuior în același timp, nimic, imensul ce există,
eliberat să nu sufoce suflu' c-o apăsare de spatulă;
nu-i numai spută ștearsă, iz, nedefinitul din batistă?...
... deci nevăzutul vid, aura-n boare, cald de rază
sau recele de gheață fără apa gheții, dăruirea,
căutare eternă ce mintea fără de suport cutează
depărtate amintiri, vis rămas vis, inexplicabila iubirea...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoașterea faptului că atomii care compun viața pe pământ - atomii care alcătuiesc corpul uman, pot fi urmăriți până la cazanele care au "copt" în miezul lor la temperaturi și presiuni uriașe elementele ușoare în elemente grele. Acele stele - cele cu o masă mare între ele - au devenit instabile în ultimii lor ani de viață - ele s-au prăbușit și au explodat - împrăștiindu-și măruntaiele bogate în toată galaxia - măruntaie făcute din carbon, azot, oxigen, și toate ingredientele fundamentale ale vieții însăși. Aceste ingrediente devin parte din nori de gaz care se condensează, se prăbușesc, formează generațiile următoare de sisteme solare - stele cu planete care orbitează în jurul lor, și acele planete acum au ingredientele pentru viața înșăși. Așa că aunci când mă uit spre cer noaptea, și știu că da, noi facem parte din acest univers, suntem în acest univers, dar poate mai important decât acestea două este faptul că universul este în noi. Când reflectez asupra acestui subiect, și mă uit în sus - mulți oameni se simt mici, pentru că ei sunt mici și universul este mare. Dar eu mă simt mare pentru că atomii din mine au venit de la acele stele.
citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce combinație...
Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți... conștiință?...
Cum nu-i și fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i ființă?
Cum cuarțul, ce-n cristale ține, e evident că de el știe,
Cum și carbon și musca țețe au toți tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... ființate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... și nu scoici uscate?
Cum apa, ce-o țin, nu mă-neacă, este și lacrimi și oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânțându-mi-se aleane?
Cum foc și arde și se-mparte și-n inimi... și-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mișcă, doar noi parcurgem știut drum???
Cum aerul omoară pește, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-și încrețește și nu-i la nimeni clorofilă?
Cum știe dragostea chimie și cum chimia nu iubește?...
Cum omul este tot secrete și nu știe singur ce este?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără monoxidul de carbon din țigarete vei trăi mai mult și vei avea o oxigenare mai bună a întregului organism.
citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
... stau ciorile chiar lângă cheia sol, pe firele solfegiului, în note muzicale
de înaltă tensiune, croncăne în canicula ce încovoaie sârmele mortale
și schimbă loc, pe aceeași temă, în rapul negroid de-un uperground,
iar jos pe-o pâclă subțire, plumbuită, se înalță aburi ca din mare fiartă,
pe care navighează arar, ciudat, câte-un vehicul; roți ce par a fâșâind
cum apa ar călca, sau grundul ce s-ar prinde molatic și-ar cădea, se dezlipind
de coca-n cauciuc ce-nvârte caldul agregat, ce face și mai cald, arde
în măruntaiele-i carbon bilionar, sau se asudă-n păr ecvestru... sus pe coarde,
au mai zburat din note; albastrul feliat e-o partitură goală îmbiind la cânt,
alene se ițind din mintea înfierbântată, se evaporând în gânduri către-un punct,
ce-i prins din zborul pur imaginar... se mișcă reavăn, măturat de la un ciuf la altul;
verde împătat cu negru crud și insule de azur, adie, prăvălit din cald, înaltul
apăsător, o boare ce sub pene de reptile zburătoare-n piele de-o temperatură avicolă
își căută răcoare, în zburlit cu cioc deschis, fără să știe c-așa înghite iar... caniculă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa cum carbonul are patru valențe, în același fel voi aveți zece valențe, acestea sunt cele zece porunci care vi s-au spus.
citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nivel material, atât noi cât și copacul suntem alcătuiți din aceleași elemente reciclate, în principal carbon, hidrogen, oxigen, sodiu, și alte elemente în cantități mai mici. Pentru câțiva dolari, aceste elemente pot fi cumpărate de la un magazin.
Deepak Chopra în Cele șapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre carbon, adresa este: