Cele trei grații
Pictorul e de elită...
Dezbrăcatele femei
Ce i-au fost model în viață
Doamne, au rămas... doar trei!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exilată în timp, îmi ordonam viața și evenimentele ei, după propria mea rațiune, unică și impenetrabilă.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de viață, cioburi de moarte
Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dediație lui C.D.
Contravin cu o remarcă
Pentru "Sângele de Taur":
Să-l bei simplu, nu cu apă,
Dacă vrei viață de aur.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele din viața iubitoare
Însă, în adâncuri stranii
Mai simți lacrima cum pică
Și cum trec în grabă anii
Sub a timpului aripă.
Săgetând se-ndreaptă seva
Trupului, spre nemurire
Și-n vulcani, mocnește lava
Transformându-se-n iubire
Vântu-a nopții sărutare
Risipește-n valuri gândul
Și de vis și de-ntristare
E cuprins întreg pământul...
Încă, genele cuprinde
Într-o horă, ca-ntr-o plasă
Retrăiesc atâtea vise
Într-o viață mai frumoasă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul macină discret viața, amintirea te eliberează din uitare, lăsând deschisă poarta spre lumea trăirilor.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Renunțare
Parol, reclama dumitale,
Adesea, nu se potrivește...
De ce atâta-ntunecare
Când vom trăi... dumnezeiește?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns de mamă
Plâns de fluier și de clopot,
În izvoare dulce șopot,
Glasul mamei împletește
Pentru pruncul ei povețe.
Vânt de vară-n lanuri coapte,
Mama te veghează-n noapte.
Ea îți dă iubirea-n faptă,
Dulce-i ca o pâine coaptă.
Mama tricolor și soare,
Mama sfântă sărbătoare.
Bine-i Doamne să ai mamă
Dină dulce-n fapt de seară!
Măicuță bună, mama mea,
Ești Soarele din viața mea.
Mă-nchin și azi îți mulțumesc...
TE IUBESC!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și ură
Toți m-au urât
Pentru că i-am iubit.
Ori poate nu am știut să-i iubesc...
I-am sufocat cu iubirea mea pură.
Iertare! Nu mă pot împăca
Cu mine, cu voi...
Nu pot trăi în minciună!
Trebuie să plângă unul din noi...
Și acela sunt eu
Umbra trecutului
Ignorată de prezent,
În modul cel mai decent...
Sunt doar rămășița unei vieți
Trăite-n zadar.
Nu mă salvați!
Și nu-mi plângeți cu vânturi și ploi!
Nu voi repeta istoria iar!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina flacără caldă
Ce dă strălucire vieții,
O învelește cu iubire
Și aripi de îngeri...
Fotoni gonesc întru desăvârșire,
Să coalizeze cu simfonia cerului.
Pământul este cu o aripă în abis,
În timp ce cealaltă se ancorează
De credință și de frumos.
Plâng cu boabe de rouă
Și cu floare de tei...
Aș vrea ă fiu eu cumpăna dintre două destine,
Să pot trăi la puterea "n".
O funcție cu un liber arbitru,
Nederivabilă, unică.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș dori să fac un salt în timp, peste timp, scopurile vieții mele ar fi altele, mai nobile, mai înălțătoare.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugă la Iisus
O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aștepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!
Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieții ne-o adu în dar!
Mi-e lacrima ocean de suferință...
Și cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căință,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impozitul
Plătim impozit repetat,
Pe mort, pe casă, pe asfalt,
Dar mulți trăiesc cu mortu-n casă
Și de impozit nu le pasă.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Viața e un puzzle straniu,
Cu atâtea piese lipsă
Unde marea fericire
Doar adeseori există.
Viața e prinos de zâmbet,
Dar ascunde suferință...
Doamne, totu-i doar o piesă,
Flamură mereu nestinsă.
Suntem cioclii pentru care
În tăcere ne-am născut,
Suntem lume ireală
Și prezent și început.
-----------------------------
Știm că moartea curge-n valuri
Și-n neant se risipește,
Doar puținul strâns în suflet
Cu iubire se plătește.
..........................................
Găsești în viață dragoste și ură
Și jar nestins și nopți întunecate...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim libertatea cuvintelor dinapoia noastră, pentru ca în secunda imediat următoare să le încătușăm și să le ucidem.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lege nefirească
Doamne, oh, ce lege nefirească!
Omu,-n viață nu-i decât un râu...
Poposește prea puțin acasă.
Griji, speranțe, vise,-l țin în frâu...
I-a sortit pesemne DEMIURGUL,
Să își spele rănile adânci...
Curge veșnic, sfredelind pământul.
Rareori se cațără pe stânci.
Albia ascunsă, de sub pleoape,
Mai tresaltă ca un clopot viu,
Ancestrală literă s-adape
-n trecerea-i fugară prin pustiu.
Printre lacrimi caută răcoare
Și în lacrimi se avântă iar,
N-are nici o clipă alinare
Și iubirea-i este în zadar.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A se înțelege
Câte greșeli ar fi în viață,
Des să le fac mi-a cam plăcut,
Am un copil cu a ta soață
Ce-n alte vremuri l-am făcut.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impozit... la groapă
Plătim impozit repetat,
Pe mort n-avem rabat, constat!
Dar mulți trăiesc cu mortu-n casă
Și de impozit, nu le pasă.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă universului
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieți nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu știi și durerea vieții și a sufletelor vaier.
Tu ești clopot nemuririi, îngerilor torci cenușă
Și-o așezi ca pe-o comoară la a sufletului ușă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mișcare, peste vise și poeme.
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veșnic strânse-n lanțuri grele
Și din valuri sidefate ce se cațără-n genune,
Peste stânci închipuite, lași însemnele-și anume,
Ca un voal de transcendență să unească veșnicii,
Spre a nu cunoaște moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur și lumină și-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre viață, adresa este: